604 matches
-
studii ale naturii și ale comunității, de aceea lumea ar trebui să-i fie recunoscătoare; cu toate acestea îl văd trist și retras în cochilie, pentru că unii îl consideră venetic. Nu-i frumos, oameni buni! Luați aminte și mulțumiți acestui „venetic” nu numai pentru că v-a învățat copiii, dar și pentru că, prin cărțile sale, v-a scos dintr-un anonimat generalizat. Bravo, frăsineanule! Ionică Brădățan - învățător la Frasin, director la școala din Bucșoaia o perioadă. Era holtei bătrân când s-a
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
a scăpat de primejdii. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujește la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (b) "Boierule, acest prăpădit de om, venetic în satul nostru, n-ar mai avea parte de el! după ce ți-ai făcut pomană de i-ai dat un petec de loc, el tocmai lângă mine și-a ales să-și facă bordei! Una la mână. Bagă de seamă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cereale, grâne" > "grâu"), elipsa lexicală (sau absorbția; v. exemple mai jos), metonimia (lat. lingua "organ musculos mobil aflat în gură, folosit de om pentru a vorbi" > "sistem de comunicare interumană prin sunete articulate, limbaj, grai"), etimologia populară (fr. forain "străin, venetic" > "de bâlci, de târg", după foire "târg, bâlci"), schimbarea autoconversă (it. noleggiare "a da cu împrumut" > "a lua cu împrumut"), antifraza (fr. villa "vilă, conac" > [arg.] "închisoare"), autoantonimia (engl. bad "rău" > [arg.] "excelent") și schimbarea semantică analogă (fr. fourbir "a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
desangvinizată de corupția liberalilor (inamicii săi politici, la vremea respectivă) și a grecilor (inamicii săi etnici; pe locul al doilea aflându-se evreii), văzând în corpul matriotic doar „bube” și „răni”. România, ca „mumă glorioasă și blândă”, era cloroformizată din cauza veneticilor. Și pentru Caragiale, trupul românesc era unul „bubos” politic sau chiar un „cadavru sângerând”, fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa străinilor, chiar dacă aceasta este adeseori pomenită). În articolul intitulat Rărunchii națiunii, Caragiale
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
locul al doilea aflându-se evreii), văzând în corpul matriotic doar „bube” și „răni”. România, ca „mumă glorioasă și blândă”, era cloroformizată din cauza veneticilor. Și pentru Caragiale, trupul românesc era unul „bubos” politic sau chiar un „cadavru sângerând”, fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa străinilor, chiar dacă aceasta este adeseori pomenită). În articolul intitulat Rărunchii națiunii, Caragiale propune o soluție insolită: harakiri - România fiind proiectată în ipostaza unui bărbat care, ca să se curețe și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
împotriva urmașilor lui Gambrinus (patronul consumatorilor de bere) a fost sursa de inspirație pentru unele cântece războinice 81, cum ar fi și cântecul din Alsacia " Fata hangiului" care îi spune unui ofițer prusac ce vrea să intre cu trupa sa ("venetici din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu curge în hanuri pe-aici Decât pentru-ai Franței urmași. Vezi doar, gâtlejul de
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Alsacia " Fata hangiului" care îi spune unui ofițer prusac ce vrea să intre cu trupa sa ("venetici din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu curge în hanuri pe-aici Decât pentru-ai Franței urmași. Vezi doar, gâtlejul de colb ni-i uscat Dă-ne, copilă, din vinul tău, Pe-al berii meleag ne-om întoarce îndat' Și soare-om purta în ulcică
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îi destituie câte 20 pe zi, pentru că trăiesc pe datorie, seamănă izbitor cu procurorii și judecătorii care o resping pe Monica Macovei. În esență, ei spun același lucru: noi suntem feudalii, legea pământului și ordinea lucrurilor. Voi sunteți doar niște venetici care până la urmă veți eșua. Exemplul „intrusului“ de la justiție arată că îndârjirea calmă și sprijinul politic ferm produc până la urmă fisuri în blocul vechi de cincizeci de ani, spoit recent într-un stil modernist. Nu e nici o epidemie de prostie
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
indică naționalități diferite, ajunse aici în urma năvălitorilor barbari sau a războaielor medievale (precum: Stavâr, Sâlav, Turcu, Ocraim, Razâi, Palaghiu). Rămâne însă indiscutabil faptul că fondul antroponimelor, în frunte cu cel de Oatu (Ouatu), desemnează un sat tipic răzășesc, cu puțini venetici în structura sa antroponimică. Se pare că avem tot dreptul să ne lăudăm cu calificativul de "sat cultural", dacă nu în pondere absolută (având în vedere că și alte sate își pot revendica acest calificativ), cel puțin în pondere relativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
însemnări din manuscrise, se ajunge la interpretări ideologizante, mistificatoare. Relevant în acest sens este un articol semnat de Zigu Ornea în România literară, în 1997, în care Eminescu este acuzat de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți, străină de interesele țării, trădând-o din această cauză. (...) Printr-o ciudată substituire, oamenii politici munteni, cu deosebire liberali, erau considerați fanarioți, iar cei moldoveni (de obicei conservatori) de origine națională. Această receptare exclusiv xenomană a liberalilor nu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în suflet o Biserică a Enei, hristică și voievodală, vie și nemuritoare, până ce o vom vedea ridicată și aievea, pe locul ei mărturie strașnică a credinței noastre creștine și a afirmării noastre naționale! Fără biserici, fără mănăstiri, suntem [ca niște] venetici. Cine dărâmă biserici, dărâmă însuși argumentul dăinuirii noastre materiale și spirituale pe acest pământ hărăzit nouă de Dumnezeu. Tinere prieten, nu mai ești singur. Ești în Biserica lui Hristos". 1 Constantin Noica, "Prefață" la volumul Ștefan Lupașcu, Logica dinamică a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai tîrziu; Eminescu este fluerul prin care ciobanul își doinește jalea, este buciumul ce se înalță majestos și amenințător în zare, plîngînd durerea unui neam și prevestindu-i totuși viitor măreț. Eminescu este biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase prădate, schingiuite, însîngerate; poezia lirică a lui Eminescu este vibrarea coardelor acelei viori fără de-nceput și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cuiva înseamnă a situa deja posibilele răspunsuri în planul disfuncției, a oferi alegerii un teren defrișat în prealabil de întrebare până la noroaiele lui cele mai impudice și mai fertile. Pentru a le feri de nedorita contaminare cu o floră conceptuală venetică, felul oaspeților de a-și invita interlocutorii la cuvânt își propusese să fie cât mai puțin sugestiv, însă în același timp și cât mai orientat către esențial, spre a descuraja sterile divagații: un fel de "spune-mi cine ești ca și cum
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din timpul lui David și Solomon, care, ca întindere, era mult mai mare decât Israelul de azi plus Cisiordania și Gaza. Încălcăm Tora și risipim moștenirea sfântă a părintelui nostru David dacă cedăm bucăți din pământul lăsat de el unor venetici fără credință ca palestinienii ș.a.m.d.. Într-o asemenea atmosferă încărcată negativ de religii diferite, ură seculară, conflicte teritoriale, războaie neurmate de pace, atentate teroriste urmate de represalii sângeroase, interese străine divergente ș.a., este suficientă o singură scânteie pentru
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fie un urmaș al fondatorilor. Desigur, nu urmaș în sensul unei dinastii ereditare sau al unei rudenii de sânge, ci în sensul larg al originii etnice. Să fie, în primul rând, alb. Negrii erau atunci sclavi, iar galbenii erau considerați venetici. Apoi trebuia să fie de origine anglo-saxonă și, nu în ultimul rând, de religie creștină protestantă. Obiceiul a devenit normă, este adevărat nescrisă, dar la anglo-saxoni cutuma este, deseori, mai puternică decât legea scrisă. Aproape toți președinții americani au îndeplinit
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
chestiunea enunțată în titlu. Războaiele evreilor cu palestinienii ilustrează perfect acest adevăr. Evreii argumentează, cu Biblia în mână, că ei au fost acolo încă din secolul XII î.e.n., în timp ce toți ceilalți, inclusiv palestinienii, au venit mai târziu și sunt, adică, venetici tolerați. Multă vreme această demonstrație mi s-a părut imbatabilă. După '89 au venit la Iași mulți studenți din Orientul Apropiat, majoritatea palestinieni. Ce credeți că mi-au spus unii dintre ei? Că palestinienii nu sunt arabi cum crede toată lumea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
lor, îngroșând diaspora care începuse cu mult înainte. Când au început să revină pe vechiul lor pămînt după Primul Război Mondial, ca urmare a Declarației Balfour -, i-au găsit acolo pe palestinieni, pe care i-au considerat și-i consideră venetici; așadar, ocupă un pământ care nu este al lor, ci al nostru, al evreilor, lăsat moștenire de părintele nostru David. Palestinienii ripostează, așa cum am văzut, zicând că pământul este al lor, lăsat moștenire de strămoșii lor filisteni ș.a.m.d.
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nefaste ale aditivilor de orice natură. (foto 6-8) Locuitorii satului, nu prea mulți la număr, sunt descendenți ai celor mai vechi băștinași, dacii. Condițiile aspre de viață, depărtarea surselor de apă în verile secetoase, spiritul de autoconservare au făcut ca "veneticii" să evite instalarea lor în aceste locuri, unde peșterile erau adesea locul de refugiu în fața pericolelor năvălitorilor. Pământul nu era prea generos pentru agricultură, dar destul de darnic pentru crescătorii de vite, cu toate că, în anumite perioade ale anului, îi îndemna la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
masă o pereche de mănuși roșii ca și bereta: lâna absoarbe iute o băltoacă mare de cafea. Satisfăcut de ispravă, deschide ziarul. Ia te uită, colegul lui, Istvan, aduce un vibrant omagiu micului Om Mare! Uite că se bagă și veneticii în asta. După ce știrile se încheie, cutia de ebonită îi trimite în plină figură, pe un ritm îndrăcit, o melodie populară, care îl lovește ca o palmă. Apasă pe clapetă. Liniște. Nu tocmai. Un diferend le opune, în camera de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Asta-i tot? Tot, nu vede alte motive... "Dar trebuie să fi tras niște sfori secretarul de partid și ăilalți ca să fie introdus pe lista omagiatorilor!" "Posibil... Ei și?" " Și nu-ți spune nimic alianța dintre marii români și mărunții venetici?" "Nu-mi spune nimic bun, dar..." Au nevoie de el pentru a da în evreul care îi eclipsează. Se debarasează de evreii noștri ca să se lase duși de evreii unguri!" "Nuuu, păi, e de necrezut!" Începe să ciulească urechea: "Unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
apoi, după decretarea suveranității Republicii Moldova la 1991 într-o manieră și mai feroce să intervină în viața politică, financiară, teritorială, culturală a Rusiei Federative. De cele mai multe ori toate atentatele la independența Basarabiei s-au făcut prin mâna mancurtă a tuturor veneticilor care, fără cruțare, au sfidat limba, istoria, credința, școala, biserica națională românească instituită între Prut și Nistru. Dacă de la proclamarea independenței la 27 august 1991 până în 2001 în Basarabia s-a simțit o efectivă apropiere de Țară, atunci, după 23
SĂ NU OBOSIM SĂ FIM ROMÂNI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
orice lucru nepredat scrisului trece cu totul desăvârșit în uitare, (...). ” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed.Deisis, Sibiu, 2002, p.87. footnote> Scrisul este mărturie a clipei, căci nu ar dori, ca venetici sosiți mai ales din țări neortodoxe să spună neadevăruri despre locul în care s-a născut, despre nașterea, creșterea sa și intrarea sa în monahism, și despre toate câte s-au întâmplat, semănând în felul acesta îndoiala în rândurile obștei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și aștepta cu nerăbdare venirea în permisie a tatălui. Însă tata nu a fost învoit, astfel că mama a trebuit să se descurce singură. Mama știa că la venirea rușilor, nu trebuia să mai fie la Cernăuți, pentru că așa-zișii “venetici“ (cei veniți din România și stabiliți în Bucovina de Nord ) erau tratați cu multă cruzime, fiind în cel mai bun caz deportați. În ultimul moment a reușit să-și pună câteva lucruri într-un furgon militar, prin bunăvoința unui ofițer
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
limbii și credinței străbune, rezistând mai mult valului cotropitor de înstrăinare. Chiar atunci când unii răzeși, forțați de împrejurări vitrege, și-au pierdut limba, totuși și-au păstrat conștiința românească, mărturisind-o mereu cu dârzenie. Tocmai neamestecul lor instinctual cu țărănimea venetică din jurul lor i-a păstrat mai mult în limba, legea și datinile românești”(Constantin Loghin: „Societatea pentru cultură și literatură română în Bucovina” la 80 de ani - istorie și realizări, Cernăuți 1943, Editura „Mitropolitul Silvestru”, Piața Unirii nr.3, pagina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
La capitolul Golgota neamului românesc atrag atenția studii și articole ca acestea: „32 de ani ascuns de frica bolșevicilor” de Dragoș Tochiță, „ Ne-au dus păgânii la moarte”, de Aurora Bejan, „Păgâni au fost și de-ai noștri, nu numai veneticii” de Procopie Meglei, „Am fost suspectați în 1941, nu suntem crezuți nici acum” de Vasile Plăvan, „Amintiri din lagărul de la Vadul Siretului” de Dragoș Hahon. După fiecare material citit din „Golgota neamului românesc” ai parcă chemarea să te întorci și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]