605 matches
-
pat - 25-60 de lei, calculator de buzunar - 5-20 de lei, lanterna - 3-15 lei, ceas deșteptător - 4-20 de lei, aspirator - 120-250 de lei, radiocasetofon cu căști - 35-50 de lei, prăjitor de pâine - 18-40 de lei, fier de călcat - 25-60 de lei, veioza - 25-50 de lei, bicicletă - 90-500 de lei, geantă de voiaj - 35-100 de lei, geantă diplomat - 40-75 de lei, poșetă - 15-50 de lei, bocanci - 40-150 de lei, set căciulă și fular - 7-25 de lei, mănuși - 5-25 de lei, botoșei - 5-15 lei
Agenda2005-49-05-util ptt dvs () [Corola-journal/Journalistic/284471_a_285800]
-
Guban“) practică reduceri de prețuri de 50 până la 75% la corpuri de iluminat. La magazinele de prezentare ale firmei din Timișoara (Bd. Eroilor de la Tisa nr. 30-40) și, respectiv, Lugoj (str. Someșului nr. 26) sunt expuse spre vânzare aplice și veioze la prețuri între 6 și 18 lei și candelabre la prețuri cuprinse între 15 și 38 lei. ( C. B.) Ajutoare Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Caraș-Severin a primit anul acesta 17 187 de cereri pentru acordarea ajutoarelor pentru
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
fi putut să învingă în viața ei, acel abandon, acea părăsire care dacă ar fi biruit ar fi robit-o fără scăpare și nu mai știa ce-ar deveni, ci o împotrivire totală, însoțită de o forță fizică neobișnuită. Aprinsei veioza, îi luai capul în mâini și îi spusei vorbindu-i aproape de gură, copleșit de o dorință care îmi cerea să fac orice ca s-o înduplec: "Matilda, eu te iubesc pe tine, vezi că nu te chinuiesc cu sentimentele mele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când îi auzii în întunericul dormitorului strigătul. Aprinsei lumina: "Ce este?" Am avut un junghi, zise, dar foarte dureros." " Sigur, zisei, stai tu să faci cârnați ore întregi, că o să-ți fie bine. Toate sânt la dispoziția ta." Și stinsei veioza; îndată ea strigă: "Ah, Doamne!"' Aprinsei din nou: "Ce este?" "Doamne-Dumnezeule, șopti, pierd copilul. La șapte luni e mai bine decât la opt luni... Și iar strigă: O, prostuțule, nu e timpul tău, ce vrei tu, stai liniștit..." Dar eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adâncuri... sânt adâncuri acceptate... pentru semenii lor... în timp ce noi, tot semeni ai noștri, fără să ne întrebe dacă acceptăm..." Și mă svîrcolii în pat, dădui la o parte ceașca Matildei și adormii iar. Mă trezii târziu noaptea în întuneric. Aprinsei veioza. Ea dormea. Ușa dormitorului era deschisă, ieșii în hol, ușa dormitorului fetiței era și ea deschisă, pesemne să audă maică-sa tot ce i s-ar putea întîmpla copilului în timpul nopții. Intrai în bucătărie, mâncai brânză și unt, friptură rece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de in, cu mari dungi de culoare verde care dădea încăperii un aer tineresc, foarte aerisit, parcă sportiv. De-a lungul lui, în loc de noptieră avea un fel de bancă din stejar lustruit pe care zăceau cărți și alături de pernă o veioză și un aparat de radio vechi, marca Phillips, care însă avea o sonoritate mai bună decât a unuia nou. Un fotoliu la picioarele patului. Un șifonier tot din stejar, mare, încăpător, plasat la peretele în colțul căruia era așezat patul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acea privire care îți sugerează că deși cineva te vede pentru întîia oară, te cunoaște de mult și ce bucuroasă ar fi să se afle singură cu tine, la ea acasă sau la tine, cu o cafeluță alături, lângă o veioză potolită, care să te facă să n-o vezi că nu mai e, desigur, o fetiță, dar nici atât de bătrână cum ar face-o o luminăție a giorno sub care uneori și tinerii arată ridați, și să depeni cu ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flatată sau jignită?" Dar oricum sentimentul ei era în altă parte, vroia totuși să-i explic ca să se distreze. Bună ocazie să-i vorbesc, să-i spun ceea ce mi se întîmplă după ce ne despărțim, și-i spusei cum aprind adesea veioza smuls din primele clipe din somn de o șoaptă misterioasă, glasul ei care mă chema. "M-ai chemat?!" "Bineînțeles", îmi răspunse scandalizată că aveam, în acest sens, îndoieli. Cum tresar cu putere pe străzi văzînd-o întruchipată în alte făpturi, ubicuitate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o discuție mai gravă. De astă dată însă rezistai, rămăsei mai departe țeapăn întins în pat lângă ea, cu mâinile sub ceafă și cu adevărat turburat de întunericul care începuse să se lase peste o zi așa de întunecată. Aprinsei veioza și urmă o tăcere lungă. Nu mă uitai la ea s-o văd cum arată. Vroiam să se uite ea la mine și să mă vadă. "Ah! strigă deodată cuprinsă de o spaimă practică. Trebuie să fie târziu, plec!" Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de obicei în ultima vreme, cu spatele la mine. (Întorsul acesta al lor cu spatele se pare că e universal, cel puțin pe bietul Petrică îl arunca pe cele mai înalte culmi ale indignării neputincioase.) Mă apropiai, stinsei plafoniera și îi aprinsei veioza. Nu era bolnavă, venea la birou ca de obicei și la întrebarea mea îngrijorată îmi răspunsese printr-o tăcere pe care o făcu elocventă de astă dată cu o mișcare definită a degetelor, de respingere a unei asemenea ipoteze. Totuși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dată însă mai sobră, cu o expresie preocupată: "acum, parcă îmi spunea, am găsit două jucării...", adică s-o las în pace să-și vâre și ea nasul în ele; n-o să le strice, de asta puteam fi sigur... Aprinse veioza, întîrzie învîrtind butoanele radioului, le opri pe o emisiune străină cu văitături îndepărtate din cine știe ce țară arabă sau bananieră, apoi deschise una din lucrări și se înfundă în lectură. Mă uitai la ea cu atenție: chiar citea, nu răsfoia. După
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și în această stare de somnolență a spiritului, din care dealtfel se trezi după ce deschisei ușa și o lăsai în pat, nu căzu în cursă. Îi scosei pantofii, pulovărul, pantalonii, dulcea bluză de mătase... O acoperii cu pledul, îi stinsei veioza și deschisei ușa să plec. "Ei, strigă deodată, foarte trează, unde te duci?"' "Dormi", îi șoptii. Stai aici, băiete, că nu e timp de dormit...'' "Stai cuminte, mă întorc îndată." Intrai la mine, unde nu întîrziai mai mult de câteva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unde te duci?"' "Dormi", îi șoptii. Stai aici, băiete, că nu e timp de dormit...'' "Stai cuminte, mă întorc îndată." Intrai la mine, unde nu întîrziai mai mult de câteva minute, dar când revenii o găsii în capul oaselor, reaprinsese veioza și se uita la mine cu un imens reproș, ca și când ași fi lipsit ceasuri întregi. O luai în brațe și ea își lipi fruntea de a mea, oferindu-mi doi ochi deschiși și nemișcați, asemenea unor oglinzi divine-, în care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trezești cu el deasupra. Și sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile pe piept. Respira greu, dureros. Inspiră adând și se uită în jur, prin camera minusculă. Lumina slabă a veiozei îi dezvălui pereții goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi întorcea privirea. Își luase acest obicei la puțină vreme de la întoarcere. Când venea ora somnului, motanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
materialul transparent. O luă de la început. Își irosea energia. Panoul nu se va sparge, iar nimeni nu era martor al eforturilor ei frenetice. Lăsă scaunul și-și plimbă ochii prin încăpere, controlându-și cu mare dificultate respirația. Aprinse o mică veioză aflată în apropiere și plimbă fascicolul îngust de lumină pe pereți. Cercul de lumină mătură tuburile de stază, instalațiile chirurgicale și anestezice containerele, dulapurile și instrumentele de cercetare. Newt se agăță de piciorul ei, și ea simți cum tremură. ― Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spre viitor“. Evident, Petrișor nu știa să pronunțe cuvinte (sau poate o făcea într-un fel numai de el cunoscut), dar nimeni nu se supăra din atâta lucru. Mi-am turtit nasul de geam și-am așteptat să se stingă veioza. S-a stins. Exact atunci a început cutremurul. Camera s-a mișcat de câteva ori: ușor, parcă-i băgase cineva rulmenți sub parchet. Ușor, dar nu se oprea. Cinci, șase, șapte secunde. Uruitul slab, îndepărtat. Știam ce înseamnă asta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era un plan de bloc. Ne-am aplecat cu toții peste măsuță. Hârtia arăta obosită, o culoare murdară, de pergament pătat. Mihnea ținea bine de capete, să nu se ruleze la loc. Era o hartă, și încă una veche. Am tras veioza mai aproape. Parcurgeam toată Europa, de la Mediterană la Marea Neagră, acoperită de cifre și litere mărunte. Unde-ar fi trebuit să fie România scria: TRAN SYL VANIA, MOLDAVIA și WALACHIÆ DESPOTAT, iar unde s-ar fi aflat Bulgaria citeai: ROMANIA și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
89, domnul Dinu renunțase la gazul metan, în schimb achiziționase zeci de dispozitive de iluminat economice, importate din China: bulbi rotitori cu led roșu, arteziene de beculețe intermitente, capsule clipitoare, magneți fluorescenți, cerculețe și brățări fosforescente, pixuri-lanternă, farfurii-ceas fără baterii, veioze cu neon, pitici cu afișaj de cristale lichide, arici de plastic cu peri subțiri, electrificați în nuanțe roz, galben, albastru și vișiniu. Aricii pâlpâiau spectaculos, filamentele li se legănau ușor, de la sine, ca bătute de-un vânt boreal. Casa arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Vitalian Robe nu se închide însă odată cu plăcile sclerozei. După moartea lui, când am început să-i arunc bucățile peticite de viață veche, care mă fascinau și-mi făceau rău în aceeași măsură (fotolii roase, bufeturi ciobite, lăzi, perne, veioze, covoare deșirate, așternuturi pătate de urină), dintr-un dulap a căzut un dosar de piele, legat cu un șiret maro de pantof. L-am desfăcut și, dintre coperți, s-a revărsat pe parchet un morman de hârtii gălbejite: scrisori, acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la ce folosește. Am recunoscut-o imediat, îmi montaseră și mie băieții una acasă, pe balcon: un splitter de cablu, cu decodor cu tot. Știam că familiile fochiștilor și mecanicilor care își făceau veacul în subsolul Literelor aveau paturi, aragaz, veioze și apă caldă (ar fi fost și culmea să le lipsească tocmai lor, care dădeau căldura în toată clădirea), iar bărbații își apărau cu înverșunare confortul și spațiul teritorial al instituției în care eu doar lucram, iar ei locuiau. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se pare?“, am întrebat-o pe Maria, mai mult de formă. Locul strălucea de modernitate, în contrast cu exteriorul. Parcă montase cineva un cub într-un palat imperial. „Rezonabil.“, și-a început Maria verificarea. „Pat matrimonial pe suport din lemn de fag, veioze Ikea cu reglaj pe verticală, măsuță de plexiglas cu picioare nichelate, asortată la tubulatura noptierelor și-a dulapului. Ia să vedem și-n baie.“ Și-a aranjat paltonul sport pe umeraș în dulap, a încercat etajera cu degetul (nici un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prietenos în jurul construcției. Tablourile fuseseră alese cu gust, nu întâlneai reproduceri după Ali-Baba sau poze cu Sovata. Deasupra patului, lumina distila un Schiele clasic, o femeie nudă, cu liniile corpului trase-n cerneală neagră: tușele întunecate se subțiau în apele veiozei. Maria a mai recunoscut și-un Van Dongen, nu era de-al casei, dar imitația de vopsea păstoasă te întâmpina firesc și odihnitor. Sânii oranj ai femeii înroșeau mănușile de catifea, degetele părăseau tabloul, atingându-ți plăcut curbura pupilei. Călcai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am pus mâna pe clanță și-am apăsat. Căldura se mai potolise, sângele se răcorise la loc, temperatura se echilibrase ca atunci când te speli cu apă rece după ce-ai stat afară-n ger. Înăuntru, nimeni. Patul era făcut, iar veiozele de pe noptiere schimbate. Am ridicat privirea: tablourile nu arătau la fel. Femeia lui Schiele dispăruse, iar în locul lui Kees Van Dongen apăruse un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și în întreprindere există un fel de „grade” ce se traduc prin mărimea biroului, număr de telefoane etc. Autorii arată că în unele organizații există regulamente precise care prevăd de la ce nivel ierarhic biroul trebuie să aibă covor, fotolii sau veioze, una sau mai multe. În schimbarea structurilor organizatorice, aceste însemne exterioare pot fi manevrate mai ușor decât valorile afective, chiar dacă ele sunt superficiale și neînsemnate. În astfel de cazuri, cineva poate fi trecut într-un post inferior celui deținut înainte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și nu te mai poți întoarce. „Vă rog să așteptați aici“, ne spune fata și pleacă. Ușile se închid. În bezna perfectă, ne auzim doar propriile răsuflări. Apoi, un oftat, parcă ar plânge cineva. Secundele curg grele. Se aprinde o veioză. Omul de la birou ne privește uimit. Îmi face semn să mă apropii și nu pot, am picioarele paralizate. Îi îndeamnă pe ceilalți. Ne facem curaj. „Numele?“ Spunem, supuși. Ne caută în registru, clătinând din cap, a părere de rău. Ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]