511 matches
-
europeni în studiul religiilor. El aduce în atenție existența în timpul imperiilor Mongol și Otoman a unor desene și picturi ce l-ar avea în centrul lor pe Mohamed însuși. Numai că fața lui este ascunsă, fapt ce ar trimite la venerarea învățăturii Profetului și nu a persoanei sale. Astăzi, Hadit-ul interzice orice reprezentare a personajelor religioase, în mod special a Profetului. Așadar, familiile credinciose musulmane nu țin fotografii în casă. Wahhabismul sunnit din Arabia Saudită, de exemplu, interzice orice reprezentare tridimensională a
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
afront la adresa lui N!adima (semnul exclam]rii reprezint] o consoan]) s] iei din natur] mai mult decât ai nevoie. Zeitatea nu putea fi influențat] în mod favorabil, deci nu existau practici că rug]ciunile, sacrificiile sau orice alt gen de venerare. Nu există deci nici un grup de preoți care s] aib] acces exclusiv la resurse sau la alte dimensiuni ale puterii. Nici practicile politice, de gestionare a treburilor publice, nu erau exclusiviste în distribuirea puterii și a avantajelor. Procesul politic era
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Biblie aceast] împ]rțire pe categorii: între obligații, între indivizi și obligații, între indivizi și Dumnezeu. Mare parte din „legislația” biblic] are la bâz] aceste porunci, din care transpare o idee esențial] ce reprezint] contribuția iudaismului la tradiția religiilor occidentale: venerarea lui Dumnezeu se manifest] printr-o atitudine decent], uman] și moral] fâț] de aproapele. (Dup] cum spuneau rabinii, la modul ideal, venerarea lui Dumnezeu se realizeaz] pe trei c]i: studiul Torei, sacrificiu și rug]ciune, acte de m]rinimie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la bâz] aceste porunci, din care transpare o idee esențial] ce reprezint] contribuția iudaismului la tradiția religiilor occidentale: venerarea lui Dumnezeu se manifest] printr-o atitudine decent], uman] și moral] fâț] de aproapele. (Dup] cum spuneau rabinii, la modul ideal, venerarea lui Dumnezeu se realizeaz] pe trei c]i: studiul Torei, sacrificiu și rug]ciune, acte de m]rinimie.) Cu alte cuvinte, la baza moralei st] voința lui Dumnezeu, de o important] covârșitoare pentru aceasta. Cererea lui Dumnezeu că oamenii s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
philia (prietenie) și agape. Acesta din urm] era un cuvant grecesc lipsit de semnificație, pe care creșinii l-au preluat pentru a exprima esență înv]ț]turii lui Iisus. Cele dou] tipuri de iubire nu sunt univoce, întrucat adorarea și venerarea se aduc doar lui Dumnezeu, nu și aproapelui. Pe scurt, iubirea fâț] de aproapele implic] r]spunderea pentru cel]lalt, nu în virtutea calit]ților sale cu totul deosebite, ci datorit] umanit]ții sale create dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a numit „integritatea, stabilitatea și frumusețea comunit]ții biotice”. Protejarea comunit]ții biotice de daune nedorite reprezint] un imperativ moral, nu doar pentru binele umanit]ții, dar și pentru c] lumea natural] neafectat] de factorul antropic merit] apreciat] de dragul ei. Venerarea vieții sugereaz] c], toate celelalte fiind egale, este întotdeauna mai bine s] evit]m omorârea unei viet]ții. Dar Schweitzer era conștient de faptul c] nu orice omor poate fi evitat. Punctul lui de vedere era c] nu trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Neagoe 187, n.n.]; în fine, într-o anumită măsură, aptitudinea de a încarna legea vie și însuflețită (lex animata). (Valentin Al. Georgescu 41-42) În plus, în secolul XIV, voievodul a asumat în război titlul de domn (dominus), ceea ce impunea venerare și ascultare necondiționată. Ca argument, poate fi amintit faptul că prosternarea în proskynesis este consemnată de secretarul italian al lui Petru Cercel, Franco Sivori, la sfârșitul secolului XVI (Georgescu 42), probabil tot așa (sau asemănător) cum apărea în mozaicul în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și prin sacrificarea vieții, impusă de voința divină și executată în consecință de constructor. Această forță a caracterului feminin nu apare însă descrisă nici în cazul prezențelor muntenești, deși cultul creștin al moaștelor, tot în tradiție bizantină, a inclus și venerarea rămășițelor pământești ale mamei de domnitor. Neagoe a preluat odată cu modelul lui Constantin I și imaginea idealizată a împărătesei Elena, pentru că el însuși avea nevoie de legitimare, cum se știe, prin arborele genealogic al doamnei Neaga, venerată post-mortem și ridicată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
VII-a, o reprezintă Sfânta Liturghie - întâlnirea cu Hristos. Pentru educația religioasă o parte însemnată o constituie cultul divin. Prin intermediul acestuia, elevii își pot exprimă în cuvinte, în rugăciuni, în cântări, în simboluri, sentimentul de adorare față de Dumnezeu și de venerare față de sfinți. Cultul divin ortodox contribuie într-o mare măsură la introducerea și edificarea copilului în învățătura creștină, la promovarea vieții religios-morale și a virtuților creștine. Valoarea educativă deosebită a Sfintei Liturghii este subliniată de prezența reală a Domnului Iisus
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
un rol în modelarea civilizației europene, că ele pot contribui astăzi, printre alte repere, la dezbaterea chestiunilor etice, la inițiativele umanitare, la căutarea unei identități a noii Europe. Dar posibilitatea de a te raporta la divin prin spectacolul public al venerării sale, prin conformarea la o normă socială de inspirație religioasă a scăzut drastic sau a dispărut. Abordarea divinului prin exterioritate, prin numele lui afirmative, prin aspectele lui manifestate s-a diminuat. Ceea ce putem contempla astăzi în spectacolul societăților laice este
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cea mai importantă problemă dacă ținem cont că acest epitet putea fi atribuit mai multor divinități feminine. Cultul solar este însă criticat în controversata listă a cultelor lovite de „reforma” regelui Iosia (2Rg 23,5) și de Ez 8,16. Venerarea „oștirii cerești” (cf. 1Rg 22,19; Sof 1,5), frecvent condamnată, chiar dacă adesea acest cult este asociat cu adorarea lui Yhwh, și prezența în unele nume de persoană a elementelor teofore, precum „aurora” (šḥr) și „lumina” (nwr), sunt alte dovezi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o sacralitate particulară a spațiului și pe care se desfășurau diferite activități de cult considerate de origine antică („cananeană”) și de natură idolatrică. Între acțiunile de cult care, conform Bibliei, aveau loc pe aceste înălțimi putem nota sacrificiile de pe altare, venerarea stelelor sau asherah, ofertele de tămâie. În ultimele decenii, această viziune a fost de mai multe ori criticată, fie datorită etimologiei dubioase, fie datorită polemicii tendențioase a povestirii biblice (2Reg 17,9 ș.u.), fie pentru că adesea aceste „înălțimi” nu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iosia (cf. 2Rg 22-23) nu ar fi alta decât Deuteronomul nostru. De fapt, este destul de evident că reformele religioase realizate de Iosia pe baza cărții „găsite” - eliminarea simbolurilor de cult, a sanctuarelor și a preoților fără legătură cu templul, a venerării zeițelor astrale etc. - corespund prescrierilor Deuteronomului. Totuși, povestirea biblică despre găsirea „cărții legii” în templul din Ierusalim și citirea sa în fața regelui nu poate fi considerată o pură relatare istorică din timpul lui Iosia, fie pentru că în ea se găsesc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
retroproiecție ideală, realizată cu intenția de a conferi autoritate procesului de inovație religioasă petrecut într-o epocă mai târzie. Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de cult fac parte toți cei care sunt angajați în săvârșirea acțiunilor rituale de venerare a unei divinități, sacrificiale sau nu. În sensibilitatea religioasă actuală, atribuția de a celebra acțiunile cultuale îi revine prevalent, dacă nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de a înțelege
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
504 statui ale lui Buddha. O altă realizare deosebită a artei buddhiste este situl de la Ajanta, situat la aproape 50 de mile de Aurangabad, în regiunea Maharaștra din India de astăzi. Acesta conține 30 de mănăstiri, peșteri și locuri de venerare săpate în stâncă. Situl a fost redescoperit în anul 1819, după mai bine de 1 000 de ani de neglijare. Episoadele cele mai importante ale vieții lui Buddha sunt amplu reprezentate la Ajanta: brusca sa confruntare cu suferința prin intermediul celor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se obțină un ajutor divin. (L. Tomassi, 2002, p. 3) Multe dintre aceste elemente - ideea unei călătorii dincolo de parametrii vieții de zi cu zi, intrarea Într-o lume diferită, căutarea a ceva nou, motivele multiple ale participanților, de la omagiu și venerare la simpla curiozitate - sunt extrem de comune, dacă nu chiar caracteristici universale ale pelerinajului. (I. Reader, 1993, p. 8) La o privire transversală, observăm că pelerinajul implică un anumit număr de elemente constitutive. Diferitele tipologii propuse au puncte de convergență și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
erezie și obținuse izgonirea profetului, Magul, observând răspândirea tot mai mare a învățăturii lui Zamolxe și întrevăzând repede că o poate folosi ca să-și întărească autoritatea, pune să se cioplească o statuie a acestuia, o așază în templu și organizează venerarea ei. Din peștera unde viețuise și dobândise, asemenea mușchiului jilav, sălbăticiunilor, ploii și vântului, indiferența naturii, profetul revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
valorii ca ipoteză de lucru. În orice dogmă și în oricare cult, el se va întreba ce valori au fost resimțite sau pentru care dintre ele se simte îndemnul de a le afirma sau de a le vedea afirmate. În venerarea celor ce cresc ți nutresc copiii, a lui Demeter, Isis și a Maicii Domnului, el descoperă înclinarea de a consodera dragostea maternă ca divină. În șirul diferitelor reprezentări pe care și le-au făcut grecii, în diverse epoci, despre Zeus
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rotesc în paginile acestei cărți. Trecutul readuce prezentul la viață, prezentul creează și el un trecut în vise. Oare existăm cu adevărat? Platon e total nemulțumit de lume: Vă întreb dacă așa trebuie să trăim. Nu mai pot îndura răbdarea, venerarea nesfârșită, așteptarea noastră. Unii dintre noi îmbătrânesc și se fac nevăzuți. Mi-am văzut și eu mama cum începe să se ducă, până ce nici pentru mine nu mai era vizibilă.... Dacă nu învățăm să ne îndoim, poate că epoca noastră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și ofereau fetelor candidate la căsătorie darul unor deflorări ritualice. Aceleași practici existau și în Guyana, Brazilia, Patagonia, Groenlanda. "Oamenii sfinți" erau iubiții de o noapte ai fetelor era de fapt o formă de manifestare a prostituției masculine. Procesiunile de venerare a falusului și a yoni, a organelor genitale masculine și feminine, în Thailanda, India, Egipt, Japonia, s-au prelungit și în manifestări libertine moderne. La greci, hierodulele reprezentau sacralitatea sexuală ca slujitoare ale Aphroditei în temple, renumite erau templele din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Într-adevăr un teren al nevoilor umane 1 În care se confundă religia și știința, ritul și know-how-ul practic, „sacrul” și „profanul”: invocarea forțelor supraomenești, dar și cunoașterea felului În care se cioplește piatra după deprinderile manuale Învățate de la părinți; venerarea fecundității animale, dar și controlarea turmelor, având În minte exigențele vânătorii; „inventarea” unei vieți dincolo de moarte, În același moment În care te debarasezi de morți În scop eliberator și igienic. Această temă devine acum utilă, fiindcă ne sugerează arcul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instituțiilor politice și religioase. Cele mai elocvente vestigii sunt sculpturile, care dau mărturie despre aspecte ale vieții, altfel inaccesibile arheologului, precum moda Îmbrăcămintei, ceremoniile religioase și imaginile mitice. După Gimbutas, societatea Europei arhaice era caracterizată de dominația femeii și de venerarea unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator, izvor și ritm pentru tot: viață, fertilitate, naștere. Elementul masculin, uman și animal, reprezenta puterile spontane și stimulante, dar nu și generative ale vieții. În acest caz, este clar că economia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomene esențialmente diferite, chiar dacă acestea se pot Încadra Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu Astartexe "Astarte", poate În virtutea caracterului ei războinic. Sărbătoarea -zukru („amintire/comemorare”) era o celebrare unică, având un caracter clar de reînnoire (Anul Nou), și era legată de un ciclu săptămânal și sărbătorită În afara cetății. Un rol special avea aici venerarea „betelilor” sau a pietrelor sacre, considerate sedii ale divinității sau manifestări ale sale, atestate la Mari și apoi În Fenicia, trăsătură ce confirmă legăturile dintre religia emariotă și tradiția siro-palestiniană din epoca fierului. Un ciclu important de ceremonii pentru defuncți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]