943 matches
-
și glosofaringian prin nucleul tradusului solitar din imediata vecinătate a ariei inspiratorii. Grupul neuronilor respiratori ventrali situat anterior și lateral celui dorsal face parte, de asemenea, din formațiunea reticulată bulbară, extinzându-se până la nivelul nucleilor ambiguu și retroambiguu. Funcțiile centrilor ventrali din bulb diferă însă de ale celor dorsali prin faptul că sunt inactivi în timpul respirației normale și intră în rezonanță cu centrii inspiratori dorsali numai când aceștia devin hiperactivi. Excitarea electrică a neuronilor ventrali produce în majoritatea cazurilor efortul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nucleilor ambiguu și retroambiguu. Funcțiile centrilor ventrali din bulb diferă însă de ale celor dorsali prin faptul că sunt inactivi în timpul respirației normale și intră în rezonanță cu centrii inspiratori dorsali numai când aceștia devin hiperactivi. Excitarea electrică a neuronilor ventrali produce în majoritatea cazurilor efortul de expirație, în timp ce unii prelungesc inspirul. În general, predomină expirul asupra inspirului, mai ales în condițiile hiperventilației pulmonare. La producerea expirului participă și neuronii bulbo-spinali expiratori proiectați de nucleul retroambiguu spre motoneuronii mușchilor abdominali și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Pe aceste baze experimentale s-a atribuit bioxidului de carbon rolul de veritabil „hormon respirator” (fig. 98). Aria chemosensibilă la variațiile bioxidului de carbon și hidrogen-ionilor din sânge și lichidul cefalorahidian (LCR) este dispusă bilateral, la câțiva microni sub suprafața ventrală a bulbului. Excitarea ei intensifică atât ritmul de descărcare a impulsurilor generate de centrii inspiratori, cât și intensitatea acestora. La rândul lor, ionii de hidrogen reprezintă, de fapt, stimulul primar al neuronilor respiratori chemosensibili. Deși hidrogen-ionii nu străbat cu ușurință
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
legați prin fibre de asociație de cortexul infratemporal, de la care pleacă fibre spre amigdală, iar de aici spre cortexul frontal, hipotalamus și, îndeosebi, la nucleul accumbens. Din nucleul accumbens, proiecțiile fac legătura cu hipotalamusul lateral, substanța neagră și aria tegmentală ventrală și retur, creând unele circuite închise și, de asemenea, cu partea ventrală a globus pallidus din corpul striat, care face parte din sistemul motor extrapiramidal. Alături de corpii striați, un rol important în manifestările motorii alimentare îl joacă nucleul ventral anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spre amigdală, iar de aici spre cortexul frontal, hipotalamus și, îndeosebi, la nucleul accumbens. Din nucleul accumbens, proiecțiile fac legătura cu hipotalamusul lateral, substanța neagră și aria tegmentală ventrală și retur, creând unele circuite închise și, de asemenea, cu partea ventrală a globus pallidus din corpul striat, care face parte din sistemul motor extrapiramidal. Alături de corpii striați, un rol important în manifestările motorii alimentare îl joacă nucleul ventral anterior talamic, de asemenea, componentă a sistemului extrapiramidal. Există dovezi (Mogenson, 1980) privind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tegmentală ventrală și retur, creând unele circuite închise și, de asemenea, cu partea ventrală a globus pallidus din corpul striat, care face parte din sistemul motor extrapiramidal. Alături de corpii striați, un rol important în manifestările motorii alimentare îl joacă nucleul ventral anterior talamic, de asemenea, componentă a sistemului extrapiramidal. Există dovezi (Mogenson, 1980) privind rolul dopaminei din accumbens în facilitarea scurgerii informațiilor senzoriale din sistemul limbic spre globus pallidus, care activează căi talamice ascendente și motorii extrapiramidale, potențând arcuri senzorio-motorii ce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
selecția bazată pe activitatea de integrare a tuturor acestor date efectuate de către celulele neuronale corticale stimulate. Decizia de a acționa este probabil trimisă de nucleul dorsal caudat, ce declanșează un program motor specific (dacă dopamina este abundentă), și de caudat ventral și accumbens pentru desăvârșirea până la capăt a programului generator de plăcere (succesul acțiunii). Sistemul dopaminic nigro-striat este necesar, de asemenea, pentru alimentare, distrugerea sa făcând parte din sindromul de inaniție hipotalamic. Lipsa dopaminei în nucleul caudat și putamen determină tulburări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al tradusului solitar, substanța neagră din trunchiul cerebral și ceva mai reduse în ganglionii bazali, amigdală, habenulă, hipotalamus, talamus. Unele din aceste structuri sunt și locuri de plecare ale unor căi SP-ergice: conexiuni cortico- și reticulo-spinale ce sfârșesc în cornul ventral, fibre de legătură între habenulă și neuronii dopaminergici din nucleul interpeduncular și fibre striato-nigrice. SP este sintetizată la nivelul aparatului ribozomal neuronal și transportată axonal. Eliberarea (calciu-dependentă) poate fi blocată presinaptic la nivelul terminațiilor SP-ergice de către opioide endogene și GABA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fost apreciat ca făcând parte din sistemul neuroendocrin difuz (SNED, APUD). II.8.5.1. Sistemul endorfinergic este distribuit pe teritorii mai restrânse, fiind limitat la un grup de neuroni endorfinergici hipotalamici din zona tuberală cu proiecții ascendente în septumul ventral, nucleii accumbens și paraventricular, cu proiecții descendente în trunchiul cerebral, substanța gri periapeductală, locus coeruleus și formațiunea reticulată. Un alt pool de celule endorfinergice se află în lobii anterior și intermediar ai hipofizei. Determinările biochimice au relevat prezența endorfinelor și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capilare diferite. Polaritatea celulei B este identificată prin bogăția mare în granule secretorii în apropierea polului vascular (apical) al celulei. Diferitele regiuni ale pancreasului conțin o proporție diferită de celule insulare. Partea posterioară a capului pancreasului (provenind din mugurele embrionar ventral) conține numeroase celule PP și puține celule A. Dimpotrivă, partea anterioară a capului (ca și corpul și coada), care provin din mugurele embrionar primordial dorsal, conțin numai celule A și foarte puține celule PP. Fiecare insulă este irigată de una
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
dispuse la periferia insulelor. Funcția lor este de a secreta PP (polipeptidul pancreatic), un inhibitor paracrin al secreției acinilor pancreatici, al secreției biliare, motilității intestinale și stimulator al secreției celulelor gastrice principale. Celulele PP sunt mai bine reprezentate în porțiunile ventrale ale pancreasului. Polipeptidul pancreatic (PP) se găsește în insule sub forma a două tipuri imunohistochimice distincte. Celulele imunoreactive PP (cunoscute anterior ca celule F) se disting prin granule secretorii rotunde sau unghiulare, predominant în porțiunea ventrală a corpului pancreasului. Celulele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
bine reprezentate în porțiunile ventrale ale pancreasului. Polipeptidul pancreatic (PP) se găsește în insule sub forma a două tipuri imunohistochimice distincte. Celulele imunoreactive PP (cunoscute anterior ca celule F) se disting prin granule secretorii rotunde sau unghiulare, predominant în porțiunea ventrală a corpului pancreasului. Celulele PP cu granule mici (cunoscute anterior ca celule D1) se întâlnesc în special în regiunea dorsală a pancreasului. Ele secretă VIP (polipeptidul intestinal vasoactiv), un polipeptid liniar cu 28 aminoacizi (înrudit cu somatostatinul), cu activitate hiperglicemică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
totuși și unele defecte ca: labe de iepure și higrama cotului. Cavitatea toracică este bine acoperită cu mușchi, iar cea abdominală, la cele mai multe exemplare, este suplă, cu excepția femelelor gestante. Șalele sunt scurte și puternice, glandele mamare bine evidențiate pe partea ventrală a abdomenului, la cățele. Spre deosebire de ciobănescul german standard, crupa este ridicată cu 2-5 cm față de Înălțimea greabănului, uneori insuficient Îmbrăcată În mușchi. Membrele posterioare sunt puternice, cu aplomburi normale și unghiuri largi, iar pintenii, de regulă sunt prezenți la toate
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
anterioare sunt lățite. Insectele pot fi întâlnite pe cadavre și în ciuperci putrede. În fauna României 8 specii, dar poate fi prezentă și N. nigricornis. 1 Nicrophorus humator Gleditsch Corpul negru-unicolor. Măciuca antenelor roșcată cu primul articol antenal negru. Partea ventrală a scapului, palpii labiali și tarsele anterioare roșcat maronii. Clipeul galben-maroniu. Pronotul aplatizat, ușor lățit în treimea sa anterioară, cu o bordură bazală mai lată decât bordura marginilor laterale. Elitrele alungite, acoperite cu o punctuație grosieră, ele prezintă câte o
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
3 carene fine, cea externă fiind mai scurtă. Între carenele elitrelor sunt vizibile rânduri longitudinale de puncte. Corpul negru, elitrele gălbui cu câte 2 pete circulare negre: o pată humerală și o alta discală în jumătatea posterioară a elitrelor. Partea ventrală a corpului prezintă o pubescență gălbuie, fină. Coxele mediane sunt ușor depărtate între ele, iar tibiile mediane și posterioare arcuite. Tibiile anterioare au câte un șanț longitudinal adâncit. Fața ventrală a tarselor este acoperită cu o pubescență galben-tomentoasă. În Europa
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
și o alta discală în jumătatea posterioară a elitrelor. Partea ventrală a corpului prezintă o pubescență gălbuie, fină. Coxele mediane sunt ușor depărtate între ele, iar tibiile mediane și posterioare arcuite. Tibiile anterioare au câte un șanț longitudinal adâncit. Fața ventrală a tarselor este acoperită cu o pubescență galben-tomentoasă. În Europa cu excepția nordului continentului și a Peninsulei Iberice. l=12-14 mm. ♂ Tarsele anterioare și mediane ușor lățite, iar tibiile posterioare sunt puternic arcuite. 4 Genul Necrodes Leach În fauna noastră o
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
carene cât și de tuberozități anteapicale. Discul elitrei cu 2 linii longitudinale netede. Suprafața elitrelor prezintă o punctuație dublă, iar marginile lor laterale au o bordură îngustă și accentuată. Coxele mediane ușor depărtate între ele. Tibiile sunt lățite, iar fața ventrală a tarselor glabră. În păduri, prin detritus și sub pietre unde vânează limacși și viermi. l=12-18 mm. Primele 4 articole ale tarselor anterioare și primele 2-3 articole ale tarselor mediane sunt lățite. 8 Genul Phosphuga Leach La noi o
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
uneori mai puțin accentuată pe disc. Elitrele au câte 4 carene longitudinale lucioase, carena suturală fiind ștearsă. Tuberozitățile circulare ale elitrelor lipsesc. Intervalele dintre carene au rugozități accentuate, iar marginile laterale ale elitrelor sunt ridicate. Tibiile înguste și drepte, fața ventrală a tarselor prezintă o pubescență galbenă tomentoasă. Din vestul Europei până în Caucaz. Sub lemne și sub mușchi, se hrănește cu limacși. l=10-15 mm. Primele 4 articole ale tarselor anterioare și mediane ușor lățite. -ab. pedemontana F. Pronotul cu excepția discului
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
este ceva mai lung decât următoarele 5 sternite luate împreună. Picioarele ± dezvoltate, femurele au în jumătatea lor apicală un șănțuleț pentru adăpostirea tibiilor. Coxele mediane depărtate între ele. Tibiile sunt drepte, oblic trunchiate spre vârf, prevăzute cu pinteni scurți. Fața ventrală a tarselor glabră, cu excepția primelor 4 articole ale tarselor anterioare și mediane la ♂ ce prezintă o pubescență tomentoasă. Reprezentanții acestui gen sunt necrofagi și prădători. În fauna României 5 specii. 1 Silpha carinata Herbst (lunata F., bilineata Rtt.) Corpul negru-unicolor
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
fiind mai scurt decât următoarele sternite luate împreună. Picioarele scurte, cu femurele lățite și cu tibiile puternic îngroșate spre vârf, denticulate la extremitatea lor apicală. În fauna noastră sunt prezente 2 specii. 1 Agyrtes bicolor Castelnau Dorsal maroniu-negricios sau castaniu, ventral de nuanță mai deschisă. Epipleurele elitrelor roșcat-maronii, iar antenele palpii și picioarele au o nuanță roșcată. Suprafața capului prezintă rugozități punctate fine. Antenele prezintă o măciucă slab diferențiată formată din 4 articole. Al 3-lea articol antenal ceva mai lung
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
de dubius prin aspectul pronotului care nu este îngustat la bază, prin măciuca antenei care are de regulă o culoare deschisă și prin striile longitudinale ale elitrelor alcătuite din puncte mai rare. Corpul oval-lucios, roșcat-maroniu, cu măciuca antenei negricioasă. Partea ventrală a corpului împreună cu picioarele galben roșcate, de nuanță mai deschisă. Capul prezintă o punctuație fină și deasă. Măciuca antenelor lățită, iar al 3lea articol antenal este de 1,5 ori mai lung decât articolul 2. Pronotul aproximativ la fel de lat cât
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
lung, cu marginile laterale concave. Al 2-lea articol al palpilor labiali are peste jumătate din lungimea articolului bazal, fiind oblic-trunchiat și ușor măciucat spre vârf, iar articolul terminal este ascuțit, mai scurt și mai îngust decât articolul 2. Partea ventrală a capului are 2 șănțulețe pentru adăpostirea antenelor, puternic convergente. Pronotul transvers, marginea posterioară a pronotului fiind aproximativ egală cu baza elitrelor. Marginile laterale ale pronotului ușor îngustate anterior, iar marginea sa anterioară este ușor ondulată. Unghiurile anterioare ale pronotului
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
scoarța copacilor și în scorburile arborilor bătrâni. În fauna României 5 specii. 1 Anisotoma humeralis Fabricius Corpul scurt, oval-lățit, puternic convex, de culoare neagră. O pată frontală și uneori marginile pronotului roșcat-maronii. Elitrele negre cu o pată humerală galben-roșcată. Partea ventrală a corpului, piesele bucale, funiculul antenei și picioarele roșcate. Măciuca antenei cu excepția vârfului negricioasă. Suprafața capului are o punctuație fină și rară. Articolele antenale 4 și 5 de dimensiuni egale, al 6-lea articol antenal este mai lat decât articolul
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
clavipes Hbst.. Corpul unicolor roșcat-maroniu, cu umerii de nuanță mai deschisă. 2 Anisotoma axillaris Gyllenhal (bipustulata Ahr.) Oval-lățit, negru cu luciu metalic. O pată frontală și marginile pronotului roșcat-maronii. Elitrele cu o pată bazală mare, transversă, de nuanță roșcată. Partea ventrală a corpului, piesele bucale, antenele și picioarele galben-maronii. Măciuca antenelor negricioasă cu excepția vârfului și a articolului 8. Capul are o punctuație fină și rară. Articolul 4 antenal normal conformat, articolele 5-6 transverse, articolul 5 fiind ușor denticulat, iar articolul 6
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
și mediane ușor lățite. ♀ Numărul articolelor tarsale 5-4-4. 3 Anisotoma castanea Herbst (raffrayi Heid.) Conturul corpului oval-alungit, puternic convex, negru sau castaniu-închis și lucios. O pată frontală, marginile pronotului, piesele bucale, cea mai mare parte a antenelor, picioarele și partea ventrală roșcat-maronii. Porțiunea mediană a măciucii antenale negricioasă. Capul prezintă între locul de inserție al antenelor 2 impresiuni ușor adâncite, des punctate. Antenele au articolul 4 simplu, nedenticulat, articolele 5-6 fiind denticulate la nivelul marginii interne. Pronotul puțin mai îngust decât
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]