3,889 matches
-
sufragetă din perioada emancipării industriale. știa că nu avea stofă de artist, ea doar valorifica Arta! Epata, se lăuda că-i sunt cunoscute toate vicleniile lumii în care se învârt samsarii, anticarii marilor case de licitație. Melodramatică din convingere, prefera veșmintele pe care și le crea singură, accentuând detalii ale stilului tenebrosfastuos; o modă care, mai este convinsă că i se potrivește, încă. Albul, negru, auriul, roșu, sunt culorile care o pun în evidență cu eleganță ce nu se mai poartă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
interioară și exterioară. Unica stăruință a acestor poeți: omul și lumea lui, cea din afară si dinăuntru, ziua de azi și de mâine a semenilor - și toate acestea, altoite cu unica lor dorință de a descoperi un nou și bogat veșmânt pentru idei bogate în gândire și viziune. Nevăzutul, abstractul, ipostaza onirică, dar și finalitatea vieții și a omului, neliniștea metafizică a individului, amorul, locul și predestinarea individului în societate, relațiile umane în spațiul social-istoric, menirea artei și a creatorului, creatorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a unor valori străine și a unor forme poetice importate? Accentuăm, iarăși, că generația șaizeci nici n-a occidentalizat și nici na americanizat poezia română. După ce i-a insuflat un avânt pur și nou și a îmbrăcat-o într-un veșmânt totalmente românesc, poezia aceasta nu ezită să stea alături de orice poezie străină a celei de a doua jumătăți a secolului XX. De semnalat că în anii 60 și începuturile 70, în România văd lumina tiparului multe și diferite reviste și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un fel sau altul, nu era lăudată, ele rămâneau, într-un fel sau altul, în afara țintei eventualelor atacuri. în încercările ei de a îmbrățișa un public cât mai larg de cititori, de a pătrunde microcosmosul omului, de a găsi un veșmânt mersului acestuia nou, generația șaizeci, cu o putere dinamică și sintetică, făptuiește multe și demne de luat în seamă înnoiri de formă. Chiar dacă nu se dispensează totalmente de rimă, ceea ce în Grecia a făcut cu deplin succes generația Treizeci, părăsește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau emoția recunoașterii./ Șoapta sau strigătul bucuriei./ Veșmintele transparente sau șuieratul în somn,/ printre fantasme.// Deodată reflexele spectrale ale aceleiași Clipe,/ ale aceleiași pietre de cuarț ce-ți arde în palmă/ ca o inimă" (Un corp promis). Totuși poetul nu rămîne pasiv în fața acestui spectacol pe care și
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
al unei transmutații în semnul atoate izbăvitor. Un pas mai departe pe calea abstragerii îl reprezintă procesul am spune al denudării, al trecerii în stare de axiomă a propozițiilor. Desfăcîndu-se progresiv de figurile de stil ca și cum și-ar descheia nasturii veșmintelor bogate, Vasile Dan descinde în cotidian cu o simplitate ritualică ce-i îngăduie a mărturisi că începe a vedea nevăzutele: ,cu moartea nu te întîlnești de două ori nici/ în același rîu nu te scalzi de două ori nici/ la
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
versurilor. Sonetul I are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
noi al cuplului triumfător (în planul poetic), un noi al iubitorilor de literatură, făclie arzândă, răscolitoare și ocrotitoare. Voința este impulsul binelui, al iubirii, al jertfei. Voința en noi. De-a pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal. Aceasta
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
obține, întru Alchimia Iubirii, Puritatea Hibernal-Printanieră a Artei, cea învingătoare, de fapt, sintetizatoare și transfiguratoare, la nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor neperechemi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
un logos bătrân și caduc; femei tânguind pretențios micul lor sentiment, reziduu al unui psihic depășit și epuizat. O complacere galeșă în descriptivismul mărunt al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară printre găselnițe lingvistice, zgure livrești și veșminte stilistice demodate.” Concepute, aflăm, în 1987, publicate, am văzut, în 1994, rândurile acestea rămân la fel actuale și astăzi. Soluția, Magda Cârneci o întrevedea, atunci, într-o necesară sforțare în direcția „unei alte stări a lumii, a survenirii unei «alte
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
chiar și apucând lucrurile din secolul XIII francez (despre moravurile chineze sau japoneze nu ne spune nimic), Vigarello dă la iveală o mulțime de informații puțin sau deloc cunoscute. De pildă, aceea că în Evul Mediu ceea ce conta era un veșmânt nici rupt, nici plin de praf, mai degrabă corect decât curat în sensul actual. Călugării aveau o sutană pentru vară și una pentru iarnă. Ideea de a se „schimba” nu le trecea prin cap nici cetățenilor obișnuiți, care nu purtau
Curat murdar! () [Corola-journal/Journalistic/3079_a_4404]
-
-l considere drept un precursor al lui Cézanne. Două siluete de sfinți, la fel de severe, pun în valoare o trăsătură esențială a artei lui Piero: modul în care detaliile se află mereu în slujba redării întregului. În tabloul adus de la Lisabona, veșmântul episcopal al Sfântului Augustin este decorat cu imagini de o mare bogăție coloristică ilustrând scene din viața lui Cristos. Amănuntele sunt redate cu precizie și grijă de miniaturist. Dimpotrivă, Sf. Ion este drapat într-o togă purpurie, masivă, inflexibilă care
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
Rigiditatea arhitecturală corespunde unei ordini interioare lipsite de orice îndoieli... Totul însă prinde viață datorită unei lumini divine care, pe de o parte, conferă profunzime spațiului într-o compoziție aglomerată și, pe de alta, face să vibreze culorile palide ale veșmintelor îngerilor sau ale pietrele prețioase ce decorează treptele tronului Fecioarei. Două expoziții propuse de Muzeul Metropolitan demonstrează cu claritate meritele plasării unei opere de artă în contextul ei istoric și cultural. Prima dintre ele se limitează la un singur tablou
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
vor fi duse în America, Gertrude, mama lui Gorgias, diverși călugări puși să-l spioneze pe falsul Veniaminis, Marghiolița Calimah etc., dar și detaliile ce se compun fie în tablouri, portrete, așezări umane (măhălăli, vorba lui Bacovia), inventare de meserii, veșminte de epocă (costumele mirilor Rosalia și Gorgias, de pildă), de fascinante produse de spițerie, fie în adevărate performanțe lexicale pe care, în chip paradoxal, numai un anticalofil le poate realiza: cuvinte rarisime, de esență tare cu iz cronicăresc, dar contextualizate
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
nimeni fericit”. „Rețeta” lui Vinícius? O mare generozitate capabilă să admire. (D.F.) Rețetă de femeie Ierte-mă cele foarte urâte Dar frumusețea rămâne fundamentală. Se cuvine Ca femeia să fie floarală cum se ține În toată a ei lucrare, cu veșminte de haute couture, plus Ceva de dans și balans (altfel Cu toatele ar trebui să îmbrace tunica albastră, cum le vedem În a noastră Pepublică Populară Chineză, la grămadă). Nu se poate cu jumătăți de măsură, se cere să fie Întru
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
lasă să fie sfâșiat de câini. În acest caz, ironia doctorului Schultz are doza letală a furiei și disprețului real față de barbarie asociată aici nedisimulat inculturii. La fel, îl îndeamnă pe Django să devină un personaj, să își aleagă singur veșmintele și gesticulația și ulterior să joace rolul paradoxal al unui negru negustor de sclavi, o contradicție în termeni pentru universul mentalitar al Sudului. Doctorul Schultz își construiește personajul, îl pregătește pentru a deveni eroul unei epopei, intervine pe alocuri când
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
incizie poduri vagi cum un poem poduri ce te trec dincolo de lume lăsîndu-te cu tine însuți precum cu Celălalt cu care poți vorbi despre poduri. Cînd lumina Cînd lumina cedează flăcării cînd e astfel dezvirginată și rămîne arsura oboselii pe veșmînt (nu mai e de-adăugat nici un cuvînt). Cunoscutul și necunoscutul Să găsești necunoscutul în cunoscut dar (mult mai greu) cunoscutul în necunoscut (ca și cum ai înțepa o minge și-ai privi îndurerat cum se dezumflă). O zi între altele Oasele geroase
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
fulgii; pe sub nori, din penele și fulgii lor se fac șapte perechi de vulturi, hăituind o pereche de ereți, jumulindu-le penele și fulgii; jos, șapte perechi de umbre hăituiesc o pereche de oameni cu ochii spre cer, sfâșiindu-le veșmintele și carnea. Nouî drumuri Nouă poduri trec peste fluviul cel sfânt; pentru fiecare s-a jertfit câte un cal alb la porunca reginei, cu ea în șa să-l străbată până la marea cea mare. Nouă drumuri trec peste fluviul cel
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
Spre crucile naintemergătoare. Mirungere între profan și sacru dus de mână Apare pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă încă îi împacă Preamult rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire/ penitență la trezire O dată cu păcatul
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
cum îndrăzneai să-i judeci tu pe oropsiți când trebuia, nici nu-i vedeai pe cei de-o soartă pedepsiți. De fapt, ești tu cel pedepsit, o pată neagră pe pământ, desculț pe-o lamă de cuțit, în iadu-ți devenit veșmânt... Autor, Mihail Janto Poezie dedicată tuturor mincinoșilor, corupților și trădătorilor de neam, celor care ne-au vândut țara și umilesc milioane de oameni nevinovați! Referință Bibliografică: Desculț pe-o lamă de cuțit... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DESCULȚ PE-O LAMĂ DE CUȚIT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373683_a_375012]
-
Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului pe chipul tău se-aștern ninsori de vară și parcă viscolește-n ochi trecutul crud, aș arunca magii să fie flori de seară să-mbrace cu veșmânt amurgul nud .,, să uiți că ești pribeag prin gânduri neapuse să bântui ca un colb prin roua-n agonii să-mplanti din tine în zorile răpuse cuvinte ce n-au fost și sunt atât de vii. din neguri argintii , un
RAMAI IN VRAJA MEA de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373726_a_375055]
-
că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toata copilăria. Iar el tăcu magistral Preț de o clipă, iertându-mi furișarea fără de veste. Veșmânt de zbor de catifea purtând, Ofta ușor, privind spre verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra mea lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit în zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile iubirii Sufletu-mi fulguie precum primăvara Cireșii în floare când ning pe pământ Iarna iar țese naturii podoaba, În al dragostei sunet, cântec tăcut. Alb mi-e veșmântul și versul cu soare Și ninge cu mine iar pe pământ Parcă-s o floare și-mprăștiu petale, Zăpada iubirii în troiene s-aduc. Zâmbet de stele cules-am în suflet Lumina din astre-i albastrul vioi Cu tâmple senine versul
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
praf să știți că mă mai puteți simți inspirând parfumul lăcrămioarei. Mă mistui odată cu flăcările toamnei, iar până-n primăvară mă va arde zăpadă iernii din care voi păstra culoarea până-n anotimpul meu ce va să vină... eu să îmi fac veșmânt curat pentru botezul renașterii în voi, fiind amintirea de care o să aveți grijă, ca de cea mai scumpă comoară ! Nu mă uiți, voi fi pheonix din cenușa dansului morții ! 3 nov 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: NU MĂ UITAȚI / Mara
NU MĂ UITAŢI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373776_a_375105]