1,391 matches
-
lui Dumnezeu îl face mare în mai multe sensuri pe acela care îl vestește: îi face bine vestitorului său pentru că cheamă la o constantă comparație critică între viața sa și acel model de neegalat de sfințenie; îl face demn și venerabil în fața ascultătorilor pe cel care îl rostește, deoarece el nu vestește numai o veste despre Dumnezeu și cu caracter divin, dar o veste a lui Dumnezeu pe care el însuși o pronunță. De aceea, autorul Scrisorii către Evrei afirmă: „Vedeți
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care portughezii vor descoperi Indiile de Est, spre Sanjana, Khambhat, Chaul sau Tana, ulterior Surat și Bombay, care va deveni centrul de gravitație al supraviețuirii acestor ruine ale unei foste religii de stat sasanide și ale unei civilizații cu o venerabilă tradiție de mai bine de un mileniu înaintea islamizării,constitutive profilului religios al platoului central-asiatic. Este aproape un consemn că, începând abia cu secolul al XVII-lea, percepția fixează această decantare, cezura faptului că piscurile moscheilor, multe dintre ele construite
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
din care citează și citește în grădinile Isfahanului sub îndrumarea lui Mirza Gül-Afahan, Martha Bibescu descoperă puterea individualității vegetale printr-o concentrare și o subtilizare a expresiei care o înrudește cu lirica europeană, învecinându-se în proză cu o tradiție venerabilă care coboară până la Adam Olearius 2 și urcă, prin West-Östliche Diwan și prin Östliche Rosen alelui Friedrich Rückert 3, până la ciclul trandafirilor din poemele franceze ale lui Rilke, în crepusculul începutului de secol când debutează: „Des roses roses, dans ma
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Tratatului și prietenia cu Constantinescu, vezi și Mac Linscott Ricketts, „The Tangled Tale of Eliade’s Writing of Traité d’Histoire des Religions”, Archævs IV (2000), fasc. 4, pp. 51-77. 5. Carl Martin Edsman (n. 26.07.1911): unul dintre venerabilii reprezentanți ai școlii suedeze de la Uppsala, care, asemenea conaționalului său Helmer Ringgren, de la altitudinea unei vârste hieratice, poartă o mărturie vie asupra biografiei și evoluției, pentru aproape un secol, a studiilor deistorie a religiilor. Între 1940 și 1949, docent în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
papirologie, numismatică, și-a completat formația inițială în studii juridice, analizând dreptul sasanid în micromonografia publicată sub titlul Feux et fondations pieuses dans le droit sassanide, Paris, 1964. În această disciplină inaugurată de Anquetil Duperron, De Menasce a devenit succesor venerabil al lui Eugène Burnouf și James Darmesteter, fiind director de studii la secțiunea „Le Monde Iranien” de la École Pratique des Hautes Études. „Resimțea profund atât suferințele individuale cât și injustițiile sociale. Când a fost el însuși lovit de boală, a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
certi ficat la nivel mondial. Iar împreună cu viile sătenilor, la Cotnari există 1900 de hectare cu o asemenea bogăție națională. Dar vinurile de Cotnari sunt foarte căutate atât datorită rarității cât și a calității deosebite. Află, bând paharul, Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, Ci soare potabil. scria Păstorel în unul din celebrele sale catrene. „Soare potabil” este cea mai surprinzătoare metaforă închina tă vinului. Celor care-și amânau lecturile din cauza efectelor Cotnariului, epigramistul le aduce scuze: „Vinul ăsta
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nr. 201/1960 - din 1 martie - Al.O. Teodoreanu e condamnat la 6 ani închisoare co recționa lă și la 3 ani de interdicție pentru „uneltire contra or dinei so ciale”. Alte „perle păstorești”: Causas rerum Află, bând paharul Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, E soare potabil. Să cred Să cred nu știu în care Dumnezeu Și cui să mă închin nu am habar, Dar am crezut și crede-voi mereu în Artă, în Moldova și-n Cotnar. Suav
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Măria sa, Dabija Voievodul Ședea cu Majestatea sa Cotnarul Poeților moldoveni Voi, robi Cotnarului și slovei Goliți hanapul nepristan Și beți, cât nu vă cuprinde somnul, Slăvind podgoria Moldovei Cotnarizată întru Domnul Sub semnul marelui Ștefan Află bând paharul Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, E soare potabil. Cu pârdalnica ei fire, „Grasa”-i ca un cal arab: Duce n cârcă om subțire Dar prăvale pe cel slab, La curtea din Hârlău, în buza viei, Făcea Măria-sa popas, nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
primejdioase cu cât sunt debitate în numele gândirii creștine cu o remarcabilă putere de convingere și de stil literar. Berdiaev pornește de la observația că astăzi creștinismul nu mai e o apariție tânără, fragedă și entuziastă; în curând el va atinge vârsta venerabilă de două mii de ani. Ceea ce a fost altădată prospătenie și elan creator a devenit pentru noi o tradiție „de autoritate externă, încremenită și osificată”. Ce-a fost odinioară viață dinamică s-a transformat în formulă moartă. „Noul Testament se preschimbă într-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
muntele nordic, care ar fi uneori Araratul, iar alteori Himalaya. În orice caz, spațiul paradisiac, atât după Biblie cât și după vechile mitologii, se desfășoară, cu modificări de localizare națională, între Nil și Gange, fluvii ce păstrează până astăzi un venerabil prestigiu sacru. Ideea paradisului pământesc dăinuie în memoria tuturor popoarelor semite și deopotrivă în memoria tuturor popoarelor de rasă ariană. Fie că e vorba de primitivi, fie că e vorba de un stadiu mai înaintat de cultură, spiritul omenesc își
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de soare printre frunzele platanilor, aerul sclivisit al trecătorilor, toate concurară la rezerva impusă adevărurilor mai sordide, ce-și cerșeau și ele o cale de venire în cuvânt. Sufletul își amenajează vitrinele în funcție de sezoanele așteptării, mereu deficitare în reîntoarceri, iar venerabilul luminariu al Europei nu se sfia să-și impună exigențele incorigibil de monarhic; duhurile-i ilustre patrulau vigilent. − În Paris simți că trăiești cu adevărat, se agăță Trees de-o evidență la îndemână, mai ales când te bucuri de răgazurile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
interese cu ea. Fraților, în final câștigă lupta cine știe să alunece șiret pe lângă ea: asta ar fi lecția tăcutului coelacant, dat la fund ca un dizident al evoluției absorbit complet de număratul luptelor pentru supraviețuire de la care neamul său venerabil a chiulit. − Ei, dacă-i pe-așa, și societățile umane au creat spațiul privat cu exact aceeași funcție de parc jurasic al trăirilor: te mai retragi în el, îți mai acorzi o rupere de rutină și, prin ea, inspiri adânc ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
călătoresc, se reflectă, se recombină și disipă după o dinamică mai apropiată de cea umorală, ceea ce face metafora oceanografiei mai recomandabilă. Dealtfel, în budism, analogia dintre conștiință și suprafața unui lichid perturbată de picături în cădere are deja o uzanță venerabilă. Ian știa că, pe înserat, Ondine obișnuia să facă o lungă plimbare cu bicicleta prin zonă, dar știința asta adânc scufundată n-ar fi ieșit la iveală decât dacă vreun răscolitor de suflete și-ar fi permis, pentru un motiv
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el lucra liniștit capetele de operă ale literaturii noastre, sau cheltuia mii de galbeni în străinătate, trimis în serviciul țării, și mai ales la 1859, când Cuza îl făcu să călătorească pentru recunoașterea Unirii, fără plată din partea Statului. Această bătrână venerabilă, care păstrează cu atâta sfințenie amintirea scumpului dispărut, este torturată cu groază, și se întreabă cu gândul: „Ce va deveni mormântul marelui Alecsandri după trecerea ei din viață?" Moșia aceasta va trece cu siguranță în cine știe ce mâini străine, și mormântul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
departe de plaiurile unde și-a pierdut copilăria, veni la acea adunare și luă cuvântul, cerând să fie înscris între membrii fondatori și depunând taxa prescrisă de 100 fiorini. Sfârșinduse ședința, văd pe acel bătrân cum se apropie de o venerabilă matronă octogenară și-i sărută mâna cu mult respect. Preoteasa cu o prezență de spirit admirabilă ascunde repede pe tânăr, iar dânsa ieșind în ușă ca cloșca, când își apără puii. spune husarilor: „Vă rog, nu intrați în această odaie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
locul cumpărat de la călugărița Macrina, fiica lui Corpaci, în curtea căreia după unele surse ar fi început zidirea unei biserici de fapt o reînnoire. Biserica a mai fost reconstruită în anul 1625 cu cheltuiala marelui Postelnic Enache (după alții a venerabilului boier Scarlat din Constantinopol), egumen fiind Ieromonahul Ierosten din Cipru. Prim maestru a fost un anume Gheorghe (Grigore) din Constantinopol. Pisania greacă de deasupra ușii de intrare menționează data terminării lucrării, anul 7133, luna aprilie, 12 (1625). A fost reparată
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
pentru taoism în China, iar arta qi gong a continuat să se dezvolte sub auspiciile patronajului imperial. Din moment ce familia imperială avea același nume (Li) ca și marele înțelept taoist Lao Zi, împărații Tang se considerau a fi descendenți direcți ai venerabilului personaj figuri și, de aceea, taoismul s-a bucurat de o atitudine foarte favorabilă în. Medicul și adeptul taoist Sun Ssu-miao, care a trăit până la vârsta de 101 ani la începutul dinastiei Tang, slujind mai mulți împărați, a scris un
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
a devenit o monedă calpă, iar iubirea lui - plictis uriaș. Trahanache primește și el un răvășel, matinal, de la Nae Cațavencu prin care este invitat de către acesta la o Întrevedere urgentă și de interes major pentru venerabilul, cetățean, tată de familie: „Venerabile domn, În interesul onoarii d-voastră de cetățean și de tată de familie, vă rog să treceți astăzi Între orele 9 jum. și 10 a.m. pe la biuroul ziarului Răcnetul Carpaților și sediul Societății Enciclopedice-Cooperative Aurora Economică Română, unde vi se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
să cheme la negocieri și să privească lucrurile de sus, cu ochiul unui ins prea sigur de reușită. Iar acum venerabilul e vulnerabil și ca cetățean și ca tată de familie. Același Nae Cațavencu, sensibil la «onoarea de familist» al venerabilului, dar Înzestrat și cu ambiții, o convoacă și pe Zoe la o Întâlnire de afaceri: „«Stimabilă doamnă, la redacția noastră se află un document iscălit de amabilul nostru prefect și adresat d-voastră. Acest document vi s-ar putea ceda
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
urbei, Zoe trebuie să-l convingă pe prefect de necesitatea unei Înțelegeri, Zoe e o femeie cu simț practic. Dar Zoe nu poate fi considerată, În pragul compromiterii ei definitive - pare a spune Cațavencu -, onorabilă și cu atât mai puțin venerabilă; e doar stimabilă. Amantul ei e amabil („amabilul prefect”). Dar el nu e chemat la negocieri pentru simplul motiv că e becher. Și e cam iute - adică impulsiv, după cum constată nenea Zaharia: „E iute! N-are cumpăt. Aminteri bun
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Crăcănel știe: „Mangafaua... eu... eu sunt!”), Tipătescu vorbește despre venerabilul și o asigură pe Zoe despre trăinicia iubirii lui: „te adoră, ca totdeauna...”; Tipătescu e polul sentimental al acestei relații amoroase, el e adorantul, obiectul venerației lui e Zoe, nevasta venerabilului (iubire și adorație veșnică Îi făgăduia și Rică Ziței). Zoe nu are Însă psihologia metresei: nu are remușcări, nu se căiește, nu regretă că a inițiat și Întreține triunghiul amoros, nu depune efort În a-și convinge soțul-Încornorat de lipsa
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Îndreptățesc așteptările: Tipătescu e celibatar, iar marea lui iubire - clandestină și acaparantă. El e cel care construiește triunghiul 23, relevând fragilitatea cuplului Zoe - Trahanache. Postura de amant a lui Tipătescu pare mai degrabă consecința cultivării amiciției, pe considerente politice, de către venerabilul prezident față de mai tânărul lui coleg de partid: „TRAHANACHE (luând un pahar și trecând În mijloc foarte vesel): Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! eu n-am prefect! eu am prieten! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Ce plastograf! PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă): Curat plastograf!” Trahanache face mare caz de hipersensibilitatea soției, o menajează și vrea să rezolve problema discret și eficient. Zoe Își pierde cunoștința la momentul potrivit, mizând strategic pe impresionabilitatea venerabilului, care trebuie să creadă În nevinovăția ei. Cei doi bărbați o flanchează, Îi sunt alături, dar mai preocupat și Îngrijorat de starea Joițichii pare Tipătescu. Trahanache jubilează pentru că a găsit ce căuta - un document compromițător care prin extensiune poate confirma
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
postura de soție și / sau de amantă În cadrul cuplului, dar nu și de mamă. Excepție pare a fi Zoe Trahanache, care e mamă vitregă, mamă second hand, lipsită Însă de sentimente materne, dovadă faptul că despre fiul de la facultate al venerabilului prezident nu vorbește niciodată. Cuplul nu se transformă În familie, iar femeia Își caută fericirea, de cele mai multe ori, În afara căsătoriei sau a coabitării, mai ales dacă femeia e la vârsta promisiunilor amoroase. Cu totul diferit stau lucrurile În cazul coanei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Efimița, consoarta atotștiutorului Leonida din Conul Leonida față cu reacțiunea. Efimița e soața unui pensionar, cu o viață molcomă În monotonia ei, depășind sentimental și biologic sezonul flirturilor și al aventurilor. Într-una dintre bucățile În proză, O conferență, despre venerabila madam Trahanache (probabil Zoe) se spune că trăiește la Paris; e prezidenta onorifică a unei societăți cu titulatură ciudată: Societatea protectoare a Muzelor Daco-Romane, prescurtată S.P.M.D.R. și, „afară de asta este, cum zice viceprezidenta, «ramolisită»”. Venerabilă În lumea ei este și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]