1,174 matches
-
al său dicteu automatic, prezent aici În forme oarecum mai moderate. E de notat, totuși, abandonul În voia hazardului asociativ, o anume estompare a contururilor obiectelor, fluența și transparența materiei, ușoară atmosferă onirică. Colomba, spuneam, e o suită imnică de variațiuni pe o unică „temă”, - a iubirii, a ființei iubite, - În căutarea unei foarte libere „definiții” lirice. De un portret propriu-zis nu poate fi totuși vorba, căci, abia Închegate, liniile, culoarea, reliefurile se descompun Într-un spațiu el Însuși reverberant, dinamizat
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
său elegiac, ritualul consumării „acestei băuturi de culoarea frunzelor”, ca un moment al regăsirii de sine Într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără Îndoială, din Întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a lucrurilor: CEAI arșiță cu buruieni și coacăze răcoare În căldură binecuvîntare de rubin voia și Împărăția ta facă-se culoarea ta
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a nivelelor imaginarului. Între punctele de „comutare” a unghiului de vedere, unul sau altul dintre elementele caracteristice pentru „definiția” lirică a secvenței respective se transformă, la rîndul său, În nucleu generativ al unei Întregi serii de imagini, ca tot atîtea „variațiuni”. Odată epuizat, lanțul asociativ oferă o verigă nouă altei rețele imagistice, Încît poemul se prezintă, de cele mai multe ori, ca succesiune de „relee” ce-și transmit unul altuia undele de energie. Spațiul de reverberație al poemului se amplifică astfel enorm, atît
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
privirii și fanteziei cu o prospețime originară. Este, Înscrisă În registrul magiei muzicale a verbului, lumea din Plante și animale ori, Înaintea ei, a imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încît ne aflăm iarăși În interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema fundamentală a comuniunii - prin intermediul prezenței bune conducătoare de entuziasm liric a iubitei - dintre om și univers, conform aceluiași principiu al „vaselor comunicante”. Dintr-o atare perspectivă, cartea Își dezvăluie unitatea de adîncime, dincolo de entropia de suprafață a discursului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ținuturi, geograficește identificabile, dar mai ales o ieșire În poem, În lumea cu adevărat liberă a cuvintelor. Celor dintîi li se Închină noi imnuri („Un imn pentru călătoria În libertate”), reamintindu-le, oarecum, pe cele din Ulise, ca suită de variațiuni reverberînd În jurul aceluiași obiect: „Și mă gîndesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atît de dureroasă. Sunt plecările Într-o dimineață ca un cristal de rîsete spre mătușa de la Calafat, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Lamento al lui Ion Vinea, În care „personajul” apărea În final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă În Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni atît de bogate, Încît o ordonare a lor În „figuri” de o oarecare stabilitate devine extrem de dificilă. Secvențe mai ample, dar În și mai mare măsură enormul mozaic imaginistic sfărîmat pe traseul poemelor exploatează multiplele posibilități asociative puse la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În zvonul balului de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ca un jurnal cu ultimele știri. Întreg poemul Colomba va fi construit pe Îmbinarea cumulului simultaneist de perspective diversificate, Într-un discurs de factură „circumlocuționară” și „macrologică”, constituit, cum am observat În capitolele precedente, Într-un fel de temă cu variațiuni, căci „obiectul”, rămînÎnd același, e pur și simplu asediat de tirul conjugat al echivalențelor imagistice, care-l acoperă pînă la „tabuizare”. Se pot decupa aproape de oriunde secvențe semnificative pentru acest du-te-vino neîntrerupt avînd ca efect sfărîmarea discursului Într-un mozaic
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de răcoare și sîngele-n desfaceri se reazimă de cer... Jocul dintre simultaneismul pluriperspectivic, deschis spre panorama vieții moderne, În care - după expresia lui Octav Șuluțiu - „imaginile sunt răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, și variațiunile pe cîte o singură temă se conjugă În chip și mai evident Îndeosebi În Ulise și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora cînd englezii o aplaudă pe raquel meller / și refuză buchetul de violete / aruncă lumini
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta fruct al țărînei asemeni cu țărîna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la Început pînă la sfîrșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda (atît de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos În care imaginea eului și imaginile lumii se pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
O asemenea „macrologie” metaforică poate fi Întîlnită, pe spații mai Întinse ori mai reduse, și În alte volume. Un caz tipic e, bunăoară, poezia Floare a aerului zăpadă, din Plante și animale, avînd aceeași structură de „odă” ca „temă cu variațiuni”, pentru ca În Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, Într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
relația de similaritate În cadrul unor toposuri În care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, avînd În vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare În parte, alterarea mimesisului În favoarea semiosisului. Ne-au Întîmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă În cadrul unui discurs „macrologic” prelucrat prin procedee retorice menite să amplifice aria de rezonanță a imaginilor și evidențiind, pe de altă parte, postura poetului de „operator al limbajului”, ingenios și inventiv, dotat cu rara capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poată fi distins cît de cît mai clar Într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise În oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul Înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii, II, 1916-1931, Ed. „Scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aed, tip Homer, în calitate de voce postumă preia numeroasele voci ale narațiunii și încearcă cu răbdare să le pună în ordine și să le reunească într-un poem care nu-și ascunde înnăditurile și rupturile și nici măcar amalgamul și urzeala de variațiuni diverse despre aceleași legende și povestiri. Protagonistul romanului are o dată precisă de naștere (10 aprilie 1910), un nume, Salvatore, un prenume multietnic Cippico, Cipiko și un spațiu real și ideal, matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lobby publicitar ieșit din comun, dar și de o gestionare profesionistă a propriei opere. Romanul O femeie (Editura Humanitas, 2002, 170 p.), tradus din maghiară de Anamaria Pop și revăzut de Zoltan Danilo, este un compendiu de 97 de fragmente, variațiuni pe aceeași temă, fișe de analiză a eternului feminin, portrete ale cuplului postmodern, developate în rama sentimentelor post-edenice, precum iubirea disputată de ură sau intrigă. Începuturi de roman trunchiat cu premeditare, eșantioane de "opera aperta", performanțe de stil alert, subversiv
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
F.B. SUCIU SPAȚIUL ROMÂNESC DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA JUDECATA DE APOI Variațiuni pe o temă de geoistorie Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României SUCIU, F. B. Spațiul românesc : de la Facerea lumii până la Judecata de Apoi / F. B. Suciu. Iași : Junimea, 2015 ISBN 97897337-1859-8 94(498) Redactor asociat: Gabriel MARDARE Coperta colecției
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nostru, la adresa www.editurajunimea.ro (unde puteți comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) F.B. SUCIU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA F.B. SUCIU SPAȚIUL ROMÂNESC DE LA FACEREA LUMII PÂNĂ LA JUDECATA DE APOI Variațiuni pe o temă de geoistorie Editura Junimea Iași 2015 Fetiței mele, Ari Cuvânt de început Mi-am făcut ceva curaj și m-am hotărât, după o îndelungă chibzuială, să aștern pe hârtie propriile gânduri despre spațiul românesc. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
punerea la dispoziție a unor date care să susțină diferite teorii și ipoteze promovate în această carte. Rog cititorul să țină seama de faptul că lucrarea nu și-a propus să îmbrace o haină științifică, ci reprezintă o culegere de variațiuni pe o temă de geoistorie 1. PARTEA I DESPRE PĂMÂNTUL NOSTRU 1. DE LA FACEREA LUMII a. Pământul nostru sfânt Un fluviu luminos, numit Calea Lactee, curge și se varsă în abisul Universului întunecat. Într-un braț al acestei galaxii spiralate, se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dublura actorului principal, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Prins în acest vârtej necruțător, Abu Hasan nu mai știe cine este și care este rostul său în lume, astfel încât întreaga substanță narativă se poate rezuma la o serie de variațiuni pe tema căutării identității. ,, Cine sunt eu ?’’ este întrebarea dominantă a califului de o zi și ea susceptibilă de pluralizare: cine suntem noi toți, actori sau doar dubluri, pe scena marii lumi-teatru. Trecând prin diverse stadii inițiatice (un an de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ode care să răspundă imperativului de a reinventă. Atunci, dar și în operele ulterioare, imitația s-a concretizat într-o gamă bogată de nuanțe ce spațiază de la traduceri propriu-zise, în care primà atenția pentru respectarea echivalentelor, până la compoziții mai libere, variațiuni ce pornesc de la texte inițiale în alte limbi. Un exemplu din ultima categorie este poezia Imitație, inspirată din La feuille de Antoine Vincent Arnault (1766-1834). Traducând-o, autorul nostru a modificat-o substanțial, depășindu-și modelul. Gilberto Lonardi consideră că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
romanticului: Ultimul cânt al lui Safo, inspirat conform unei declarații a acestuia, nu numai din odele ei, ci și din Heroidele ovidiene, Cartea XV, Safo către Faun (Safo Phaoni).494 Ultimul cânt al lui Safo, precizează Gilberto Lonardi, este o variațiune leopardiană pe un material străvechi. Sebastiano Timpanaro și Luigi Blasucci s-au întrebat în ce constă influență exercitată de versurile safice asupra operei romanticului italian și au conchis că nu există niciun element integrat filologic de Leopardi în Ultimo canto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
antici, poeții acelor vremuri nu pot fi traduși, ci trebuie reinventați. În creația recanatezului imitația se concretizează într-o gamă bogată de nuanțe, de la traduceri propriu-zise, în care efortul de a găsi echivalente atinge niveluri maxime, până la compoziții mai libere, variațiuni pe baza unor poeme scrise inițial în alte limbi: acesta din urmă este cazul versurilor întitulate chiar Imitație ce pornesc de la poezia La feuille de Antoine Vincent Arnault (1766-1834). Modificând-o substanțial, Leopardi și-a depășit modelul, a trecut dincolo de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
universal, semnalizat mereu prin rimă: „Războiu-i foarte animal/ Mai cade unul de pe cal/ Cade pământul de pe cal/ Pocnesc potcoave de metal” (Cadență) sau: „De la Cozia la Vața/ Nimic nu costă viața/ nici eroul nici paiața/ nici stejarii dimineața” (Doină cu variațiuni). În căutarea propriului sine, A. a mai experimentat „poezia-concret-antropologică”, publicând autoreferențiale „sonete thailandeze”, „orientopoetică”, „balada Calcuttei”, „mamma Trinidad”: „Kabir în Caraibbi/ Dante în mantre/ Eminescu în Yemen” (Pregătește-te să trăiești în Trinidad). Romanele lui A. urmează o poetică serialistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
1968; Eres, București, 1970; Poemele părinților, București, 1976; De rerum Aryae, Delhi, 1982; Mantre, Delhi, 1982; Pancinci, Delhi, 1982; Parinior, Delhi, 1982; Sonet, Delhi, 1984; 50 doine lui Ilie Ilașcu, București, 1994; Haos, temniță și exil, București, 1995; Doină cu variațiuni, București, 1995; Sub clopot, București, 1997; Decasilab, București, 1999; Orientopoetica, București, 2000; Balada Calcuttei, București, 2000; Sonete thailandeze, București, 2000; Mamma Trinidad, București, 2001; La Gioia. Apokalipsa indiană VI, București, 2002. Traduceri: Gianni Rodari, Gramatica fanteziei, București, 1980. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
este, totodată, și o cronică, cu valoare generală, a mizeriei și neputinței viețuirii omenești, dar și a eroismului nespectaculos, ivit din statornică onestitate lăuntrică. Prozatoarea recurge la procedeul identității glisante, incerte, multiple, acreditează o „convergență” a personajelor, acestea apărând ca variațiuni ale unei teme unice: mântuirea personală. C. a preluat mult din arsenalul Noului Roman francez, dar a făcut-o cu o finalitate specifică. În Miercuri, joi pe strada circulară (1998), ceea ce primează este viziunea (neo)existențialistă, romanul fiind cronica unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]