933 matches
-
rămâne fixă. Teorema sugerează faptul că atunci când această distanță atinge o valoare ce permite unghiuri drepte în jurul vârfului, generalizarea teoremei lui Pitagora are aplicabilitate. CU alte cuvinte: Teorema lui Pitagora poate fi generalizată în spațiile prehilbertiene, adică spații de produs vectorial, care sunt generalizări ale spațiilor euclidiene bidimensionale și tridimensionale. De exemplu, o funcție poate fi considerată ca un vector cu un număr infinit de componente într-un spațiu prehilbertian, ca în analiza funcțională. Într-un spațiu prehilbertian, conceptul de perpendicularitate
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
unui vector v, definită ca: Întru-un spațiu prehilbertian, teorema lui Pitagora spune că pentru oricare vectori ortogonali v și w avem Aici, vectorii v și w sunt oarecum înrudiți cu laturile unui triunghi dreptunghic cu ipotenuza egală cu suma vectorială v + w. Această formă a teoremei lui Pitagora este o consecvență a proprietăților produsului scalar: unde produsul scalar ar termenilor este zero, datorită ortogonalității. O generalizare mai profundă a teoremei lui Pitagora legată de spațiile prehilbertiene, referitoare la vectorii neortogonali
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O consecință a acestui imens efort științific a fost introducerea în știință a unor domenii de cert interes teoretic și aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior și cele
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
din 1966 prodecan la Facultatea de Matematică-Mecanică. În 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1990 membru titular. În prezent este președintele Secției de Științe Matematice a Academiei Române. S-a ocupat de analiza funcțională și anume de spații vectoriale semiordonate, de generalizarea integralei lui S. Bochner, de integrala Radon și alte integrale vectoriale. Are lucrări din teoria statisticii și a sistemelor de reglare automată. A studiat spațiile vectoriale de tip Kantorovici - Banach. De asemenea, a ținut conferințe despre teoria
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
Academiei Române, iar în 1990 membru titular. În prezent este președintele Secției de Științe Matematice a Academiei Române. S-a ocupat de analiza funcțională și anume de spații vectoriale semiordonate, de generalizarea integralei lui S. Bochner, de integrala Radon și alte integrale vectoriale. Are lucrări din teoria statisticii și a sistemelor de reglare automată. A studiat spațiile vectoriale de tip Kantorovici - Banach. De asemenea, a ținut conferințe despre teoria probabilităților și cibernetică în Cehoslovacia și Polonia.
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
Academiei Române. S-a ocupat de analiza funcțională și anume de spații vectoriale semiordonate, de generalizarea integralei lui S. Bochner, de integrala Radon și alte integrale vectoriale. Are lucrări din teoria statisticii și a sistemelor de reglare automată. A studiat spațiile vectoriale de tip Kantorovici - Banach. De asemenea, a ținut conferințe despre teoria probabilităților și cibernetică în Cehoslovacia și Polonia.
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
a lungul timpului. Pentru programe care efectuează calcule numerice intensive, limbajele funcționale ca OCaml și Clean sunt similare în viteză cu C. Pentru programe care efectuează operații pe matrice și pe baze de date multidimensionale, au fost proiectate limbajele funcționale vectoriale (ca J și K), cu atenție sporită pentru optimizări. Limbajele de programare funcțională au fost percepute ca fiind mai puțin eficiente în utilizarea procesorului și a memoriei decât cele imperative. Totuși, imuabilitatea datelor poate, în multe cazuri, să conducă la
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
tehnologii, precum GConf, un sistem integrat de configurare pentru sistem, LibXML, NetworkManager și Orbit. În plus, GNOME a mai adoptat și un număr de tehnologii dezvoltate în parteneriat cu ceilalți parteneri FreeDesktop, precum Cairo (un sistem de prelucrare a graficii vectoriale), DBUS (un sistem de comunicare între procese), HAL (o bibliotecă de abstractizare a system call-urilor), etc. Gnome se bazează pe un ghid de design foarte strict, care asigură că aplicațiile arată și funcționează la fel. Ținta Gnome este un sistem
GNOME () [Corola-website/Science/307883_a_309212]
-
pe GTK+, gedit (un editor text). Pe tehnologii GNOME, se bazează software precum Pidgin (fostul GAIM - un sistem de mesajerie instant multi-protocol), FileRoller (un arhivator), Banshee (un player de muzică), F-Spot (un organizator de imagini), Inkscape (un editor de grafică vectorială), GIMP (un editor de imagini) etc. Gnome este un sistem extrem de configurabil, totul, de la poziționarea, conținutul și aspectul meniurilor și dialogurilor, până la forma desktopului se poate configura. Întreaga interfață este configurabilă prin utilizarea de teme, care se instalează prin drag-and-drop
GNOME () [Corola-website/Science/307883_a_309212]
-
luptător au condus la dezvoltare a conceptului TFK-90. Acesta a fost un design de delta plan ce transmitea controale canard și stabilitate artificială. Deși designerii British Aerospace au respins unele dintre caracteristicile sale avansate, cum ar fi duzele de motor vectoriale și controalele ventilate de pe margine, au convenit cu configurările generale. În 1979 British Aerospace și Messerschmitt-Bölkow-Blohm a prezentat o propunere oficială făcută de guvernele lor pentru ECF, European Collaborative Fighter sau Colaborarea Europeană Fighter. În octombrie 1979 Dassault a aderat
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
se propagă într-un mediu omogen și izotrop, numită și în prezent „"ecuația lui d'Alembert"”, ca soluție a problemei coardei vibrante. Cea mai simplă formă a ecuației undelor poate fi scrisă astfel: unde formula 19 este o mărime scalară sau vectorială, funcție de spațiu "x" și de timpul "t", Δ fiind operatorul laplacian, iar "c" o mărime scalară pozitivă numită viteză de propagare sau celeritatea undei. D'Alembert poate fi considerat creatorul hidrodinamicii. A demonstrat paradoxul care îi poartă numele („"Paradoxul lui
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
Lebesgue, teorema lui Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte. În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu) a tratat spațiile Orlicz ale câmpurilor vectoriale definind măsura vectorială. A demonstrat că orice măsură vectorială Baire fără variație finită este regulată. Împreună cu Ciprian Foiaș a efectuat cercetări în domeniul calculului integral. Domeniile de cercetare în care a publicat peste 80 de lucrări sunt grupate în lucrări
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte. În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu) a tratat spațiile Orlicz ale câmpurilor vectoriale definind măsura vectorială. A demonstrat că orice măsură vectorială Baire fără variație finită este regulată. Împreună cu Ciprian Foiaș a efectuat cercetări în domeniul calculului integral. Domeniile de cercetare în care a publicat peste 80 de lucrări sunt grupate în lucrări stiințifice, monografii și
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte. În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu) a tratat spațiile Orlicz ale câmpurilor vectoriale definind măsura vectorială. A demonstrat că orice măsură vectorială Baire fără variație finită este regulată. Împreună cu Ciprian Foiaș a efectuat cercetări în domeniul calculului integral. Domeniile de cercetare în care a publicat peste 80 de lucrări sunt grupate în lucrări stiințifice, monografii și manuale: "Teoria măsurii și integrării"; "Teoria
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
Accelerația liniară sau uzual: accelerație, notată de regulă prin simbolul formula 1, este în fizică o mărime vectorială care reprezintă variația vectorului viteză liniară în unitatea de timp. Este un vector legat, având punctul de aplicație în punctul material considerat. Ea are o componentă tangențială formula 2, numită accelerația tangențială și o componentă normală formula 3, numită accelerația centripetă. Mărimea
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
în raport cu timpul: formula 13, prin înlocuirea acestei relații în formula de mai sus, se găsește că vectorul accelerație instantanee este derivata de ordinul doi a vectorului de poziție în raport cu timpul: Vectorul accelerație liniară, din punct de vedere matematic, este o funcție vectorială de o variabilă reală independentă: formula 15. Relația funcțională dintre vectorii accelerație, viteză și de poziție se scrie sub forma: formula 16 În mecanica clasică, starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie uniformă față de un sistem de referință inerțial sunt stări
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
se numesc "accelerație radială" și, respectiv, "accelerație transversală". Factorul formula 50 se numește "accelerație unghiulară" și se măsoară în formula 51 "Accelerația absolută" a unui punct material, notată formula 52 este accelerația punctului material în raport cu un sistem de referință fix și este suma vectorială a: Avem deci: Raportul dintre variația vectorului viteză și intervalul de timp exprimă o "accelerație medie" și nu valoarea exactă a accelerației într-un moment de timp. În intervalul de timp în care are loc deplasarea punctului material între cele
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
In algebră liniară, o bază a unui spațiu vectorial, este un sistem de vectori cu care, printr-o combinație liniară, poate fi generat orice vector al spațiului, și care este minimală în raport cu numărul de vectori pe care îi conține. Dacă baza nu ar fi minimală, atunci unul sau mai
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
baza nu ar fi minimală, atunci unul sau mai mulți vectori ai ei, se poate scrie ca o combinație liniară a celorlalți vectori, ceea ce înseamnă că ei pot fi excluși din bază, rămânându-ne mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
ei, se poate scrie ca o combinație liniară a celorlalți vectori, ceea ce înseamnă că ei pot fi excluși din bază, rămânându-ne mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai in detaliu, presupunând că formula 5 este o submulțime finită a spațiului vectorial
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai in detaliu, presupunând că formula 5 este o submulțime finită a spațiului vectorial formula 2 peste un câmp formula 7 (precum mulțimea numerelor reale formula 8 sau cea a numerelor complexe formula 9). Atunci "B" este bază dacă satisface
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai in detaliu, presupunând că formula 5 este o submulțime finită a spațiului vectorial formula 2 peste un câmp formula 7 (precum mulțimea numerelor reale formula 8 sau cea a numerelor complexe formula 9). Atunci "B" este bază dacă satisface următoarele condiții: De notat că sumele de mai sus sunt finite, chiar dacă baza are un număr infinit de
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
reale formula 8 sau cea a numerelor complexe formula 9). Atunci "B" este bază dacă satisface următoarele condiții: De notat că sumele de mai sus sunt finite, chiar dacă baza are un număr infinit de elemente. Admiterea sumelor infinite (serii) necesită înzestrarea spațiului vectorial cu o structură de spațiu topologic. Structuri similare cu bazele algebrice pentru spații prehilbertiene sunt de exemplu bazele ortonormate și bazele Riesz. O bază a unui spațiu vectorial constă defapt, într-un număr de vectori. Aceștia se scriu între acolade
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
un număr infinit de elemente. Admiterea sumelor infinite (serii) necesită înzestrarea spațiului vectorial cu o structură de spațiu topologic. Structuri similare cu bazele algebrice pentru spații prehilbertiene sunt de exemplu bazele ortonormate și bazele Riesz. O bază a unui spațiu vectorial constă defapt, într-un număr de vectori. Aceștia se scriu între acolade: { }. Exemplu: formula 16. Dacă vectorii formula 17 sunt de forma formula 18, atunci baza se poate scrie și astfel: formula 19, unde k și j sunt evident, "indici".
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
și Anghelichi Anastasiadis. Este strănepotul lui Andrei Nicolescu-Păcureți. A urmat cursurile Liceului „I.L. Caragiale” din Ploiești (1956-1960) și ale Facultății de Fizică din cadrul Universității din București (1960-1964). În 1965 și-a susținut lucrarea de diplomă "Câmpurile Yang-Mills și autointeracțiunea câmpurilor vectoriale". A fost asistent (1965-1968) la Universitatea din București. În 1968 a părăsit România pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI. Între 1969 și 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]