561 matches
-
e o necesitate aspră pentru spiritualitatea românească; și, în măsura în care spiritualitatea aceasta va fi românească, religiozitatea va lua formele Ortodoxiei. Sigur. Dar statul nu poate înființa un monopol, asigurând clerului ortodox concesiunea perpetuuă. Orice Biserică trăiește prin sâmburele ei de adevăr vecinic și prin râvna duhovnicească a slujitorilor ei. Adevăr închide Ortodoxia mai mult decât oricare altă Biserică. Ea e adevărul pur și simplu"26. Pornind de la principiul identificării statului cu Biserica Ortodoxă se ajungea la o confuzie enormă potrivit căreia statul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Cuvântul", an V, nr. 1659, 2 decembrie 1929, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Cezaropapism, p. 384: "A așeza în fruntea Bisericii autoritatea personală a Patriarhului este o aberație. Se simte în organizația noastră nevoia unei autorități vecinic prezente? Este Sfântul Sinod o adunare care se mișcă greu și nu poate ține ședințe în permanență? Foarte bine. Să se delege atunci un sinod restrâns, compus din 5-6 chiriarhi, care să se adune o dată în fiecare săptămână. Dar cap
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de cristal de munte". Un cristal de munte este oricare dintre poemele Jocului secund. Moartea poeziei, care-l îngrijora pe ziaristul de la "Ultima oră", îi pare mai mult decît improbabilă în eonii care ne așteaptă: "E posibil, în văzduhul Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trîmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărîme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aci, ajutându'i cu vorba, cu intervenția și cu faptă. Deși în cursul vremei bunăvoință Ex. Sale a fost dureros încercată, de către unii câri nu fac onóre numelui de student și de român, totuși scepticismul logic al diplomatului a fost vecinic învins și în viitor, de căldură unei inimi cu adevarat de elită. Excelentă Să a rămas același om simțitor, afabil și plin de o părintéscă grije pentru ai noștri 39. Din păcate, Societatea studenților români din Bruxelles nu a avut
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit/ Multipla aparență și vecinica schimbare.//...// Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever -/ Cetatea siderală în stricta-i descărnare/ Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier..." (Pytagora). Nu e totuși discordie între cele două planuri; ceea ce pulsează jos, în adâncul ascunderii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Din toată inima, Italianca - Cu foc, Engleza - Igienic, Spaniola - cu pasiune, Germana - cu senzualitate, Rusoaica - cu patimă, Americanca - cu socoteală, Evreica cu interes, Franceza din curiozitate, Polona - după întâmplare, Țiganca - în continuu, Unguroaica - iute, Sârboaica - din când în când și vecinic cântând, Elinela (din Grecia) - Nu pot iubi.” * Împrumutând cronologia datelor istorice din „Calendarul poporului bucovinean” pe anul ordinariu 1906, realizat de Eugeniu Nesciuc, Cernăuți, 1905, Almanahul poporului, ilustrat, pe anul 1931, realizat de Ierimia Nichita, în Cronologia pe anul 1931
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
diferite învățături pentru popor: „Cum pământul se mișcă și nu soarele, după cum socotesc cei mai mulți; Adevărate mijlociri împotriva unor boli ale vitelor.” I. Nistor, în „Istoria bisericii din Bucovina, București, Casa școalelor, 1916, susține că V. Tântilă a publicat un Tabelar vecinic calendar pentru 100 ani, „calendar în care se află toate sărbătorile cele mari ale bisericii răsăritului, alcătuit cu ajutorul lui Dumnezeu, după mâna lui Damaschin de un iubitor de această știință, nu pe un an, o sută sau o mie de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vedea că aceasta din urmă ne dă cea mai curată învățătură despre moralitate. Înaintea idealului moral creștin se nimicesc toate idealurile religiunilor vechi și tot ce a putut și ar putea combina mintea omenească. Creștinismul este un fenomen original și vecinic tânăr”4. Sau: „În brahmanism și budism viața e considerată ca o iluzie, un blestem, un rău și se impune omului a o înlătura. De aici și deosebirea capitală între spiritul pers doritor de activitate și muncă și spiritul induș
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ajutorul miraculos vine de la o entitate integrată dendrolatric. Informatorul dă ulterior date despre „arapul sălbatic”: „Esteun copac vechi, cine știe cum își are scorbura. El sta-n scorbura aia, - acolo. Sta...Nu-l ploua, nu-l ningea”. Din perspectiva simbiozei omcopac, „trunchii vecinici” eminescieni, cu suflete părelnice sub coajă, valorifică aceeași credință arhaică, a retragerii spiritelor tutelare în trupul arborilor seculari. Fecioara care se refugiază în lemn se identifică, așadar, atât cu principiul vegetal, cât și cu strămoșul, ambii constituind depozitare de energii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acestea, bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat ! Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fi putut reprezenta fidelitatea vocii poetice eminesciene (în care textul eminescian ar fi fost prezentat "așa cum l-au gustat contemporanii, cum era când a început să înrâurească pe Vlahuță și să entuziasmeze pe Delavrancea și... Mille, cum era când devenea vecinicul Eminescu", după expresia lui Bogdan-Duică), abia un astfel de gen de fidelitate, maximă, a primului Eminescu, am reținut-o astăzi ca pe o mască grotescă, a unui Eminescu "bufon". Și dimpotrivă, cititorii de astăzi îl găsesc veridic pe acest Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cortej, eco, fantazie, impresiune, locoțiitor, ministeriu, novelă, orizon, hotel, statua ș.a. De asemenea s-au păstrat în text: forme arhaice, frecvente și în opera altor scriitori (în special moldoveni), ca în cazurile: dacal, iartagan, monastire, nimărui, nicăiurea, priimi, potrivnic, sălbatec, vecinică, voace; formele de genitiv-dativ singular ale substantivelor feminine: adunărei, epocei, muncei, țărei, votărei, unirei; forme arhaice de plural, de tipul: aripe, boale, capitalii, grije, inime, sale, spitaluri, strade; varianta invariabilă a articolului posesiv-genitival a (pentru seria al, a, ai, ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea totdeauna din linia pușcașilor, ca să-i vie lui mai întăi dihăniile; în fine, Costică Șuțu, un tip sui generis 58, care mergea totdeauna în fruntea vânătorilor, deși purta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și mă hotăram să nu-mi mai pierd vremea scriind. Dar iarăși altă dată un lucru de nimic, un te miri ce, un colț de cer albastru, o rază de soare strecurată prin geamuri făcea să vibreze biată inima mea vecinic agitată, vecinic bătută de valuri între speranțe și decepțiune, așa că uitând hotărârea luată, cădeam fără voie în păcatul bețivului care nu-și poate stăpâni patima, și începeam din nou să înnegresc hârtie. Un lucru însă pot mărturisi în cuget curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hotăram să nu-mi mai pierd vremea scriind. Dar iarăși altă dată un lucru de nimic, un te miri ce, un colț de cer albastru, o rază de soare strecurată prin geamuri făcea să vibreze biată inima mea vecinic agitată, vecinic bătută de valuri între speranțe și decepțiune, așa că uitând hotărârea luată, cădeam fără voie în păcatul bețivului care nu-și poate stăpâni patima, și începeam din nou să înnegresc hârtie. Un lucru însă pot mărturisi în cuget curat. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
om vesel, glumeț, stup de anecdote, bun vânător, vorbea totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vânat, nici un chef, nici o serenadă cu lampioane la cascadă, nici un prânz în pădure cu lăutari, nici o excursiune la Poiana Sărată sau aiurea nu se făcea fără imboldul lui Codreanu. Ei, Codrene, ce mai plănuiești, îl întrebai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care se spărgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu feliurite chipuri, în feliurite costume, care, după ce au intrat în joc, au început și dânșii să-mi facă aceleași schime, aceleași semne. Erau plăieșii 190, arcașii, pușcașii, vechii păzitori ai cetăței, care s-au deșteptat din somnul lor cel vecinic, pentru a lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând colo sus în vecinătatea fulgerelor, îmbrobodită în taina ei ca o cimilitură istorică vecinic nedezlegată. IMPRESIUNI DE CĂLĂTORIE Pe la anul 1867, noi tinerii din Iași, câți făceam parte din cercul "Junimei" literare, eram pe rudă pe sămânță amorezați. Un fel de epidemie dăduse peste noi; ne molipseam unul de la altul și era ușor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șiruri de munți mari, deasupra cărora în stânga se rădică La Dent de Morclés (2936 metri), adică aproape o mie de metri mai sus decât Ceahlăul, și la dreapta, La Dent du Midi, și mai înaltă (3285 metri), acoperită de zapadă vecinică. Natura pe aicea începe a deveni cu totul măreață și iè proporție mult mai impunătoare decât la noi. La Martigni ne-am oprit o noapte pentru ca a doua zi să ne urcăm pe muntele Pierre-à-voir. Ce bine am dormit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de aur care parcă revarsă raze, cu niște ochi albaștri, adânci ca unda ademenitoare a mărei, cu o talie de vespe, curmată la mijloc parcă anume pentru îmbrățoșare, cu un surâs melancolic pe buze care-i dădea un aer de vecinică aspirațiune spre seninul cerului. Era, ca să zic așa, o a doua Margaretă din Faust, încunjurată de aceeași lumină poetică, și iluziunea mea era cu atât mai complectă, cu cât cânta foarte frumos din gură tocmai cântecul Gretchen am Spinnard de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dascălul și Misail Călugărul se fac susținătorii legendelor puse în circulație de unguri pe seama originei noastre, cu ce nobilă indignare le răspunde Costin: "De aceste basme să deie seamă ei și de această ocară. Nice este șagă a scrie ocară vecinică unui neam; că scrisoarea este un lucru vecinic. Când ocăresc într-o zi pe cineva, este greu a răbda; dar încă în veci!". În fine ceea ce-l înalță și mai mult în stima și dragostea noastră e faptul că mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
puse în circulație de unguri pe seama originei noastre, cu ce nobilă indignare le răspunde Costin: "De aceste basme să deie seamă ei și de această ocară. Nice este șagă a scrie ocară vecinică unui neam; că scrisoarea este un lucru vecinic. Când ocăresc într-o zi pe cineva, este greu a răbda; dar încă în veci!". În fine ceea ce-l înalță și mai mult în stima și dragostea noastră e faptul că mult înainte ca ideea unităței noastre să fi devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un pământ, din binefacerile căruia până acum, nu s-au împărtășit decât anevoie. Leal, viteaz și drept deopotrivă El va rămânea în Istoria neamului alături de cele mai mari și mai luminoase figuri, numele Său purtând această în întreită glorificare o vecinică aureolă de lumină. Dar dacă războiul de întregire este ieșit nu numai din voința Lui, dar și din impulziunile adânci ale sufletului românesc de pretutindeni, dacă bravura Lui a găsit un sprijin continuu în însușirile neprețuite ale ostașilor săi, opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Evreii din Bucovina elaborat la sfârșitul secolului al XIX-lea de folcloristul bucovinean Dimitrie Dan : „Istețimea minții lor [= a evreilor] - notează autorul În 1899 - este bine cunoscută și ei sunt niște calculatori neîntrecuți, cu un spirit speculativ, care se află vecinic În activitate. Pentru Întreprinderi și asociațiuni de speculă sunt ei totdeauna gata [...]. Ei țin mai mult la adunarea averei, decât la Îngrijirea și nutrirea corpului” <endnote id="(126, pp. 7-9)"/>. Ultima remarcă a fost probabil influențată de zicala deja amintită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]