1,325 matches
-
venit, explicându-li-se că au fost victimele unei erori de „planificare socială” (și mă tem că lucrurile se îndreaptă chiar spre acest gen de atitudine). Noi nu evoluăm, ci așteptăm vremuri mai bune, înghesuiți pe o insulă populată de vedenii, o insulă ce se îngustează, pierde neîntrerupt din suprafața ei. Într-o bună zi s-ar putea să ajungem niște curiozități exotice, niște exponate de muzeu, pe care vizitatori flegmatici le vor examina intrigați, schimbând între ei vorbe într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
boala de friguri, amenințarea lui Gheorghe, tensiunea din noaptea Paștelui. În nuvela În vreme de război, popa Iancu are bani, iar Stavrache, fratele său, îl moștenește. Eroul are obsesia revenirii personajului de care se teme, are friguri, este bântuit de vedenii. Întoarcerea popei Iancu produce un dezechilibru în viața hangiului Stavrache. Alte narațiuni sunt inspirate din motive folclorice (La Hanul lui Mânjoală, Calul dracului, Abu-Hassan) românești sau orientale sau din opere ale literaturii universale. Caragiale tratează fantasticul cu umor (atmosfera intimă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe Iancu, de astă dată ofițer care râde prăpăstios, în fața hangiului: "Gândeai c-am murit, neică?" Protagonistul avea reacții ciudate, devenise irascibil, suspicios, avar, nemilos (de pildă, scena cu fetița care vine să cumpere marfă pe datorie); are gânduri tulburi, vedenii, halucinații, confundă planul real cu visul și se degradează psihic. Punctul culminant este reprezentat de întâlnirea reală dintre frați, în timp ce afară "viscolul urla". Iancu venise să-i ceară cincisprezece mii de lei, ca să acopere suma delapidată din fondurile regimentului. Intrând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
omului cu natura primordială; boierii de viță veche purtau "căciuli de breb"). "Kesarion" repezintă natura spirituală eternă, iar "breb" natura materială efemeră. Protagonistul a renunțat la fericirea umană și a trecut cu succes proba iubirii-suferință, în relație cu Maria: "O! vedenie a frumuseții eterne". El a cunoscut procesul dureros de purificare ascetică și s-a transformat treptat, de la o întâlnire la alta, îndepărtându-se de uman, și privind viața cu seninătate androginică. În ziua sorocită, Kesarion Breb s-a despărțit de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scris de protagonistul din Șah orb, roman cu un text de altă natură, cu tematică biografică și viziune biografistă, o cvasiautoficțiune (protagonistul-narator e un posibil dublu ficțional al autorului), unde confesiunea și autointrospecția sunt însă alternate cu reverii ori cu vedenii onirice, dar și cu intervențiile unor naratori secundari, reflectori ai biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma urmei, comună: viața studențească predecembristă și existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
vremii”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic” (unde în anii ’30 scria săptămânal), „Cuvântul liber”, „Adam”, „Dreptatea” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Anton Gherman și Costin Adam. După o antologie de nuvele fantastice traduse, Vedenii (1924), prima carte de eseuri, Din registrul ideilor gingașe, îi apare în 1926, urmată de volumele Despre stil (1928), Artiști și idei literare române (1930), Încercări de precizie literară (1931) și Pentru arta literară (1934). Z. se distinge în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
și șansele extremismului), dorința de hegemonie (De la Confucius la Karl Marx), spiritul cazon, asemănător cu al nazismului (Convertiri), denunță și ridiculizează nomenclatura, înalții funcționari cu figuri sumbre, paznici ai unui „regim pur polițienesc” (Aristocrațime sovietică). Ca traducător, selectează în volumul Vedenii texte din literatura fantastică scrisă de Prosper Mérimée, Henri de Régnier, Villiers de l’Isle-Adam, Marcel Schwob, H. G. Wells, Gustav Meyrink, Hanns Heinz Ewers, Karl Hans Strobl. Inteligență disociativă, neafiliată, desăvârșit autonomă, pasiune intelectuală, pentru care ideile trec pe primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
1988; Marxism amuzant. Eseuri cenzurate, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1992; Încercări de precizie literară, îngr. Al. Săndulescu, pref. Alexandru Paleologu, Timișoara, 1998. Ediții: I. L. Caragiale, Opere, I-III, introd. edit., București, 1930-1932; reed. vol. I, Iași, 2001. Traduceri: Vedenii, pref. trad., București, 1924. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, V, 54-62, 278-292; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 114-129; Mihai Ralea, „Din registrul ideilor gingașe”, VR, 1926, 11; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 272-277; Constantinescu, Scrieri, V, 274-285; Vianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
se naște și mișună puiul de țăran Baudolino, un fantezist și jumătate, ca să nu zicem mincinos. Fabulează și născocește de mic, și culmea, cam tot ce-și imaginează produce istorie. În plus are darul limbilor (ca apostolii), dar și al vedeniilor, ca de pildă cea cu Sf. Baudolino sau cu licornul, ambele având sfârșit profitabil, fie pentru inițierea sa erotică, fie mai ales pentru evadarea dintr-o viață fatalmente anonimă. Baudolino este un talent genuin ce, o dată intrat sub tutela lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și se oprește la Amsterdam. La sediul unei corporații navale internaționale i se oferă postul respectiv de meteorolog. Acceptă și iată-l acum în prima noapte în casa părăsită de la antipozi. Ca un Ulise ispitit de sirene, are parte de vedenii fantasmatice tip E.A. Poe, cum ar fi mâna horror cu degete unite printr-o membrană aparținând unor ființe între om, rechin și batracian care se îmbulzeau să ia clădirea cu asalt, să dea buzna peste el. Episodul este relevant nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ este senzorul/martor al vieții de la Palmela, metamorfozată în imaginarul său infantil într-o seamă de coșmaruri cu vedenii tip Goya. Ca adult căsătorit, va fi repudiat de familie și alungat din casă, lipsit cum era de simțul practic al agoniselii unor obiecte de fală. Scos țap ispășitor, ajuns la sapă de lemn, Joaõ are toate datele unui destin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a adus o lacrimă, pe care lumina cerului o cuprinse, în care se răsfrângeau toate culorile curcubeului. O lacrimă, pe care Domnul o acceptă ca pe lucrul cel mai frumos. Lacrimile muncii omenești sunt jertfa de laudă adusă lui Dumnezu. Vedenia unui sfânt În timpul unei sfinte Liturghii, sfântul Leon a avut o vedenie. L-a văzut pe Dumnezeu care vorbea cu Satana. Satana se lăuda că a făcut ravagii în Biserică pe o scară largă. De fapt, în acea vreme Biserica
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
se răsfrângeau toate culorile curcubeului. O lacrimă, pe care Domnul o acceptă ca pe lucrul cel mai frumos. Lacrimile muncii omenești sunt jertfa de laudă adusă lui Dumnezu. Vedenia unui sfânt În timpul unei sfinte Liturghii, sfântul Leon a avut o vedenie. L-a văzut pe Dumnezeu care vorbea cu Satana. Satana se lăuda că a făcut ravagii în Biserică pe o scară largă. De fapt, în acea vreme Biserica avea mult de suferit în toate părțile lumii din cauza francmasoneriei, curent care
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fețele lor, un grup de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt/ își oblojește cum poate arsurile/ și vedenia” (După-amiază cu academică vedenie într-o dugheană). Tensiunea poemelor provine din împărțirea, sfâșierea eului poetic între înlăuntru și afară („homo conclusus” - se mărturisește P. într-un poem), între reveria realului și percepția lui, între conștiința unui artefact poetic geometric și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt/ își oblojește cum poate arsurile/ și vedenia” (După-amiază cu academică vedenie într-o dugheană). Tensiunea poemelor provine din împărțirea, sfâșierea eului poetic între înlăuntru și afară („homo conclusus” - se mărturisește P. într-un poem), între reveria realului și percepția lui, între conștiința unui artefact poetic geometric și presiunea senzației viscerale. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
a văzut, o grabnică descătușare, ca răsplată pentru meritele lui, dar și de drag, făcând din măguliri un șir de tandre încuviințări și adresări: „Gingașul [sau minunatul sau fermecătorul] meu Ariel“; „Duh destoinic!“; „Ei, bravo!“; „Întocmai cum ți-am cerut“; „Vedenie măiastră, Ariel“; „ Pe harpie-ai făcut-o, Ariel / Cu mare meșteșug, - fermecătoare! Cum te-ai surpat asupra lor!“; „Hai, vino, vrednicie!“; „E bine, păsăruică!“; „Mare diavol!“ (My tricksy spirit!); „Îmi place, vrednicie!“; „copile“ (My Ariel, chick). Oricine simte că între
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pământuri blestemate. Știau că nu aveau decât să lupte pe viață și pe moarte. Înfrângerea le aducea un sfârșit groaznic. Înfipți în țepe aveau să zacă, în chinuri, poate chiar și zile, până să-și dea duhul. Deja, aveau hojma vedenii cu pădurea de țepe care li s-a ridicat. Gândeau cu toții că trebuiau cât mai degrabă să părăsească aceste ținuturi înspăimântătoare. Într-o zi, păru că vremea începu să țină și cu pașa. Se bucură văzând că moina puse a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în iaz (frontiera între vis și realitate). În proza lui Mihail Sadoveanu, fantasticul se detașează de alte opere prin încercarea de transfigurare mitică a realului. Oamenii au o taină în una dintre povestirile din Hanu Ancuței, Județ al sărmanilor, au vedenii în compania babelor descântătoare și a solomonarilor care alungă grindina în Crâșma lui moș Precu, știu povești frumoase cu rădăcini în fabulosul popular, cunosc sensul tăcerilor și al simbolurilor ancestrale, sunt atrași de feeric sau miraculos. Magia apare și în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
celei a lui Ion Barbu: "Merg spre vis de empireu", continuarea însă, "să ne ierte Dumnezeu" e o alunecare spre poezia mediocră, spre derizoriu. Tot în acest număr se propune și o traduce din Richard Dehmel, aceea a poemului Tragica vedenie, traducere realizată de Mircea Popescu, poezia se constituie într-un refuz al simbolului înalt pentru că umanitatea, în contemporaneitate, este însetată de real, de concret. Numărul dublu 3-4 se deschide cu un text al lui Constantin Bivolaru, "Sbor alb", Vlad Cunescu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei e conturat de "pensula unui pictor" care trebuie să-și întrezărească modelul printr-un văl (de aici abundența termenilor care-i sugerează diafaneitatea și caracterul fragil al imaginii sale, vedenie sau subiect al unei reverii solitare, Eumene e o proiecție a unei zeități lunare a naturii ("Ochii ei semănau cu oasele, cu izvoarele -/ pletele cu neguri mistuitoare"). Deși, la o primă vedere, imaginarul pare comun, impresia de prospețime este dată
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat. Aici s-au pierdut „emiri fatidici”, simboluri ale unei vârste a iluziilor și îndrăznelii (Spleen; sonetul a fost considerat un posibil punct de plecare pentru Noaptea de decemvrie a lui Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
a dus încă la bun sfârșit un studiu asupra reprezentărilor acestei scene biblice, așa cum a ajuns până la noi în diferitele sale realizări murale. Ceva mai detaliată (deși, în fond, nimic altceva decât o rezumare conștiincioasă a textului biblic) este celebra vedenie a proorocului Daniel, în visul căruia se perindă patru fiare apocaliptice: "Cea dintâi fiară, semănând cu un leu cu aripi de vultur; și deasupra lui șezând Nabucodonosor, regele Babilonului, ținând în mână un sceptru. Fiara a doua, cu înfățișare de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
SCRIERI: Urcan bătrânul, pref. Ion Chinezu, București, 1938; ed. pref. B. Elvin, București, 1960; Iobagii, cu chipuri desenate de A. Jiquidi, București, 1944; Scrieri alese, îngr. și pref. Florian Potra, București, 1956; Scrieri, îngr. și pref. Cornel Regman, București, 1965; Vedenii din copilărie, București, 1971; Urcan bătrânul, îngr. și postfață Nicolae Balotă, București, 1973; Jurnal, îngr. și pref. Sergiu Pavel Dan, Cluj-Napoca, 1974; Ultimul capitol, îngr. și pref. Nicolae Florescu, Cluj-Napoca, 1976; Schițe și nuvele, postfață Mircea Braga, București, 1985; Urcan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
mănăstire își făcea ascultarea un călugăr bătrân plin de credință și de răbdare. Într-o zi, însă, cuprins de un duh rău, lepădă de la sine tocmai această podoabă aleasă RĂBDAREA căzând astfel într-o greșeală grea. Peste noapte avu o vedenie; în 99 vis, văzu o ceată de îngeri împletind o coroană de aur pe care o împodobeau cu pietre scumpe. El îi întrebă pe îngeri: Pentru cine faceți această coroană atât de frumoasă? Pentru tine, răspunseră ei. Bătrânul călugăr mai
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
pe îngeri: Pentru cine faceți această coroană atât de frumoasă? Pentru tine, răspunseră ei. Bătrânul călugăr mai întrebă: Și când va fi gata? Când vei fi răbdat de ajuns! Când s-a deșteptat din somn, călugărul a înțeles rostul acestei vedenii și a zis cu umilință: IARTĂ-MĂ, DOAMNE! VOI RĂBDA PÂNĂ LA SFÂRȘIT! 107. Asemenea ecoului Doi oameni stăteau de vorbă. Unul, care era cicălitor și rău de gură, îi zise celuilalt: Nu știu ce are lumea cu mine, că tot îmi vorbește
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]