597 matches
-
sau opinii orgolioase, decât dacă persistăm În ele.) Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. (Compromisul este impus uneori de situații critice de viață, dar nu trebuie să se transforme Într-o manieră obișnuită de răspuns comportamental. Cine nu admite compromisul? Vanitoșii a căror Încăpățânare sfidează bunul-simț al realității și astfel Își creează tot felul de Încurcături.) „Când te aperi, este mai bine să-l crezi pe dușman mai puternic decât pare.” (W. Shakespeare) Măsoară de zece ori, taie o dată. (Tocmai acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tocmai acest fapt Îl face să fie tratat cu milă de către cei din jur. Μ Mila nu este atât o virtute, cât mai ales o capacitate psihologică: aceea de a putea participa la suferința altuia. Μ Am fi mai puțin vanitoși dacă am face juste comparații. Μ Sunt oameni care fac des aluzie la o Însușire sau calitate a lor În speranța că așa Îi vor putea convinge pe cei din jur de prezența acelei Însușiri, ce nu reușește Însă să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puțin cont de criterii și considerente exterioare (de strategii aprobate de uzul comun) și să fie, În schimb, mai natural, mai el Însuși. Μ Când lăsăm ca ideile megalomanice să ne invadeze conștiința, gândirea va fi reglată doar de iluzii vanitoase și absurde. Μ Noi nu putem fi, clipă de clipă, egali cu noi Înșine: facem uneori compromisuri, greșeli sau chiar ne abatem grav de la ceea ce se cheamă rigorile morale ale condiției umane. Dar aceste Înălțări și coborâșuri ale noastre pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sporirii neîncetate a potențialului creativ individual? etc.). Μ „Dragostea este o prostie În doi” (Napoleon Bonaparte). Poate că Napoleon se gândea la „dragoste” ca la un proces de iluzionare reciprocă, deoarece În realitate raționalitatea bărbatului nu este compatibilă cu sensibilitatea vanitoasă a femeii, care-și face un obicei din a-și savura situația de a se ști iubită (extenuându-și chiar admiratorii). Μ Frumusețea corporală nu reprezintă Întotdeauna un avantaj: ea este purtată, de cele mai multe ori, cu greutate sau cu jenă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
spirituale a interiorului lor de viață, valori a căror efervescență creatoare ei nu vor să o limiteze prin preocupări strict materiale sau mercantile. Μ Paradoxal, dar sunt mai periculoase bolile care nu ajung niciodată În cabinetele medicale (de exemplu, ambiția vanitoasă a puterii; Încredințarea faptului că ai Întotdeauna dreptate; curiozitatea exagerată, ucigătoare de intimitate; tendința de a complica mereu lucrurile, și nu de a le simplifica etc.). Μ „Arta de a trăi” este o sintagmă atractivă, chiar incitantă, dar ea angajează
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o competiție de sentimente și, implicit, un Învingător sau un Învins, deși unii știu În sinea lor că Își caută prin iubire compensații la complexele pe care le au, iar alții simt că sunt animați de o curiozitate ascunsă și vanitoasă de a vedea până unde poate merge În dragoste Încrederea partenerului. Μ Fiecare are - chiar dacă nu-și dă bine seama pe moment - firea sa, personalitatea sa, adică o originalitate psihologică de un anumit fel: chiar și inconsecvența frecventă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-o. Tu n-ai vrut. Val: Ba da... am vrut... am fost de acord să... Mihai: Ha! Te cred! Eu m-am sacrificat și voi, generoși, ați acceptat! Ați fost de acord! Irina: Nu te-ai sacrificat. Ai fost ambițios, vanitos. Ai vrut să-ți demonstrezi puterea și influența... Ne-ai dat ce ne-ai dat ca să ne transformi într-o oglindă în care să te uiți și să vezi cît ești de puternic. Tot timpul ai avut nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Autorul alege ca modalități de caracterizare pe cele specifice genului dramatic: prin acțiuni, limbaj, onomastică și prin intermediul celorlalte personaje. Având convingerea că oamenii sunt turnați după calapoade diferite, dramaturgul își înzestrează eroii cu trăsături distincte. Astfel, Zaharia Trahanache este un vanitos înșelat, un înrăit de o viclenie rudimentară (pregătește abil un contrașantaj, dezarmându-l pe Cațavencu). Posedând o gândire plată, este capabil să se entuziasmeze de o expresie de genul "într-o soțietate fără moral și fără prințipuri, care va să zică că nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
chestiunea, se răsfrîngea negativ asupra memoriei lui. însă atunci nimeni nu s-a întrebat: dacă el ar trăi, oare cear zice? Sigur, n-ar fi acceptat ca titlul de fondator să-i revină lui în exclusivitate. N-avea o fire vanitoasă, de uzurpator. Editorul, care, din motive politice, l-a omis pe Tabacaru, i-a creat această imagine falsă. Profesorul a fost membru al Partidului Național Liberal, în care se înscrisese tîrziu (printre ultimii dintre fruntașii băcăuani), din simpatie (a declarat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nici o îndoială că, atunci cînd se declară sătul de „aprecierile de mare poet”, Bacovia o făcea din cauza demonetizării laudelor, a felului ușuratic de a le atribui de către critica-reclamă, care proliferase în presa de după Primul Război Mondial. Pe cine, în afară de cineva vanitos, l-ar interesa să fie remarcat, cînd aproape toți din jurul său sînt „mari”, „binecunoscuți”, „renumiți”, „excepționali”, „extrem de talentați” etc? Pe cine, om delicat, nu l-ar amărî asemenea calificative venite tîrziu, după „traversarea deșertului”? Laudele lipsite de temei sînt pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre marile poeme scrise de Mihai Ursachi conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de aceea îți spun, toată baza mea (știi prea bine/ că-s mai vanitos decât Lucifer însuși),/ este Nimicul.// O glorie fără cusur și inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea și infamia. Prin ele/ voi ajunge stăpân absolut al imperiului/ fabulos, fără margini în timp sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu vadă în ea decît o iluzie fără viitor. Trebuie neapărat să subliniem că în fazele ulterioare "A SUBLIMA" ARE SENSUL DE A RESTABILI ARMONIA DORINȚELOR MATERIALE ȘI SEXUALE, IAR "A REFULA" A DISTRUGE ARMONIA, A REFULA CU AJUTORUL FALSEI AUTO-JUSTIFICĂRI VANITOASE ANGOASA CULPABILĂ A SUPRACONȘTIENTULUI, avertisment salutar legat de motivațiile perverse în vederea împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări prealabile se află în acord perfect cu simbolismul mitologiilor. Divinitățile mitice reprezintă forțele armonizante ale supraconștiinței. Forțele subconștientului care distrug armonia și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
antitetică" această legătură dinamică și legală dintre supraconștientul etic și subconștient. Antiteza supraconștientă se referă la diferența dintre spaima subconștientă față de adevăr și față de bucuria supraconștientă a cunoașterii de sine, problemă esențială a vieții. Subconștientul nu este altceva decît orbirea vanitoasă a supraconștiinței. Termenii de "supraconștient" și "subconștient" nu diferă decît prin prefixele lor, primul însemnînd "mai mult decît conștient", iar celălalt "mai puțin decît conștient". Legea subconștientă a dizarmoniei trăită afectiv în angoasă este un caz special al armoniei supraconștiente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
asupra conștiinței), Satan este izgonit din sfera sublimă. El devine seducătorul omului, forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple și pămîntești (reprezentate de măr, simbol al pămîn-tului). Satan-șarpele (simbol al seductibilității vanitoase a omului și al tentației de a exalta dorințele) îi șoptește omului promisiunile lui mincinoase (simbol al falselor promisiuni de satisfacție subconștientă). Devenit vinovat după ce a mușcat din măr (optînd pentru dorințele multiple și nu pentru cea esențială, pentru apelul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exaltate, iar narcisele reprezintă unul dintre simbolurile vanității. Sensurile acestea nu dobîndesc un sens veridic decît dacă sînt interpretate din punct de vedre psihologic: dorința (Persephona) este supusă refulării (răpirea) atunci cînd prima se lasă sedusă de imaginația exaltantă și vanitoasă. Semnificația aceasta este subliniată și justificată de un întreg ansamblu de alte detalii. Persephona răpită, dorința exaltată și refulată devine soția lui Hades, divinitate-rege, simbolul legalității subconștientului. (Hades partă casca cu ajutorul căreia devine invizibil, simbolul refulării.) Copiii Persephonei, soția Iui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în amoralism. Apariția din ce în ce mai clară deși la modul simbolic a problemei etice formulate de politeismul celei de a doua faze constituie o treaptă evolutivă care face să dispară naivitatea primei faze, ce nu ține suficient de mult seama de culpabilitatea vanitoasă a individului. Dar ce este culpabilitatea individuală, sub forma ei esențială, dacă nu emoție în fața legalității misterioase a funcționării motivante a propriului psihic al fiecăruia? Spaima față de misterul universului cosmic se orientează spre univesul intrapsihic și devine spaimă culpabilă față de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
perceptibilă a misterului, de care este el însuși animat, simte vanitatea culpabilă a vieții lui cotidiene lipsite de elan. Dar culpabilitatea individuală și autentică este prea ușor uitată, copleșită de culpabilitățile colective ale moralismului și ale prea bunelor lui intenții vanitoase și fals justificatoare sau înăbușite de vanitatea intențiilor prea rele ale banalității, care caută superioritatea în absența oricărui scrupul, în cele două cazuri, emoția încercată în fața pofunzimii existenței, care implică dimensiunea ei pe verticală temă a religiozității autentice a miturilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ÎN CEA DE A DOUA FAZĂ A EPOCII PĂGÎNE, cauza motivantă a DECLINULUI CULTURAL constă tocmai în individualizarea culpabiliiții, care, ca orice progres al evoluției, comportă riscul involuției, sau așa cum afirmă mitul decăderea este consecința elevației, atunci cînd aceasta devine vanitoasă. Acest adevăr mitic este bazat pe faptul psihologic al legalității funcționării motivante, legalitate care este rezumată de raportul dintre culpabilitate și vanitate. Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-un cerc vicios, mijloc de refulare prin tendința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
SENTIMENT DE AUTO-INSATISFACȚIE, CULPABILITATEA IMPLICĂ ÎN FORMA EI INDIVIDUALIZATĂ O AUTO-INSATISFACȚIE INTENSIFICATĂ CARE POATE DEVENI MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a propriei lui participări la culpa comună
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a propriei lui participări la culpa comună. Această individualizare a culpabilității este exprimată cel mai clar în psalmii lui David. În MITUL CREȘTIN, individualizarea culpabilității atinge punctul său culminant. (În mitologiile politeiste mai ales în mitologia greacă nuanțele tentațiilor sînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în evidență principiul metodei introspective: "vegheați tot timpul, căci el (Satan, vanitatea) dă neîncetat tîrcoale în jurul vostru". El dă permanent tîrcoale deoarece lumea întreagă neglijează importanța luptei esențiale, de unde rezultă că fiecare individualizează culpa comună și o face inatacabilă, justificîndu-se vanitos prin starea perversă a lumii, considerîndu-se victimă nevinovată a acesteia. Așa cum se spune, "vedem mai curînd paiul din ochiul celuilalt decît bîrna din ochii noștri" (în cadrul introspecției noastre). În privința aceasta, nimic nu este mai important decît înțelegerea clară a diferenței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Așa cum se spune, "vedem mai curînd paiul din ochiul celuilalt decît bîrna din ochii noștri" (în cadrul introspecției noastre). În privința aceasta, nimic nu este mai important decît înțelegerea clară a diferenței dintre culpa vitală culpa lumii întregi, și cea individualizată, culpabilitatea vanitoasă a fiecăruia. Distincția aceasta constituie cheia limbajului simbolic, dat fiind că ea este cheia înțelegerii funcționării motivante intime. Culpa vitală constă în exaltarea imaginativă a dorințelor (materiale și sexuale) fructul oprit al pomului cunoașterii aviditatea banală făcînd din om dușmanul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii comune: fiecare sentiment de culpabilitate este proiectat prin falsa autojustificare vanitoasă sub forma unei acuzații împotriva altuia, care, ce-i drept, fiind la rîndul lui un fals motivator, este inclus în culpa vitală comună tuturor. Dar la acuzarea altora apelează fiecare ca scuză, sub pretextul că el ar fi perfect și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]