1,354 matches
-
scrierile lor mult folositoare... Drept urmare, mi-am adus aminte pentru câteva momente, cuprins fiind de emoție, respect și venerație, de Părintele Arhidiacon și Profesor Teodor Savu acum, împlinirea a cinci ani de la momentul nașterii sale în viața cea cerească, având venerabila vârstă de 91 de ani, eveniment ce s-a consumat în ziua de joi - 09 August anul 2007, totodată și în timpul slujbei prohodirii și înmormântării care s-a desfășurat în ziua de sâmbătă - 11 August 2007, la „Biserica cu Lună
CINCI ANI DE LA NAŞTEREA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICUL PĂRINTE ARHID. PROF. UNIV. DR. TEODOR SAVU (1916 – 2007)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358614_a_359943]
-
știut să picure, fără să pregete,din preaplinul ființei lui, adolescentei care am fost cândva. La inițiativa colegilor de liceu ploieșteni, ne-am întâlnit la împlinirea a 50 de ani de la terminarea Liceului „Mihai Viteazul''. Domnul profesor Constantin Enciu, acum venerabil nonagenar, a fost alături de noi la agapă. Dumnealui se poate mândri cu o seamă de foști elevi pe care i-a educat și care au devenit la rândul lor dascăli. Din clasa noastră eu și Mihai Litinschi am devenit profesori
LA MÂNA LUI CRONOS de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358707_a_360036]
-
și calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreție și modestie ieșite din comun care îți inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile eterne ale spiritualității noastre romănești și ortodoxe!... A ajuns la o vârstă, venerabilă, la care probabil, se gândește mai mult la ce a fost în urmă, făcându-și tot felul de bilanțuri deși, eu personal îi sugerez să nu renunțe, definitiv, la toate aspectele activității sale care este foarte folositoare multor oameni - slujitori
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
de nouă viață de după revenirea pe piată publicistica din aprilie 2011, ce a urmat lăsării fără milă să moară în octombrie 2010, născut fiind în veacul de dinaintea veacului trecut, în anul de grație 1881, din mână și mintea Brătienilor, având venerabila vârstă de 131 de ani, ținut în viață și dat spre îngrijire și creștere din generație în generație de către vrednici scriitori și cărturari precum George Călinescu, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Josif Constantin Dragan, Arthur Silveștri, Ion Mărgineanu și
CONTINUITATE PENTRU NEAM ŞI ŢARĂ (ARTICOL PRELUAT DIN ZIARUL NAŢIUNEA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350758_a_352087]
-
se poate de recunoscători, așa cum încerc să-i fiu și eu acum, când scriu aceste rânduri, cu o nedisimulată emoție!... Altfel spus, la data de 30 iulie 2012, Părintele Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, Membru corespondent al Academiei Române, a împlinit venerabila vârstă de 80 de ani, dintre care 53 de ani dedicați și închinați învățământului teologic românesc și cercetării științifice în domeniul istoriei Bisericii poporului român. Părintele Magistru Mircea Păcurariu a văzut lumina zilei într-o veche familie de preoți de pe
O SCRISOARE DESCHISĂ, ADRESATĂ CU PRILEJUL ACESTUI FRUMOS CEAS OMAGIAL, FESTIV ŞI ANIVERSAR – ÎMPLINIREA A OPTZECI DE ANI DE VIAŢĂ AI PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR MIRCEA PĂCURARU... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358736_a_360065]
-
Sfinților Părinți, lăsând să se întrevadă trăirea adâncă, fără de care Părintele Magistru și Academician Mircea Păcurariu nu ar fi putut realiza atâtea lucruri minunate pe tărâmul științei teologice și educative. Ne putem explica astfel cum, chiar și la această vârstă venerabilă, spiritul este încă atât de tânăr, găsind resurse pentru noi și noi proiecte. Volumul dă la iveală tocmai suportul sufletesc al credinței, latură prezentată nouă de această lucrare de maturitate. În altă ordine de idei, din activitatea sa publicistică și
O SCRISOARE DESCHISĂ, ADRESATĂ CU PRILEJUL ACESTUI FRUMOS CEAS OMAGIAL, FESTIV ŞI ANIVERSAR – ÎMPLINIREA A OPTZECI DE ANI DE VIAŢĂ AI PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR MIRCEA PĂCURARU... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358736_a_360065]
-
prietenească. Rușii lipoveni vorbesc stricat românește, dar sunt atât de calzi, de primitori... Parcă mi-am văzut neamurile. A doua zi suntem invitați la Axinia, la o ceașcă de ceai de iasomie. E foarte plăcut și Ludmila e o doamnă venerabilă, cu obraz smead, frumos, expresiv. Datorită ei, istoria artei s-a îmbogățit cu un nou album. Îi reînvie memoria acestui artist de excepție, Dimitrie Sevastianov. La întoarcere, călătorim înghesuite peste poate, într-un microbuz. Navetiștii elevi de la Isaccea se întorc
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă localitatea Rohia, din Țară Lăpușului, județul Maramureș. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obștea Mănăstirii Rohia, fiind primit de către Părintele Stareț Justinian Chira - actualul Arhiepiscop venerabil al Maramureșului și Sătmarului. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În luna martie anul 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959
IN MEMORIAM: SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA [Corola-blog/BlogPost/359340_a_360669]
-
-l aștepta înapoiat de urgență; de cele mai dese ori i se sărutau mâinile, că-i oprea oftând: „Da’ potoliți-vă, pupăcioșii mamei!... Vreți să mă albiți?” - Să te țină Dumnezeu în brațele mele, coană Marița!... o salută cu respect venerabilul „maior” Petre Bușoiu și lundu-i mâna stîngă i-o sărută cu tandrețe. - Maiorule, maiorule... săruți ca-n tinerețe... Cum de n-ai uita bunele obiceiuri? - Cum să uit, dragostea mea... de care n-am avut parte, și oftă din rărunchi
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Tibet. - Dar locul meu este în rai ! urlă sufletul lui Popescu Altoi, pierdut în propria-i neputință. .................................... Aerul rece și aspru al Tibetului îi pătrunse bătrânului Lhassa Dorzho în piept, creându-i mari probleme cu respirația. Ajunsese la o vârstă venerabilă și urmase întreaga viață preceptele credinței budiste. Nu-și mai amintea, firește, de numele purtat în viața de dinainte, cel al creștinului Popescu Altoi. Căzu și muri în brațele lui Dalai Lama, iar ultimele cuvinte pe care le spuse fură
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]
-
unii, invidiat de alții, piatră de încercare pentru grosul istoricilor din zilele noastre. ... Iar noi, locuitorii de azi ai acestei guri de rai, suntem nu numai beneficiarii unei istorii mustind de inestimabile contribuții la edificarea culturii și civilizației universale (ex. venerabilele Tăblițe de la Tărtăria, cu mult mai vechi decât toate scrierile cunoscute până în clipa de față), ci și a limbii pe care o vorbim - cea mai măreață catedrală spirituală a românilor din totdeauna și de pretutindeni, smulsă cu forcepsul geniului colectiv
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
sfânt, Din când în când, mai pune-acolo, masa, Păstrează-le bucata de pământ.” (Ghiță Anca) „Parcă a fost ieri!” - își aduse aminte domnul Constantin Burcescu despre acele zile de repaus trăite la începutul lunii septembrie 1952. Ca un pensionar venerabil, venise în satul natal să-și mai vadă locurile în care s-a născut, a crescut și a fost martorul atâtor evenimente, multe neuitate, chiar dacă de atunci s-au scurs zeci de ani. Acum de casa părintească avea grijă Lory
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
biserică, și se însoaă cu Ioana Sărghei. După un timp, soții Petrea și Agafia se despart, Petrea decedând la Blaj în 1811, iar Agafia însoțind familia fiului Vasile în Bucovina și stingându-se la Călineștii Cuparencu în anul 1818 la venerabila vărstă de 83 de ani. Atras de condițiile economice și sociale oferite de Austria imigranților stabiliți în Bucovina recent răpită Moldovei la 1775, Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, se mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde
NEAMUL ŞI NUMELE LUI EMINESCU-ORIGINILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359820_a_361149]
-
Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 660 din 21 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Istoricul literar Paul Cornea • Paul Cornea (n. 3 noiembrie 1924, București) este un istoric, critic și teoretician literar prestigios, care activează și acum la o vârstă venerabilă, conduce doctorate, îndrumă tineri cercetători, oferă interviuri pline de miez. . . Este fiul lui Leon Constantin Luca, maistru tipograf, și al Olgăi. A urmat liceul în București, la Liceul Evreiesc de Băieți „Cultura”, unde îl are profesor pe dramaturgul și eseistul
ISTORICUL LITERAR PAUL CORNEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359854_a_361183]
-
pentru câteva momente, cuprins fiind de emoție, respect și venerație, de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioanichie Bălan acum, la împlinirea a patru ani de la momentul nașterii sale în viața cea cerească, după o lungă și grea suferință, cruce și încercare, având venerabila vârstă de 77 de ani, eveniment ce s-a săvârșit în ziua de joi - 22 Noembrie, totodată și în timpul slujbei prohodirii și înmormântării sale, care s-a desfășurat în ziua de sâmbătă - 24 Noembrie anul 2007 la Mănăstirea Sihăstria - Neamț
PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359572_a_360901]
-
Iar acestea rezultau din spargerile inerente la o astfel de fabrică. Cum ajunsese amănuntul acesta plin de culoare de la prietenul meu la Căpriana, nu mai era un secret. Aveam un calculator vechi de tot, unele din componentele sale atinseseră chiar venerabila vârstă de treizeci de ani și m-am dus cu el la talcioc să-l vând. Țin minte ca acum că la intrare văzusem un puști negricios cu o bicicletă căreia îi montase volan, să semene măcar din acest punct
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359592_a_360921]
-
aproape imediat. - Bere la halbă pentru amândoi, cinci mici bine fripți, pătrunși, mujdei... - Și o porție de iahnie de fasole, neică! Pentru mine, să țin tovărășie ilustrului meu prieten, fost parlamentar, se făli domnul Costică. Știa el ce-i place venerabilului său prieten, care zâmbi larg și înghiți în sec gândindu-se la fasole. ”Prostul dracului! Fasole... Da, dar e grozavă aici. E bună... Dacă nu-mi plac micii, iau fasole. Și o salată... verde, că se asortează...” - M-a enervat
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
care și-o fabrică în imaginație și câți îi întorc spatele? E o dovadă de slăbiciune să renunți la visele inocenței acum, când toți apropiații îți spun că alergi după cai verzi pe pereți? Cine poate răspunde cu precizie? Exemplele venerabile din istorie despre cei care și-au trăit visul, modelând epocile conform propriei voințe, arată într-un procent covârșitor, la o cercetare microscopică a acestor vieți, că legenda țesută în jurul lor ocolea mare parte din frământările și crizele de dezordine
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
de vise, de morți, de strigoi... Am început să lupt cu teama la 13 ani, când nevoia de singurătate a devenit de neînvins. Exceptând frica de moarte, de celelalte temeri am reușit să scap abia în acel an 2000, la venerabila vârstă de 19 ani. Era către sfârșitul lunii august. După mai multe certuri aprige cu tata, m-am mutat, de la rulotă, înapoi în casa bunicii. Seara, precum obișnuiam, am lecturat până s-a derulat o casetă de muzică simfonică, apoi
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
restul de mandat: 6 ianuarie 2017. Dacă nu se clarifică suspiciunea de mai sus, vom putea rămâne cu impresia că 7 magistrați de la vârful Justiției (pentru că dna Ciochină nu intră la socoteală) sunt dependenți de majoritatea politică din Senat. Carevasăzică „venerabilii” membri CSM n-ar mai fi independenți! Vorba lui Caragiale: „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei!” Iar fandacsia
O hotărâre a Senatului ar putea arunca în derizoriu întregul exercițiu democratic al alegerilor pentru CSM () [Corola-blog/BlogPost/338469_a_339798]
-
De ce nu purtăm hainele cele bune în restul timpului, cu apropiații? De ce nu le oferim o masă aristocratică, doar așa, de dragul eleganței, când putem să mâncăm cu tacâmurile de argint de la bunica? Îmi spunea la un moment dat o doamnă venerabilă că i se pare bizar să ne punem hainele cele bune și mutra de duminică doar cu străinii, celor din familie le rezervăm gioarsele și fața mofluză. Ar trebui să fie altfel... Îți recomandăm Vacanțe last-minute. Vom continua să mergem
Vara, când suntem programați să avem activitate intensă, stăm la plajă. Iarna, când ar trebui să hibernăm, noi muncim. Despre ironia plecatului în concediu () [Corola-blog/BlogPost/338531_a_339860]
-
strigat: Toată lumea în genunchi! În dimineața aceasta aveți în mijlocul vostru un sfânt. Lumea a amuțit pentru câteva secunde și toți cei care erau în biserică au căzut în genunchi. În mijlocul lor se afla poetul Aron Cotruș, deja la o vârstă venerabilă și care a rămas stupefiat de atitudinea lui Nichita. Avusese plăcerea să-l cunoască pe onorabilul domn Cotruș pe vremea când făcea liceul la Brașov. Toți românii din Montreal îl cunoșteau pe Tomescu, așa că nu au fost prea surprinși de
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
a făcut descoperirea ce avea să-l consacre în fizică l-am aflat, într-o după-amiază de februarie, de la soția sa, profesoara Rodica Procopiu, martoră, la 96 de ani, a unor vremi intrate deja în istorie. Am găsit-o pe venerabila doamnă într-o casă interbelică din Iași, în Copou. O placă pusă după 1990 pe fațada casei amintește trecătorului că aici, cu multe decenii în urmă, și-a „urzit“ descoperirile, în nopți de nesomn și căutare, fizicianul Ștefan Procopiu. În
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
apus grăbit de soare, ca toate apusurile zilelor de iarnă“. E o frântură din gândurile cu care ne-a întâmpinat Rodica Procopiu, soția marelui savant, în casa cu ferestre mari, plină, odinioară, de reviste de fizică din toate colțurile lumii. Venerabila doamnă se așază încet la masă, gata să începem dialogul, ușor contrariată de vizita, după atâta vreme, a unor ziariști. Nimeni, se pare, nu s-a interesat vreodată de celebrul fizician. „Nu știu dacă lumea ar fi interesată de Ștefan
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
nu a cerut nimănui ajutorul, că a putut mereu să se bazeze pe ea însăși și pe soțul ei, mândră că pe parcursul întregii lor vieți au putut să aibă grijă de familia lor. Sunt bucuros că atunci când a murit, la venerabilă vârstă de 85 de ani, a făcut-o cu demnitatea încă intactă. Nu a fost niciodată o povară. Bunica mea, născută în 1920, era din ultima generație care a avut acea deosebită mândrie personală de a deține o moralitate fermă
Cum Statul Asistenţial a corupt Suedia () [Corola-blog/BlogPost/340014_a_341343]