582 matches
-
aceeași scrisoare se spune că primăria nu a avut nici o corespondență cu nici o autoritate și se încheie cu restituim întreaga corespondență. Înseamnă că obiectivul principal era exproprierea și, fiind o chestiune de vanitate, aceasta trebuia realizată în concordanță cu dorințele vanitosului. În procesele-verbale ale Comisiei Monumentelor Istorice din 1924 și 1925 nu se inserează nici o scrisoare și nici o mențiune asupra dărâmării casei de la Ipotești, ceea ce vine să întărească părerea că exproprierea nu se realizase, contrar afirmației citate anterior. Banii strânși pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în special de către cei de origine spaniolă și afro-americană care adoptau un stil propriu de vestimentație, cum ar fi blugii purtați pe dos, șapca având cozorocul întors, accesorii abundente (V. LaPoint, 2003, 407). Totodată, raportul sublinia efectul negativ al hainelor "vanitoase" pentru desfășurarea orelor de curs. De multe ori, studenții și elevii îmbrăcați în astfel de ținute, chiar dacă nu întâmpinau probleme de frecvență sau de absolvire, erau evaluați negativ de consilierii din instituțiile de învățământ în baza stereotipurilor vestimentare. În acest
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Nixon când acesta a afirmat că primirea clauzei nu depinde numai de el, nu putem ști cu certitudine. Ceea ce știm este că liderul american i-a făcut lui Ceaușescu propunerea de a "media" între China și Statele Unite, pe care acesta, vanitos și infatuat, o va accepta cu o aparentă reținere, suținând că apelul la intermediari în această privință nu i se pare necesar, deoarece RSR a avut întotdeauna o poziție internațională deschisă. "Noi am spus și vom spune însă chinezilor părerile
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aceeași, indiferent de regimul politic), acces la bunuri inaccesibile și la școli, altfel copil cuminte, harnic la învățătură, fără veleități de vedetă, tip Serghei, Nicușor, Mădălin și alții, dar distanțat și de cei cu cheia de gât, crescând distant, încrezut, vanitos, ironic, cinic, ilustrând perfect zicala „bogatul nu crede la cel sărac”. Păcat de calitățile care se pierd sub povara atâtor defecte! Curios, foarte curios. Un intelectual cu ștaif, cu prestanță și cu ținută de om de stat nu-și dă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
înfierează pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui Război: Marghiloman, Stere, Slavici și Arghezi. A scris și multe romans à clef și piese alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridică la înălțimea pretențiilor sale. Iorga era vanitos și a devenit oarecum obsedat de "Teatrul popular" și de importanța acestuia în educarea poporului în spiritul "naționalismului cultural". Șeicaru își amintește că sălile goale ale "Teatrului popular" îl aduceau la disperare pe Iorga. L-a angajat pe regizorul profesionist
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
începea întotdeauna scrisorile cu: "Dragă Catinca și Nicu"124. Dintre copii, fetelor le-a mers mai bine decît băieților. Doamna Zulnia pomenea mereu de descendența ei din neamul Drăghici și dorea ca nepoatele ei să se mărite bine. Mircea era vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
poruncit cu strictețe să se ducă să cânte afară pe stânci, făcuseră să răsune întreaga casă de urlete. Firește, le-ar fi plăcut să mă aibă în chip de public, să-mi arate de ce sunt în stare (toți cântăreții sunt vanitoși), și, desigur, le-ar fi plăcut să petreacă jumătate din noapte urlând cântece și bându-mi vinul. Amândoi beau vârtos și-l trimisesem pe Gilbert la hotelul Raven să reînnoiască provizia de vin.) Dar chiar și de afară, de la distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zis „păsările ălea negre”, ca să nu spună ciori... Și toți râdeam... (râde - n.n.) Și bineînțeles că și majorul care era cu el... Dar la un moment dat a răspuns el de brigada noastră, care era o brigadă de puști... Fiind vanitos, țiganu’ Roman, plutonierul major, dacă răspundea de brigada noastră când eram la cules de sfeclă, a ținut să ne scoată și fruntași, și cu ocazia asta am primit prima scrisoare. Așa era regula, ca atunci când eram fruntași, ceea ce însemna că
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
această festivitate. Nici vioara lui Bălănuț nu l descrețise, nici Cotnarul cu miros amărui, ca parfumul frunzei de nuc.” ......................................................................... „... Lu reveni încăpățânată, la apărarea ei: - Ceea ce spune Costăchel și e foarte adevăra t, doved ește încă odată cât sunteți de vanitoși. Chiar gelozia bărbatului e pornită numai din vanitate. Noi când suntem g eloase, suntem fiindcă strigă carnea din noi. - Nici nu sunteți altceva decât carne. Carne și inst incte! - enunță scârbit Maximilian Ștaic. - Bine, bine! Carne și instincte. Nu pretindem
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și nu este întemeiat. Întrucât, după ce le ține parte călău(zitorului) - care nu a ucis cu mâna sa și nu poate fi condamnat conform legilor în vigoare - și călăului imperfect (ori subcălăului), își motivează atitudinea spunând că „există și victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se degradează subtil prin comerțul îndelung cu călăul, victime, în sfârșit, care devin călăi”. După cum se vede, blândețea creștinească - pe care o are față de călăul care nu excelează în meseria sa (ori în rolul pe care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
nu numai că nu s-ar putea încredința fără risc unei singure persoane, dar nici măcar unui consiliu sau senat, și care n-ar fi nicăieri atât de periculoasă ca în mâinile unui om care ar fi destul de nesocotit și de vanitos încât să se considere demn de ea". Apud. Paul Johnson, Dușmanii societății, Editura Humanitas, București, 2013, p. 95. Am folosit un citat din Smith tocmai pentru a pune în evidență capacitatea umană de a perturba ciclul economic prin intervenții în
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
chestiunea, se răsfrîngea negativ asupra memoriei lui. însă atunci nimeni nu s-a întrebat: dacă el ar trăi, oare cear zice? Sigur, n-ar fi acceptat ca titlul de fondator să-i revină lui în exclusivitate. N-avea o fire vanitoasă, de uzurpator. Editorul, care, din motive politice, l-a omis pe Tabacaru, i-a creat această imagine falsă. Profesorul a fost membru al Partidului Național Liberal, în care se înscrisese tîrziu (printre ultimii dintre fruntașii băcăuani), din simpatie (a declarat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nici o îndoială că, atunci cînd se declară sătul de „aprecierile de mare poet”, Bacovia o făcea din cauza demonetizării laudelor, a felului ușuratic de a le atribui de către critica-reclamă, care proliferase în presa de după Primul Război Mondial. Pe cine, în afară de cineva vanitos, l-ar interesa să fie remarcat, cînd aproape toți din jurul său sînt „mari”, „binecunoscuți”, „renumiți”, „excepționali”, „extrem de talentați” etc? Pe cine, om delicat, nu l-ar amărî asemenea calificative venite tîrziu, după „traversarea deșertului”? Laudele lipsite de temei sînt pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unui român sau al unui ciclu românesc se organizează un sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu curtezana Rosanette, iar pariziana Mme Dambreuse este o mondenă rafinată contrapusa provincialei sălbatice Louise Roque. Motivele și scenariile de a deveni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dumitale de a fi, din prima zi, era junimist mare, așa că l-ai întrebat cum să faci să ajungi acolo. El ți-a spus să scrii ceva din cele ce îi tot povesteai... Și cum te știu ambițios, dar nu vanitos, ai pus mâna pe condei și cât ai bate din palme iaca și „Soacra cu trei nurori” gata. Chiar în luna septembrie a leatului 1875, într-o sâmbătă seara, după cum ne spune Iacob Negruzzi - pentru că la el se ținea acea
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
detectând fără greș găunoșenia din tot ce le propune azi piața noastră de modele. Colosală concizia cu care ei te încredințează că au priceput cine este Monica Lovinescu. Gândul că nu va ști toate astea e intolerabil. Nu fiindcă era vanitoasă câtuși de puțin, ci ca să știe, ceea ce de altfel știa, că nu a murit singură, nu a murit uitată. A fost înconjurată cu grijă și chiar dragoste, în spitalul unde s-a aflat până cu zece zile înainte de sfârșit, al
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
vreun instinct sadic de profanator de cărți, ci doar întrucât așa îmi închipui eu sfârșitul lumii, ca o bibliotecă uriașă și înecată). Există biblioteci născute din moft ori răsfăț, și altele născute din pasiune și reverență față de cărți. Există biblioteci vanitoase și altele modeste. Există biblioteci mincinoase și altele adevărate (mă joc acum, întrucât știu sigur că bibliotecile nu pot fi niciodată mincinoase, ci doar adevărate). Dar, oare, sunt chiar atât de importante distincția și variatele nuanțe între biblioteci? În curând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și rudimentare, devenind din ce în ce mai nemulțumit de politica superiorilor și de corupția generalizată ("unii iau cu buzunarele, alții cu camioanele" este expresia de nemulțumire utilizată de angajații inferiori din cele mai multe penitenciare). Al doilea tip de angajat este "carieristul", individ amabil, dar vanitos. Îi place să pară intelectual, vorbind în citate și maxime. Uneori hîtru sau șugubăț, deseori ironic, el intră în categoria prostului fudul. Lipsit de scrupule, depune o rîvnă interesată ca să crească în rang. Aspirația de a aparține unei "elite" îl
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nu încerce să te pipăie, să nu-ți facă cu ochiul ca și cum ai împărtăși un secret cu el. La noi ar fi fost de mult în groapă, aici se juca cu femeile. Apoi m-am convins, 80% sunt așa. Sunt vanitoși, alintați, cred că sunt centrul universului și dacă mai au și bani în buzunar... cine poate să le stea în cale? Nu au bunul-simț de a vedea că la 38 de ani nu poți fi atrasă de un moș de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Lagrange, Lavoisier, Laplace! Ca întotdeauna, strălucirea mai presus de com petențăă Francezii, dacă e să-i dăm crezare lui Talleyrand, au făcut Revoluția din vanitate. Am putea spune același lucru și despre celelalte evenimente din istoria Franței. Toate popoarele sunt vanitoase, nu putem tăgădui asta, dar francezii sunt mai mult decât celelalte; iar cusurul acesta este atât de înrădăcinat în ei, încât devine, dacă nu o calitate, în orice caz un mobil care îi incită să producă și să acționeze, să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Când scutur - spunea el - teribila mea coamă, nimeni nu cutează să mă întrerupă.“ ĂSe așeza adesea în fața unei mari oglinzi și se privea vorbind cu multă plăcere, dându-și capul înapoi și lărgindu-și umerii. Avea ticul acela al oamenilor vanitoși care aud cu plăcere sunetul numelui lor și cărora le place să-l repete ei înșiși: își imagina dialoguri în care interlocutorul era întotdeauna el: „Contele de Mirabeau vă va răspunde etc.“ Cel puțin la început, Mirabeau nu avea calitățile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Au cuprins-o toate gândurile nobi le și generoase, fără să-și dea seama de piedici și de disproporția disperată dintre ideile care trebuiau statornicite și națiunea care trebuia să le primească. O națiune șubrezită prin excesul de civilizație, devenită vanitoasă și frivolă prin educația dată de spiritul arbitrar, și la care chiar luminile rămâneau sterpe, pentru că luminile doar luminează calea, dar nu dau oamenilor forța de a o străbate. Julie a fost o prietenă pătimașă a Revoluției, sau, pentru a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
III-lea în încercările sale de a lua puterea și din această cauză a fost închis. El a publicat în 1843 Memorii, care sînt în același timp un jurnal de război fidel și jurnalul intim al unui om "brav, lăudăros, vanitos și don Juan" (Jourquin). Textul caracterizează acest război al Spaniei pe care Napoleon l-a întreprins din 1808 pînă în 1814 pentru a constrînge peninsula inclusiv Portugalia să se supună Blocadei continentale: o guerilla fără milă, accentuată în tabăra spaniolă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
încheiat studiile un an mai târziu 38. Într-o corespondență din ziarul "Cronică" de la București din ianuarie 1904, semnată Zenit - pseudonim despre care noi credem că îi aparținea lui Florian Becescu (sau unui apropiat al său), știut fiind că poetul, vanitos probabil, ca orice autor, era un personaj dornic să-și facă ceva publicitate -, se prezentau câteva dintre activitățile de început ale asociației: patru conferințe publice susținute până atunci la sediul propriu (Maison du Brasseur, Chausée de Louvain, 33). Totodată, jurnalistul
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
psihologilor, studiul particularelor este necesar. Intelectualul lui Knut Hamsun este silit să traverseze episoade sociale dintre cele mai dramatice și modul cum administrează el conflictele pe care le trăiește, ne determină să considerăm că un astfel de intelectual este un vanitos. Pentru a analiza structura complicată a vanitosului, apelăm la Adler, care pornește în aventura cunoașterii omului prin a identifica două fenomene general umane, folosite și ca etaloane ale judecării unui caracter: unul este sentimentul de comuniune socială, constituind “fermentul marilor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]