5,180 matches
-
domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În liniște pe vaporul ăsta blestemat? exclamă el, punînd mîna pe telescopul ofițerul trei. Ia să vedem! Unde naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Trebuia s-o ia de la Început, cu o femeie Închisă Într-o peșteră, care aștepta să-i vină sorocul să nască un copil, trei prizonieri care deveniseră periculoși pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni și alte vapoare să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aia le plăcea atît de mult să plece la război Împreună. Iguana Oberlus păstră cîteva clipe tăcerea, amintindu-și ceva, În timp ce se uita cum exemplarul din Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha era cu totul mistuit de flăcări. - Pe ultimul meu vapor i-au prins pe doi muși Împreună, spuse el În cele din urmă. Erau foarte tineri, dar căpitanul Harrison a poruncit să fie legați fedeleș, față-n față, și i-a atîrnat de bord, cu picioarele În apă, pînă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a-l arunca În hău chiar Înainte de a fi Început să orăcăie, dacă ajungea la concluzia că fusese zămislit un al doilea Oberlus. Petrecuse multă vreme gîndindu-se la asta, ba chiar veni o clipă În care - Înaintea incidentului cu vaporul englez - nutri speranța că poate copilul ar fi reușit să trăiască pe o insulă unde nu existau oglinzi și unde nimeni nu ar fi Îndrăznit vreodată să-i spună cum era chipul său. Ar fi fost „fiul lui”, moștenitorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patru calamități erau legate Între ele Într-un fel oarecare. Cheia trebuia să se afle, după toate probabilitățile, la misteriorul criminal, pe care unele glasuri Îl identificau deja cu Iguana Oberlus, Înspăimîntătorul harponier de pe Old Lady II care dezertase de pe vaporul lui cu cîțiva ani În urmă. Doña Adelaida Ojeda, care În pofida timpului scurs refuza În continuare să accepte moartea primului său născut, a oferit prin urmare o sută de dubloni de aur căpitanului velierului și cîte cincizeci fiecăruia dintre oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întoarcere o să-l scoatem din ascunzătoarea lui cu ajutorul cîinilor. Dacă a așteptat atîta timp, poate să mai aștepte trei zile. În acea noapte, cînd Oberlus se cățără pe culmea falezei pregătit să facă noi victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scîndurile și călăfătuia rosturile, folosind În acest scop lungi fîșii din frumoasa rochie gri pal a Niñei Carmen. Aceasta, care Îl observa cum lucrează Înfrigurat, pradă parcă unei ciudate stări febrile, Îl Întrebă: - Ce se Întîmplă? De ce ai nevoie de vaporul ăsta? - Ca să plecăm, răspunse el fără s-o privească. - Unde? - Pe continent. - Pe continent? repetă ea bîiguind cuvintele, uimită, iar cînd păru să-și fi recăpătat rațiunea, Întrebă disprețuitoare: Ai oare idee la ce distanță se află continentul? - La șapte sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
est, deși curentul ne deviază spre sud. - Și pe noi ne-a deviat spre sud la numai cîteva zile după ce plecaserăm din Guayaquil, admise ea. Iar pilotul ne-a explicat că e un contracurent care vine din Panama și Împinge vapoarele la sud de Galápagos. Poate de asta am ancorat În Hood, cînd ar fi trebuit s-o facem Într-una din insulele mari, mai spre nord... N-o să ajungem niciodată! repetă ea. Oberlus nu-i răspunse, stătu pe gînduri cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri Întregi, exact aceleași mișcări. - Un vapor! - Da, e un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne poate vedea. E prea departe... - Trebuie să ne vadă. M-auzi? Trebuie să ne vadă, sughiță Niña Carmen. Nu vreau să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca un robot programat să facă, ceasuri Întregi, exact aceleași mișcări. - Un vapor! - Da, e un vapor... - Poate ne vede... Doamne, fă În așa fel Încît să ne vadă! - Nu ne poate vedea. E prea departe... - Trebuie să ne vadă. M-auzi? Trebuie să ne vadă, sughiță Niña Carmen. Nu vreau să mor aici. Dumnezeule binecuvîntat! Sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Trebuie să ne vadă, sughiță Niña Carmen. Nu vreau să mor aici. Dumnezeule binecuvîntat! Sfîntă Fecioară a celor lipsiți de apărare! Fă În așa fel Încît să ne vadă... Nu ți-am cerut nimic, niciodată, te implor... Fă ca acest vapor să ne vadă și voi face tot ce-mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-o mănăstire pentru tot restul zilelor mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fundul mării. Ți-am atras atenția... N-am de gînd să mă las prins... - Dar e singura noastră speranță! Îl imploră ea. N-avem nimic de mîncare, peștii nu mușcă momeala, apa ni se sfîrșește. - SÎntem aproape... - De unde știi? - Pentru că vaporul se Îndreaptă spre nord... Spre Guayaquil sau Panama, probabil, și prin urmare trebuie să meargă pe lîngă mal pentru a profita de curentul care vine dinspre sud... Dacă ar fi navigat spre nord-est, ar fi trebuit să se Îndepărteze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care vine dinspre sud... Dacă ar fi navigat spre nord-est, ar fi trebuit să se Îndepărteze de coastă, căutînd să se lase purtați de alizee. Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o evite - arătă spre corabia Îndepărtată. Dacă ăsta Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-am petrecut viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
podului, Sava curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
O anume Enciclopedie - a cărei obiectivitate e contestată de mulți, mai ales de adepții Conspirației - consemnează cifra de circa șaizeci de mii de victime În perioada 1918‑1920 numai În Ucraina. 7. În bagajul ofițerilor albi (care părăseau țara În vapoarele aliaților), printre Noul Testament, Dicționarul explicativ al lui Dalj și prosoapele cu monogramă, se afla și Antichristul, cu paginile Însemnate cu unghia. Cât de curând volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză, prețioasa prestație lingvistică datorându‑se emigranților ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
exil, serviciile făcute pe vremuri Ohranei Îi apăreau mai puțin glorioase. Părăsise Rusia, susținea el, În primul rând din pricina jurământului față de țar: jurământul militar nu putea fi Încălcat. Imperativul său categoric - concepția onoarei de iuncher - Îl va aduce deci pe vaporul englez, până la Constantinopol. Unde se va stabili. Hoteluri sordide, gândaci, nostalgie. Lui A.I. Belogorcev Îi va fi tot mai greu să‑și mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dacă se întâmplă să vă uitați la televizor, mai întâi producătorul și regizorul local vor trece la formatul duplex. Un ecran împărțit în două la majoritatea posturilor. Apoi prezentatorul local va spune ceva de genul: “Cu ultimele știri despre scufundarea vaporului de croazieră, reporterul nostru de la New York, Joe Ixulescu”. Asta e ce se numește “pasa”. Sau “saltul”. Se trece la transmisiunea rețelei mamă, și băieții de la local stau cu mâinile-n sân și așteaptă semnalul rețelei care indică sfârșitul alertei speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și punctele portocalii ale vestelor de salvare plutind în jurul lui. Pe al doilea monitor, spune blonda, e ceva și mai trist. Acolo, în colțul celălalt, îl vezi pe fraierul care a intrat în segmentul A al programului, un babalâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la un promo preînregistrat al emisiunii de a doua zi, în care o femeie obișnuită va suferi o transformare radicală a propriei imagini, apoi momentul de tranziție: un cadru estetic cu ploaia de afară, câteva acorduri, și apoi direct publicitate. Vaporul s-a scufundat, sunt sute de victime. La ora unsprezece, film artistic. Spilcuitul își rescrie în minte prezentarea casetei video pentru investitori așa încât să includă și Actele Divine. Dezastrele imposibil de prezis. Și importanța crucială a unui plan solid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai și cel mai, adevărul e că arată cam ...banal”. Nu mai vedeai pe nimeni din Vechea Societate. Cu cât apăreau mai mulți baroni media nou-nouți la fiecare eveniment, cu atât întâlneai mai puțini vechi proprietari de căi ferate sau vapoare de cursă lungă. Inky spunea mereu că a absenta este noul mod de-a fi prezent. Ieșind într-o seară de la o recepție pentru victimelor armelor de foc, soții Keyes, Packer și Evelyn, coboară scările muzeului de artă și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înșirați pe marginea unei gropi comune, așteptând să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi vorbeai, așa cum ai striga la cineva aflat la etaj într-o casă mare, în spatele unui geam, și care nu vine să deschidă ușa. Și totuși, absolut, în mod cert, în nici un caz, criticul NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mers și zâmbetul i s-a șters de pe față. — Nimic deosebit. Doar că mi se pare că-n clipa de față ar fi pe-aici o grămadă de pictori. Unul din doi arată a artist printre cei care debarcă de pe vaporul care vine din Java. Toți pălăvrăgesc despre minunata lumină tropicală de aici, despre vegetația luxuriantă. Dar nordul Australiei nu-i diferit. De ce nu se duc acolo? Pentru că vor să picteze femei care nu și acoperă sânii și au ochi de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]