2,308 matches
-
Lumea lui e puțină și nesigură. Fiecare valoare trebuie să-și recunoască, aici, o durată. Fiecare emoție trebuie să anticipeze un compromis. Din acest amestec, Eugen Ionescu se ferește să tragă concluzii. Sau trage imprudent o singură concluzie. Aceea a vanității în stare să ocupe un gol. De aici începe adevărata dramă a lui Eugen Ionescu. Fiindcă lui nu i-a mai rămas decât vanitatea. O dramă lipsită de sens, sterilă, irelevantă" (Facla, 19 iulie 1935). Împreună, fiecare în felul lui
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
amestec, Eugen Ionescu se ferește să tragă concluzii. Sau trage imprudent o singură concluzie. Aceea a vanității în stare să ocupe un gol. De aici începe adevărata dramă a lui Eugen Ionescu. Fiindcă lui nu i-a mai rămas decât vanitatea. O dramă lipsită de sens, sterilă, irelevantă" (Facla, 19 iulie 1935). Împreună, fiecare în felul lui, detestă "rinocerizarea", nu cad nici într-o extremă, nici în alta. Rebelul Ionescu se pune tăios de-a curmezișul totalitarismului, apoi pleacă definitiv la
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
nu mă pot obișnui cu ideea de a pierde acel exemplar care, prin fragila sa bătrînețe, îmi amintește de anii formării mele și de cei care i-au urmat, fiind astfel parte din amintirile mele") printre dileme care demască, duios, vanitatea unei pasiuni: Oricine își dorește un exemplar al celei mai frumoase cărți tipărite vreodată, Hypnerotomachia Poliphili, și îl dorește perfect, fără urme și găuri, cu margini late și, dacă s-ar putea, să aibă colile nelegate încă. Dar ce ne-
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
îndrăzni să decizi în consecință; că nu trebuie disprețuit efemerul, fericirea fiind făcută din Ťeternități de o clipăť: că fericirea nu e o pleașcă omogenă, lăbărțată ca aluatul, adică nu o himeră a insatisfacției și a minților leneșe, nici a vanității și resentimentelor, ci e o dificilă și aprigă virtute (ajutată, firește, și de noroc) care se plătește. Prețul ei e foarte mare, dar e o nebunie a-l refuza." O instituție profitabilă A apărut nr. 1 al REVISTEI ROMÂNE DE
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
anchilozăm în măreața verticalitate, și, trântind-o pe orizontală, să așteptăm cuminți încheierea ciclului? Ar mai fi urmat transformarea lui homo erectus în homo sapiens? Și am mai fi avut atâtea linii drepte care cad perpendicular pe planul plat al vanității noastre?... Fenomene bizare De la o vreme au loc fenomene bizare în viața mea privată. Nevasta mătură zilnic din casă fărașe întregi de cenușă. Bizareria fenomenului constă în faptul că nu avem cuptor sau sobe, nu facem focul în mijlocul iurtei, din
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
Chirilă și-l asumă cu maturitate. Sînt sigură că cercetarea minții acestui dirijor continuă și către alte nunațe care să-l ajute pe protagonist să diversifice discursul, să lumineze diferit prin tonuri și accente mesajul, povestea unui artist torturat de vanitate, de bisexualitate, de ipocrizia uriașă, de compromisuri, de neîmplinire, toate înghesuite sub masca succesului absolut. Mi se pare o partitură grea acest Dirijor. Și este interesant de urmărit cum Tudor Chirilă încearcă să abordeze un personaj cu o carismă ciudată
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
greșit, oare? De ce am lăsat să cadă unele povești în derizoriu, de ce legendele și bîrfele au luat locul chestiunilor adevărate și solide? Acum, mai mult ca oricînd, discursurile s-au înveninat, s-au transformat în atacuri și nu în polemici, vanitatea este pe tron, cu orice preț, intoleranța a substituit toleranța. Și sentimentul precis că ni se cuvine totul și nu avem nici o obligație. Aș fi vrut să-i scriu prietenului meu Constantin Chiriac o scrisoare deschisă. Am rămas șocată de
O gală cu nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6379_a_7704]
-
te gîndești cîți autori români ar sta și în cap numai să se vadă într-o istorie literară recentă, superstiția de a crede că, odată ajuns într-un astfel de volum, ești isprăvit sub unghi creator îi sună Cronicarului a vanitate searbădă. Cît despre speranța autorului că îl așteaptă un ceas fast în care va scrie și mai bine decît pînă acum, acesta e un detaliu care nu depinde decît de el. Un singur lucru nu înțelege Cronicarul: de ce a ținut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
o parte din text și un final remodelat ca mișcare al interpretului principal, în interiorul diamantului uriaș, în aceeași notă prețioasă ca și întregul spectacol, marcat în egală măsură de distincție, artificiu, ceremonial, cult de sine însuși, frivolitate, proiecție imaginară, utopie, vanitate, ca să numim, pe sărite, doar câteva dintre caracteristicile dandysmului, așa cum îl definește Adriana Babeți. Dacă la creativitatea pur artistică a lui Răzvan Mazilu adăugăm generoasele proiecte desfășurate în beneficiul liceelor de coregrafie din România, inițiativă singulară, și, în genere, neastâmpărul
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”
Cum s-a născut marea iubire dintre Marin Preda și Aurora Cornu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64463_a_65788]
-
pentru limba de lemn folosită între manageri. Am citit scrisoarea aceea de cîteva ori. Cred că atunci am înțeles de ce Boroghină este altfel decît noi. Acolo unde noi am vedea umilință, el pune smerenia, acolo unde noi sîntem striviți de vanitate, de orgoliul personal, el alege, întotdeauna, generozitatea. Într-o lume a trădărilor, Emil Boroghină rămîne un om și un artist fidel, devotat pînă la capăt celor în care crede. Exemplar. Din asta s-a născut și Festivalul Shakespeare. Poate că
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
elegante, devenind tari, atrăgătoare și neașteptat de fecunde. I-am citit cartea cu conștiința că văd un poet dîndu-și jos masca și spunînd adevărul despre arta lui. E ca și cum Ilie Constantin, ajuns la o vîrstă cînd cruțarea de sine și vanitățile narcisice sunt neavenite, își întocmește o fișă clinică de verosimilă înfățișare umană. Este uimitor să vezi cum, într-o epocă în care artele au fost surclasate de explozia tehnicii, mai sunt poeți care nu se sfiesc să-și privească meșteșugul
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
nietzscheană, împărtășită de noi, este important) un om de o frumusețe și o curățenie sufletească îmbelșugate, rare, tot mai rare în lumea de azi. ...„În societatea domniilor voastre sunt de prisos” constată pierdut oarecum, cu o stranie înflăcărare, prințul, recunoscând că vanitatea nu are nici un amestec în această declarație. Nu e vorba nici de un început de criză epileptică, se grăbește s-o liniștească pe Lizaveta Prokofievna sărmanul nostru cavaler pierdut, care vede că le cam încurcă viața oamenilor din preajmă, făcândui
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
înseamnă că aș fi considerat că eu tai poezia românească în două”. Deprins în familie, simțul ridicolului se exercită asupra oricărui triumfalism solemn, începînd cu legionarii („frate-meu era foarte sensibil la ridicolul lor”) și Carol II. Pentru M. Ivănescu, vanitatea publică, inclusiv cea auctorială, și rigorismul etic sînt expresii ale inautenticității narcisice. Nu cred, precum Liiceanu, că avem de-a face la el cu o „privire amorală și artistă” asupra comunismului. E o privire uman-prea umană, venită nu numai din
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
sfială la apariția lor pe masă, - Astfel încât venerația și bucuria pură Să nu fie uitate mai târziu, În rutina zilnică, în oboseală și-n plictiseală, În conștiința morții, gustul eșecului Sau pioșenia novicelui, Ce poate fi pătată, prefăcută de-o vanitate neplăcută În ochii Domnului, iar pentru Copii necuviincioasă (Și, recunoscător, mi-aduc aminte,-acum, de Sfânta Lucia, de colindu-i și diadema ei de foc): Astfel încât, ’nainte de sfârșit, Crăciunul, al 80-lea la număr (Prin „al 80-lea“ înțelegându-l
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
cu un talent al captării sensurilor vieții. Îmi place să cred că există. Ambele. Chiar dacă în puține, foarte puține exemplare. Câțiva le au. Ceilalți le etalează. Nu neapărat din vina lor. Adeseori intervievatorii sunt cei care-i împing în prăpastia vanității. Întrebările acestora, cleioase ca mierea, au un regretabil randament. Scot monumentul închipuit în secret chiar și din cele mai decente personalități. Prin urmare, așa nu. Categoric nu. Trec, ușurat, la cealaltă categorie, ilustrată de Toamna decanei. Și Antoaneta Ralian, și
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
dragă prietene. De cele mai multe ori despre lucruri fără importantță: tot soiul de nimicuri, opinii despre n’importe quoi, elucubrații politice, sociale, sociologice, filosofice, culturale, fără alegere, fără metodă, fără scop. E o mare flecăreală națională, o întrecere de orgolii și vanități, în care toată lumea scrie cu înverșunare și nimeni nu citește decît să vadă ce sa mai scris despre el. Nu mă pot opri să nu mă mir nemăsurat, de fiecare dată cînd răsfoiesc noianul de reviste literare din redacție, parcurgînd
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
felul de cărți și autori, cronici de carte, poeme, frînturi de roman, eseuri, editoriale, glose: ce-i mînă pe ei în luptă?” Răspunsul e evident, îl știm cu toții, și de altfel îl spune chiar autorul în rîndurile de mai sus: vanitatea, slava deșartă și iluzia postumității literare. Iar finalul epistolei aduce a autoflagelare: „Iată, publicînd acest text în Familia, mi-am adus și eu modesta contribuție la flecăreala națională.” Regizor român despre Maroc În ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC din 23 martie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
la precizia extraordinară a lui Valentin Teodosiu în Trahanache, la energia lui... în Farfuridi. Sau la forța, din punctul meu de vedere, din O noapte furtunoasă de la Teatrul Național din Iași, ridicînd un spectacol-eseu exact pe tema fundamentală a piesei: vanitatea. Mă gîndesc la construcția, gîndul și simțurile lui Silviu Purcărete din „D’ale carnavalului” de la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, la aburul felinian al scenelor de la bal. Îmi amintesc luciditatea și intuiția critică ale lui Titu Maiorescu dintr- o afirmație
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
pe când Marta îl găsi interesant și drăguț...” La ani-lumină de iubirea-pasiune, asistăm aici - exact ca în cazul iubirii egoiste dintre Tristan și Isolda, ori dintre Julien Sorel și Mathilde de la Môle - la războiul neînduplecat pe care și-l poartă două vanități rivale. Prestigiul mediatorului (țanțoșul locotenent de vânători) se comunică obiectului dorinței (drăgălașa Marta), atribuindu- i o valoare iluzorie în ochii protagonistului (visătorul Apostol). La balul filantropic, logodnicul dansează „cu furie, ca nu cumva să rămâie mai prejos de ‘cellalt’”, în vreme ce
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
PDL, Cezar Preda, a declarat, luni la RFI, că premierul Victor Ponta inventează ”Grăjdani” pentru a scăpa de acuzele de plagiat, un scandal care aduce prejudicii imaginii României în lume, în timp ce așa-zisul conflict cu președintele Traian Băsescu, este doar vanitatea lui Crin Antonescu, Dan Voiculescu și Victor Ponta, care pune pe țară o ”presiune a dictaturii, cum n-a mai fost din 1950". ”Cetățeanul Victor Ponta a copiat și dorește prin instituțiile statului, pe care le aservește, inventând în fiecare
Cezar Preda: Ponta inventează ”Grăjdani”, să nu i se anuleze furtul () [Corola-journal/Journalistic/43996_a_45321]
-
Ponta, de plagiatul domnului Ponta, alăturând aici atacul asupra justiției, subordonarea instituțiilor și cazul Năstase nu face altceva decât să facă rău României și românilor, dar pentru domnul Ponta acest lucru nu contează. Face orice pentru a-și atinge propria vanitate", a explicat Cezar Preda. În opinia prim-vicepreședintelui PDL, conflictul între Guvern și Preșidinție nu există, în realitate fiind vorba doar despre nerăbdarea liderului PNL, Crin Antonescu de a se instala la Palatul Cotroceni. Conflictul acesta pe care-l reclamă
Cezar Preda: Ponta inventează ”Grăjdani”, să nu i se anuleze furtul () [Corola-journal/Journalistic/43996_a_45321]
-
președintelui, m-am dus la Bruxelles, nu i-am dat avion, nu l-am lăsat să-și trimită corespondența, am făcut orice să mă duc eu. S-a dus. Acum ce conflict mai are cu președintele României? Este ceea ce înseamnă vanitatea lui Antonescu, a lui Voiculescu, a lui Ponta, de a-l da jos pe Traian Băsescu și a pune pe România o presiune cum n-a mai fost din 1950, o presiune a dictaturii!", a conchis democrat-liberalul Cezar Preda.
Cezar Preda: Ponta inventează ”Grăjdani”, să nu i se anuleze furtul () [Corola-journal/Journalistic/43996_a_45321]
-
versuri poeme poesii: altele aceleași vechi nouă, Editura Polirom, 2003). Aici, excelența critică se întâlnește cu aceea afectivă. Nu știu dacă detaliul a mai fost remarcat, dar studiul acesta e remarcabil inclusiv prin orgoliul drenat în rândurile lui. (Orgoliu, nu vanitate). Matei Călinescu face uz, nu o dată, de argumentele autorității. Nici unul dintre ele, însă, mai presus de nivelul superlativ al analizei. Întâi când postulează o sumedenie de observații sclipitoare fără vreun tremur de condei. Îmi vine în minte în primul rând
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
pare însă că literatura este molipsitoare, odată ce-ai respirat virușii ei, nu mai scapi. Și dacă nu găsești subiecte colosale despre care să scrii, trecutul tău ți-e la-ndemână; iar dacă n-ai, totuși, motivații înalte ori de vanitate, ai nervi: Morții Mă-tii de viață! De aceea, romanul autoficțional al lui un cristian seamănă cu o înjurătură plină de năduf, urmată de un mare scuipat. Dar în flegma asta se află cioburi ascuțite de memorie, care configurează, fragmentar
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]