524 matches
-
un peisaj de pădure desfrunzita, în fapt o imagine din „Crângul” buzoian, operă artistului de tinerețe. Tabloul înfățișa copacii la sfârșit de martie, „când stejarii vânjoși sunt aspri și goi, iar solul e încă acoperit de covorul ruginiu al frunzelor veștede”. Din punct de vedere al intereselor patrimoniului artistic național, ideea de a dărui șefului statului iugoslav, o asemenea lucrare, a fost un act nefericit, nu numai că opera artistului era foarte restrânsă, ci și datorită riscului de a se pierde
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai împovărat de ridicol decât el. Era destul de înalt, foarte slab. La vreo cincizeci și cinci de ani, câți avea când l-am cunoscut, chipul lui era palid și veșted; ca să-și mai însuflețească tenul, își punea un strat gros de pudră roșie pe obraji, până și pe nas. Lucrul era evident, și el nu-l tăgăduia, spunându-ne că, dacă nu s-ar farda, ne-am speria de el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
am văzut că, la rândul său, apare la tribună un om pe care nu l-am văzut decât în ziua aceea, dar a cărui amintire m-a umplut pentru totdeauna de dez gust și de oroare; avea obrajii supți și veștezi, buze albe, aerul bolnav, rău și scârnav, o paloare murdară, înfățișarea unui trup mucegăit, nu i se vedea nici urmă de cămașă, o veche redingotă neagră lipită de niște mădulare subțiratice și descărnate; părea să fi trăit până atunci într-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mult decât fața și reversul unei imagini înghețate într-o dublă reflectare ("pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cerului, invizibilul care se arată în forma pe care o duce la vedere. În adâncul imaginii pulsează însăși posibilitatea ei, inimaginabilul aprioric al originarului care nu se vede, dar se pune în arătare, creează imagine, precum "sâmburul ce-așteaptă în veșteda păstaie"36. "La temelia lumii minunea doarme încă"37, dar "neliniștiții sâmburi" prefigurează rodul ceresc, "sacra sămânță" a transcenderii care, asemeni unor "aripi [ce] așteaptă-n ou"38, ascunde în sine zboruri lăuntrice.39 Inima prin care se vede cerul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e decât exterioritatea amorfă, nimicul care nu se dă vederii. Nimic nu se dă pe față și totuși ceva e de față, în distanța care se adâncește nevăzută; "- doar că/ să-ți lași bezna aceasta pe față - nimicul/ așteptând, veșted, în jur - și mergi./ fără să mergi, fără să mergi - un timp care nu mai e timp". Lucrurile nu se răsfrâng în vedere din exteriorul care le pune în distanță, ci se răsfrâng ca atare, se dau în reversul lor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau inima mea?" Suntem făcuți mai mult din noapte, în op. cit., p. 89). 8 Vol. Pe-o gură de rai (1943), în Emil Botta, Poezii, Editura Eminescu, București, 1979, p. 103. 9 " Suie, suie spre lună/ un fantomatic Demult și veștedul Odată./ Ca un argint ce scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-ntruchipeze nu se-ndura. Și tocmai pentru că se confunda cu obscuritatea necunoscutului, ea făcea cunoscutul să încremenească în convingerea că ar fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede ale corturilor nu mai aveau nici măcar puterea să tânjească după foștii lor locatari și să le-nregistreze absența sub forma regretelor, sau reproșurilor. Șătrarii lui nu mai țineau evidența, ci păreau prinși într-un joc de nenoroc pur, îndârjiți să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pansiv din cap, rostogolind apoi în ecouri, între ureche și gură, fluidul fonetic și căutând, fără tragere de inimă, să-l ia în primire. După torida vară indiană de pe nisip, era normal ca atmosfera dintre ei să se umple de veștede tonuri autumnale. N-o interesa defel să afle ce era cu el - tânăr și chipeș, dar prea puțin... meteosensibil, găsi ea într-un târziu eufemismul potrivit, inspirată și totodată îngândurată de redutabilul ei potențial ciclonic ignorat până mai adineauri. "La
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pariziene, caractere care se aseamănă cu nefericitele eroine ale domniei-voastre, asta nu neg, de vreme ce nu vă stă în obicei să scrieți ceva fără să vă fi documentat. Dar să deduci de aici că sufletele celor mai multe dintre tinerele din Franța sunt veștede!.. Așa ceva mi-este peste putință să admit, în ciuda prestigiului domniei-voastre". Tinerele fete din zilele noastre, continuă Olivier de Tréville, sunt "pline de prospețime, de candoare, de grație în simplitatea lor, asemenea unor trandafiri, care se deschid la douăzeci de ani
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o răscumpere pe sclavă pentru a putea s-o pedepsească după bunul plac, îl apostrofează pe pretorul îndrăgostit drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt un foc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
plăpândă, și se așeză în micul fotoliu. Rezervată, tăcută. Doamna Dunin era ocupată să caute ceva în bufet. Tânăra fată închise ochii ca să se concentreze mai bine asupra parfumului subtil care plutea prin cameră, amestecat pesemne cu exalații de flori veștede și cu vagi urme de tămâie. Împingând o măsuță pe roți, cu cești de ceai și pesmeciori, doamna Dunin veni să se așeze în fața ei. Trupul ei, înotând în mătăsuri negre și cenușii, se mulă pe adâncitura berjerei ca într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în clipa când ea ajungea, cu răsuflarea tăiată, pe chei; zărind-o, el încăleca bastingajul și se pregătea să sară în apă ca să ajungă la ea, dar negurile baltice cădeau ca o cortină peste vasul de o frumusețe mândră și veștedă, care era, câteodată, crucișătorul "Aurora", acela ale cărui tunuri dăduseră semnalul revoluției din Octombrie, alteori orașul Leningrad însuși; Margareta nu reușea niciodată, în vis, să afle ce se întâmplă până la urmă cu Arcadi. Îi scria în fiecare zi, îi povestea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Te-nchină creștine la fiul lui Toma, țăran moldovean din Cernești ! Iar când amfiteatrul spre tine revarsă lumina din care-o să crești Să nu uiți copile pe fiul lui Toma, țăranul onest din Cernești! Când lumea se scutură de veștede vremuri și tu înspre mîine privești, Să nu-l uiți vreodată pe Costic-a lui Toma, țăran gospodar din Cernești ! Cînd chinga te strînge, cînd trupu-ți se frînge și nu mai știi cum să răzbești, Adu-ți aminte de Toma Costică
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
1940, în fața forței oarbe. El a suferit de o boală grea și chinuitoare” - zice Moldovanu. Iar Liviu Marian dezvăluie: „Cândva am avut peste 70 de kilograme; azi am aproape cu jumătate mai puțin: un pumn de oase și piele, uscate, veștede, dar grele, foarte grele, cât de grele! Ca niște uriașe obezi de ocnaș!” Profesorul de română și de limbile clasice de la liceul din Suceava și-a legat debutul ca prozator de înființarea „Junimii literare” în 1904, de o seamă de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu foaie. Se exemplifică citând din Glossă: "Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe". În altă parte, notează profesorul, "sinonimul parțial foaie se ivește la Eminescu atât cu sensul de frunză cât și cu acela de filă, în Foaie veștedă, traducere după Lenau". Și explicitarea etimologică vine să adâncească subtilitatea utilizării: "Din punct de vedere al originii, filă este un împrumut din neogreacă, prin urmare, mult mai tânăr decât sinonimul parțial foaie, dar ceva mai bătrân decât pagină, neologism latino-romanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ideea Europeană (1919); după „arta neagră“, ajunsă până la noi cu motanul de piatră al Miliței din holul casei mele; după jazzul negrilor, violent și sincopat, zbucnit, să-ți taie respirația!, din cutia mea de radio și trezind În simțurile noastre veștede, Înspre sfârșitul veacului trecut, o emoție nouă, senzuală, elementară și obscură, resimțită chiar În paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit, avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre câțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, Încurajați de tehnica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la fizic și la moral, spectral și sardonic, ne Îngheța sân gele când intra În clasă ca să puie treiurile În serie În catalog, mușcându-și buzele veștede și mustața rară de satisfacție. Cel de românește, Christu Negoescu, tânără speranță a partidului conservator, cum Îl numește G. Panu În Figuri parlamentare, ne Întreba, scoțându-ne la tablă, mai Întâi de ocupația părinților noștri, după care Își potrivea apoi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Stat - o umilire pentru Zeița veșnică, la care mi-a fost prea greu ca să con simt și să contribui. COLONELUL C. BOBEICA A FOST ALT COMANDANT AL MEU, de simpatice, bune și alese maniere tradiționale moldovenești, cam obosit, uzat și veșted acum, după o viață de ofițer de cava lerie dusă În petreceri de holtei și joc de cărți. L-am Întâlnit după război, ca „director“ - În chip de sinecură sau de contraserviciu al amabilităților lui cu toți subordonații săi În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi nepot al lui Delavrancea și consul În Ministerul de Externe, dar descoperindu-l mai târ ziu ca suplinitor la gimnaziul din Târgoviște; trist camarad de oaste și exemplar de ilustrație a dezastrului nostru nu numai militar, cu gura lui veștedă, ochiul tulbure și cu toată Înfăți șa rea lui aducând a pagubă; fruct putred al falsei noastre culturi cu cunoștinți memo rizate și debitate cu emfază; leneș, plin de el și nemulțumit de cum merg lucrurile, dar neajutându-ți cu nimic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trăind În plăcută burlăcie, fără grijă de nevastă și copil, năpăstuiți de multă vreme, Nae Davidescu ar putea fi luat, după Înfățișarea lui de acum, ca apar ținând unei generații imediat precedente [generației] mele, ju decând numai după fața lui veștedă, obrajii căzuți, gingiile goale, privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rost pe lume, nici măcar politic, lucru atât de ușor pe atunci; burlaci impenitenți, „mizoghini“ și mizantropi cu vremea, triști pen sio nari ai hotelurilor-garnis și consumatori amarnici de șvarțuri și țigări sau trabuce mestecate cu nervozitate Între buzele lor totdeauna veștede; altfel, băieți buni, amabili și simpatici, inteli genți și cultivați, interesanți și originali, Înaintea cărora, adesea, noi, oamenii obișnuiți, cu neveste și cu copii la casele noastre, iar pe de lături cu amante nu prea costisitoare și cu aere de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unanim Împărtășite. În toate aceste cazuri și În ciuda ușurinței sau inconștienței de totdeauna a femeilor păcătoase, dezamăgirea vine cu rând-cu rând și nu-ți este deloc greu s-o ghicești În col țul gurii și pe bu zele lor veștede de contrarietate și dez gust nemărturisit. Le-aș consilia mai degrabă pe aceste victime lamentabile ale unei prea Îndelungi coabitări conjugale să experimenteze cumva, pe cont propriu și pe pielea proprie, riscul delicios al unei alte maniere de a se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea adevărată a acestei fete, care ajunse mai târziu familiară prin cercul nostru de la Ideea Europeană și prietenă, până târziu de tot, cu mine, Îmbătrânită, veștedă și știrbă, dar cu același cap cavalin purtat ciudat de semeț și sfidător peste această lume a noastră de suferințe și umilințe. Taică-său fusese proprietar de moșii În Ialomița, purtând chiar numele unei stații cunoscute de pe linia Constanței; dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru tot ce săvâr șește Împotriva sfintei ordini a Naturii, mi-a apărut ca o mustrare violentă În clipa următoare, când i-am văzut expectorările, râgâielile și vomitările incoercibile ale acestei sărmane prosti tuate care arunca jos, din gura ei veștedă și nocivă, produc tul acela fiziologic alburiu, tulbure, lipicios și cu un miros de o nuanță sui generis, prea bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]