6,807 matches
-
propria-mi suferință. Gândul vieții veșnice de dincolo de mormânt a creat tot ce se cheamă operă umană în această lume. El este deopotrivă născătorul oricărei vieți civilizate și cauza de căpetenie a mizeriei și imperfecțiunii ei. Căci, cu ochii la veșnicie, ca la un model îndepărtat și inaccesibil, țesem această viață a noastră, scurtă și încâlcită. Numai așa sunt posible și explicabile toate acestea: și noi, și viața, și voința și puterea noastră de a o trăi. Sfârșit de noiembrie, vânt
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
de plecare tot mai modest, precum într-un pariu. O altă reacție a poeticii lui Aurel Rău față de fondul d-sale originar se produce cînd d-sa relativizează satul mioritic în calitatea sa de "centru al lumii", de izvor al "veșniciei". Absolutismului rustic blagian i se opun diligențele cosmopolite ale autorului, călător asiduu pe alte meridiane și traducător al unor importanți poeți precum Saint-John Perse, Machado, Seferis, Kavafis ș.a., închinînd numeroase poezii locurilor vizitate cu care își arondează existențialul. E o
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
ocazional, desfăcînd nervos timpul calendaristic în fișe cotidiene sau lunare (Zodiac). Pentru a trage o concluzie calmantă: "Niveluri cosmice, nenumărate, / E bine cît nu stați de mine toate" (Niveluri). Nu cumva e, pînă la urmă, o formă de exorcizare a "veșniciei" statuate de Blaga? Aurel Rău, azi aproape octogenar, e în opinia noastră cel mai important poet în viață al Transilvaniei.
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
nu credeam s-o văd murind vreodată. Dar a apărut Emma și toată viața mea dinainte mi se pare searbădă. O sun: mobilul ei rămâne mut! Mi-a spus: "La ora 10,30, la Contigné." Până atunci va fi o veșnicie, și mi se face teamă. Pe 10 septembrie, am operația de cataractă. Dacă nu m-aș trezi din anestezie, Emma n-ar mai vedea cum mă ramolesc, cum toate simțurile mă lasă progresiv. Aș vrea să mor înainte să ajung
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
ha de amenajare, destinată de peste 35 de ani primului muzeu etnografic în aer liber, la liziera pădurii, „satul profesorului Viorel Popescu”, directorul muzeului, care e „omul cu viața și sufletul dedicate acestui unic ecosistem din Banat”. Dacă în sufletul poetului „veșnicia s-a născut la sat” și dacă românul e născut poet, atunci ea, veșnicia, a fost cândva încredințată scriiturii, musai, de un cărturar cu condeiul însuflețit de iubirea de sat și de țăran... În fiecare din casele acelea, cu vetrele
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
la liziera pădurii, „satul profesorului Viorel Popescu”, directorul muzeului, care e „omul cu viața și sufletul dedicate acestui unic ecosistem din Banat”. Dacă în sufletul poetului „veșnicia s-a născut la sat” și dacă românul e născut poet, atunci ea, veșnicia, a fost cândva încredințată scriiturii, musai, de un cărturar cu condeiul însuflețit de iubirea de sat și de țăran... În fiecare din casele acelea, cu vetrele în care s-au păstrat și tăciunii din vechime, se află câte ceva din truda
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
soacră, bunică și străbunică, MARIA MLADIN. Slujba de pomenire va avea loc duminică, 20. 08. 2006, la cimitirul din comuna Periam. Dormi în pace! Familia. Sunt patru ani de când sufletul tău, dragul nostru CHIRA ȘOLEA PIUS MARIUS, a plecat în veșnicie. Noi, soția, copiii, părinții, ne-am rugat ca Dumnezeu să-ți ocrotească sufletul. Mulțumim creatorului pentru bunătatea sa. S-a scurs un an de când porțile cerului s-au deschis pentru a o primi pe blânda și iubitoarea mea mamă, cea
Agenda2006-33-06-01-mica publictate () [Corola-journal/Journalistic/285124_a_286453]
-
în data de 19. 08. 2006, ora 15, capela nr. 1 din Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Mă rog la bunul Dumnezeu pentru odihna sufletului iubitului meu soț, GHEORGHE PANAIT, care a plecat în veșnicie mult prea devreme, după o lungă și grea suferință. Pentru a-l conduce împreună pe ultimul drum, toți cei care l-au cunoscut și respectat sunt așteptați sâmbătă, 19 august 2006, ora 15, la capela nr. 1, în Cimitirul Eroilor
Agenda2006-33-06-01-mica publictate () [Corola-journal/Journalistic/285124_a_286453]
-
soacră, bunică și străbunică, MARIA MLADIN. Slujba de pomenire va avea loc duminică, 20. 08. 2006, la cimitirul din comuna Periam. Dormi în pace! Familia. Sunt patru ani de când sufletul tău, dragul nostru CHIRA ȘOLEA PIUS MARIUS, a plecat în veșnicie. Noi, soția, copiii, părinții, ne-am rugat ca Dumnezeu să-ți ocrotească sufletul. Mulțumim creatorului pentru bunătatea sa. S-a scurs un an de când porțile cerului s-au deschis pentru a o primi pe blânda și iubitoarea mea mamă, cea
Agenda2006-33-06-01-mica publictate () [Corola-journal/Journalistic/285124_a_286453]
-
în data de 19. 08. 2006, ora 15, capela nr. 1 din Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Mă rog la bunul Dumnezeu pentru odihna sufletului iubitului meu soț, GHEORGHE PANAIT, care a plecat în veșnicie mult prea devreme, după o lungă și grea suferință. Pentru a-l conduce împreună pe ultimul drum, toți cei care l-au cunoscut și respectat sunt așteptați sâmbătă, 19 august 2006, ora 15, la capela nr. 1, în Cimitirul Eroilor
Agenda2006-33-06-01-mica publictate () [Corola-journal/Journalistic/285124_a_286453]
-
nebună). Criteriile se amestecă sub semnul unei largi disponibilități. Găselnița e aici figura unui Iisus feminin, numit Iisusa. Aparent o entitate în care erotismul se pliază pe mesajul divin, cu un efect rezonant în vorbele febricitante ale unei venerații: „în veșnicia trecerii mele/ te-am căutat, Iisuso,// Mîntuitoareo, eu păcătosul/ doar iubindu-te te-am aflat// smirnă și tămîie ți-am/ înluminat în Ființă;/ (...) ți-am sorbit sîngele din ranele/ cuielor, Fiică a Omului,/ ca să mă naști un fiu al omului
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
ucenicii la sîn/ și cu invidie le-ai zis:/ «Adevărat, adevărat grăiesc vouă, fericiți/ sînteți că puteți să vă/ cufundați în voluptatea/ morții!/ nu vă plîngeți,/ slugi netrebnice,/ că suferiți - / cu adevărat cumplită nu e/ decît neputința de/ a muri!»”. (veșnicia patimilor). Valeriu Stancu e astfel apropiat de modalitatea care se numea în interbelic „poezia de concepție”. Valeriu Stancu, Răstălmăcirea jocului, Ed. Cronica, 1998, 100 p.
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
Antoaneta Ralian Când la numărătoarea anilor tăi depășești prefixul 8 - cel care când îl culci reprezintă infinitul, adică veșnicia care îți face cu ochiul - altfel spus când te pomeneș ti octogenar, sau optzecist cum îmi place mie să-mi spun prin analogie cu ierarhia cronologică a poeților contemporani, se presupune că ești doldora de amintiri. O avalanșă de amintiri
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
fără îndoială aceea dedicată Mamei, al cărei portret din tinerețe apare în mod emblematic - și în chip de omagiu - pe coperta întâi, în memoria sa fiind dedicat întregul volum, cu o admirabilă formulă („Mamei mele Măriuca, din precaritatea mea spre veșnicia ei”). Această parte a volumului se poate intitula „Requiem la moartea mamei” și debutează ex abrupto cu însemnarea care înregistrează lapidar faptele: „Azi, 10 mai 2008, la ora 9,20 dimineața, Mama s-a stins în chinuri grele la spital
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
Doi tineri francezi au fost linșați (acesta e, vai, cuvântul!) într-o mică localitate de lângă Grenoble. Parcul în care a avut loc oribila crimă continuă a purta de o veșnicie numele lui Maurice-Thorez, fostul lider al Partidului Comunist Francez, asistat ideologic și financiar de sovietici. Cel care semnalează rezistența la istorie și la revelațiile ei a sechelelor comuniste este un jurnalist de la revista de stânga „Le Nouvel Observateur”, într-un
Urme neșterse ale trecutului () [Corola-journal/Journalistic/4217_a_5542]
-
el, căutând contactul vizual, vreun semn de înțelegere care să le confirme buimăceala. Mai erau și alte galerii, etaje întregi, n-avea nici un sens să zăbovești într-o cameră izolată unde, orice s-ar fi petrecut, avea nevoie de-o veșnicie ca să se petreacă. Bărbatul de la perete a privit ecranul și apoi a început să meargă de-a lungul peretelui alăturat, spre partea cealaltă a ecranului, astfel încât să poată urmări aceeași acțiune într-o imagine în oglindă. L-a privit pe
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
o să vă mai rabde pământul?! Și românul?! Nu mai cereți osândă, fraților, pentru că vine, dacă nu vă treziți! Vine precis. Nu luați nimic cu voi dincolo, decât conștiința, și asta o să vă coboare până la Scaraoțchi și veți avea timp, o veșnicie, să plângeți și să vă chinuiți că n-ați lăsat aici și pe alții să trăiască. Aveți de toate, cheltuiți fără rost, că ba nu vă mai plac televizoarele din cabinete, ba mai trebuie angajată o slugă care să dea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu te pricepi. De ce să te mai târâi după mine degeaba. Ia traista și du-te acasă. Mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
porunca Să spun la oameni tot ce știu. Am să vă spun și mai departe Ca să-nțeleagă tot ce-i viu Că doar de Sus ne e puterea și viața cea adevărată. Dar pe pământ îți faci averea Care prin veșnicii te poartă. De-aceea vă doresc acuma Să înfloriți : părinți și prunci ! și să luptați cu mine alături Ca să-mplinim a Lor porunci. Porunci de dragoste și muncă De ordine și disciplină Pentru o viață mai curată A noastră, a
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
aveam nevoie. Tandrețe. Înțelegere. Frumusețe interioară. Dar și a trupului, chiar și acum. Da, și acum, ascultă-mă bine. Mâinile tale sunt frumoase și mângâietoare. Ochii tăi - cei mai limpezi din univers. Sufletul, locul unde aș vrea să locuiesc o veșnicie. Tu meriți tot din ce aș putea să dăruiesc unui bărbat. Ești unic și special. Iar cei care nu au văzut și n-au apreciat asta nu sunt oameni. Nu știu ce pot fi, dar nu sunt oameni. Eu vreau să fiu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista în viața mea? Nu aștept un răspuns, pentru că îl cunosc. E în mine. Și în ochii tăi mari și umezi, care se deschid în fiecare dimineață, șoptindu-mi, pentru veșnicie. -Te iubesc, mami! FLASH 10 (Despre oameni și câini) unei prietene cu suflet de copil: actrița Petronela Chiribuță - Mai bine ai crește un copil, nu să-ți pierzi vremea cu astfel de lucruri. Ești femeie, ce Dumnezeu! O priveau revoltate și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această formă de relief devine simbolul unui gest încremenit de rugăciune. Dumnezeu, prea "obosit" ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vă mai prosternați, câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]