808 matches
-
la bebeluși, ca la fuste? — Ascultă ce-ți zic, adăugă domnul Mundy, clătinînd gelatina. Ce nu vedeai pe vremea aia erau cărucioarele pentru copii. Dacă apărea vreunul, era o minune. Pe vremea noastră li se zicea „sertar“. Noi ne Împingeam verișorii Într-un cărucior pentru cărbuni. Pe-atunci copiii mergeau mai repede În picioare și-și cîștigau existența. — Ați fost trimis să curățați un coș vreodată, unchiule Horace? Întrebă Duncan. — Un coș? Domnul Mundy clipi. — De o brută mătăhăloasă care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru o zi. Un centru gol, în care eu nu mă recunoșteam câtuși de puțin - dar care era ușor și frumos colorat -, și îmi părea chiar bine că nu mă recunosc. Am dansat neîntrerupt la petrecerea majoratului meu cu un verișor al Georgianei (perechea mea pe ultima sută de metri) pe o muzică dulceagă care mă îngrețoșa teribil și mă făcea să râd incontrolabil (Barbra Streisand, Stevie Wonder, Bee Gees, Carpenters... și tot așa). Am dansat neîntrerupt pe muzica aia cretină
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a luat cu el În câteva expediții prin țară. Așa am deprins meșteșugul prinderii cu plasa, al conservării insectelor, al vânatului omizilor și toate celelalte; În plus, m-a Învățat și arta fixării În insectar. Pe urmă mai aveam doi verișori mult mai mari ca mine. Primul avea o plantație de ceai În Kenya și era un neîntrecut pescar la muscă și vânător de vânat mare, iar În ochii mei, era atunci când apărea acasă la noi În vizitele sale ocazionale, indiscutabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca lumea și vă găsesc portofelul pe care l-ați pierdut sau chiar și pe verișorul Jed pe care l-ați pierdut din vedere de-atâta vreme, făcu el dând o palmă afectuoasă consolei. Bijuteria asta e cam turtită, dar e a naibii de eficace. Gorman se aplecă peste umărul comtehului. ― Care e starea lor? ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de portocale din carafa enormă, după care se scuza că trebuie să plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu clienții lor acuzați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fost fruntașă...Îl ajutam pe soțul meu, și el medic dentist. C.S Unde, în ce oraș? G.B La Bayamo, un oraș spre est. C.S Ce știți despre rudele din România? G.B Fratele și sora mamei, bunica, verișorii au rămas în România. Tata a fost trecut pe lista neagră de către Ana Pauker și nici o scrisoare nu ajungea la rudele lui, în țară. Așa că mare lucru nu știu. C.S Ultimele amintiri din Turcia care au fost? G.B
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
C.S Spuneți-mi, ce vă leagă de România? G.B Poate pentru că am cunoscut România cînd eram copil Sinaia, Predeal, Cîmpulung, Galați, Sulina, Pitești, Constanța, sînt locuri minunate, frumoase. Nu am uitat frumusețile României, Luna Bucureștilor, parcul Trivale, muzica. Verișorii mei mă plimbau cu motocicleta peste tot. Au murit în război. Este apoi și nostalgia care te bîntuie toată viața. C.S Am vorbit de părinții dumneavoastră care au trecut în lumea celor drepți. Nu ați plîns. Cum de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
exprimându-și acordul. Era fericire în gândurile celor două familii și, nu peste mult timp, Mihăiță, pe cheltuiala proprie și cu sprijinul rudelor apropiate, au început pregătirile unei sumare nunți, după timpul de atunci. Nașii s-au angajat să fie, verișorul de-al II-lea, Sterică cu soția sa. Nunta a avut loc mai mult în familie, cu puține rude și puțini prieteni, dar încercându-se respectarea datinilor legale și creștinești. În anul 1946, poporul român, a avut de suferit foarte
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Cred că erau jumări de porc, poate și cighir, sau știu eu ce altceva, dar aproape că uitasem de mine, așa era de îmbietor mirosul. - Bună ziua și săru‟mâna mătușă Mariță și bine v-am găsit dragi verișoare și dragi verișori, zice el privind toată camera. Apoi sărutând mâna mătușii, a avut ocazia să trag cu ochiul, cum se spune, la ceea ce mesteca de zor în ceaun. A dat mâna și cu ceilalți prezenți în cameră, care s-au dumerit imediat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
supărare, când noi suntem foarte bucuroși de orice vizită pe care ne o fac nepoții noștri, iar apoi tu care vii tocmai de...unde-o fi Sighiul acela, cum spui că-i zice. Ia mai stăi oleacă de vorbă cu verișorii tăi că acum fac ceva de mâncare că ți-o fi foame de la așa un drum lung (ce gânduri bune are mătușa, de-ar ști ea că-s mort de foame, doamne, oare ce ar mai face ?!) Săndel intră în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ceva de mâncare că ți-o fi foame de la așa un drum lung (ce gânduri bune are mătușa, de-ar ști ea că-s mort de foame, doamne, oare ce ar mai face ?!) Săndel intră în vorbă cu verișoarele și verișorii ce prezenta o curiozitate foarte mare a ști ce face de fapt verișorul lor, timp în care mătușa face mămăliga, iar moș Neculai aduce varză murată și o cană cu vin roșu, punându-le pe masă alături de o cană de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ce gânduri bune are mătușa, de-ar ști ea că-s mort de foame, doamne, oare ce ar mai face ?!) Săndel intră în vorbă cu verișoarele și verișorii ce prezenta o curiozitate foarte mare a ști ce face de fapt verișorul lor, timp în care mătușa face mămăliga, iar moș Neculai aduce varză murată și o cană cu vin roșu, punându-le pe masă alături de o cană de sticlă în care se vedea a fi cu vin alb. Fiind gata mămăliga
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
dragii mei, și vă urez din toată inima : un an nou fericit și la mulți ani cu sănătate. Apoi sărută mâna cu o afecțiune deosebită mătușii Marița, extinsă în bună parte și asupra celorlalți, moș Neculai, verișoarele Tinca, Maria și verișorii Neculai și Ion, după care salută întregului spațiu găzduit, coboară scările puțin cam amețit de puterile date de toate bunătățile primite și se așterne la drum spre Pungești, observând doar puținele curți și case ce se-ngrămădeau la drumul mare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ton, dar care o strălucește. O calitate și cantitatea. Să le nominalizez. Degradarea tradiției, prin adoptarea unor semnificații străine, a creat o falsă percepție, inversă chiar. Tradițional Însă, roșul e simbolul bărbăției. Îl găsim la romani și chiar astăzi la verișorii noștri indieni, la care aflăm și albul ca simbol al feminității; ambele Însă nematerializate În mărțișor. Materializându-le, românul a vrut poate să spună, dar criptic, că e un popor bărbătesc, deși nuanțat de atributele frumuseții și tenacității feminine. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum e Cucumis, care chiar pepene Înseamnă; un altul „de botez“, de specie adică, un adjectiv caracteristic, precum sativus, adică de grădină. Ați Înțeles desigur că am numit castravetele, adevăratul pepene. Cei doi „pepeni“ În discuție nu sunt frați, ci verișori. Căci harbuzul e Citrulus vulgaris, iar zămosul - culmea! - tot Cucumis, dar melo, fiind deci frate cu castravetele... chiar dacă unul se mănâncă la friptură, iar celălalt la desert... Și, dacă am amintit de harbuz, sunt curios să aflu cum ar fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a se perpetua. Și evadez În ideatic, adică În familia sistematică, aceea inventată de „nașul“ speciilor, Linné: Mai multe specii Înrudite - un fel de frați - alcătuiesc un gen, dar abia mai multe genuri, de asemenea Înrudite - un fel de verișori - alcătuiesc sistematica familie. Se vede treaba că Natura nu folosește ca „celulă de bază“ familia simplă - mamă, tată și copii - ci pe aceea extinsă - ca la vechii slavi și nu numai - care adaugă și bunici pe verticală, veri pe orizontală
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
definitorii, s’au născut, cu vigoarea potențialității... Și, cu flinta astfel Încărcată, să parcurgem istoria, Începând cu Roma deși, cu puțină imaginație, totul poate fi dat Înapoi până În epoca de piatră, chiar mai Înapoi, când strămoșii s’au certat cu verișorii simieni, coborând din copac, dar Într’o hoardă. Și tot hoardă am rămas, chiar dacă astăzi respectând o constituție... Păi Roma a Înghițit, uniformizând, o pluralitate de popoare. Negentropia pluralității a devenit entropia unicului, o degradare deci. A compensat Însă, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formatorul profesional al tuturor nepoților veniți de la țară și școliți la liceele din Brăila. În marea lor majoritate au stat la noi, mama fiind sigura plecată în anii ’60 din obștea Bodaricilor și stabilită prin căsătorie în Brăila. Vlad, un verișor prin alianță, nu prin filiera directă, a stat la noi pe perioada ultimului an de liceu; era la „Nicolae Bălcescu”, la cea mai bună clasă de reală și de câte ori i se oferă ocazia ne aduce în prim-plan o întâmplare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vest Tătăruși. Ajunși la casa bunicilor, aceștia ne-au întâmpinat cu multă bucurie și au făcut, așa cum făceau de fiecare dată, ca întâlnirea noastră să fie sărbătoare. Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în adolescență, apoi grijulile la maturitate. Am fost și singura fată din familia extinsă în care am copilărit. Bunica din partea tatălui, cea cu care am crescut, are doi băieți (tatăl meu și fratele său mai mare), fratele tatălui doi băieți (verișorii mei) și, inerțial, toată lumea credea că și eu "trebuie" să fiu băiat. Acesta este mediul în care am socializat intens până la 18 ani, când am plecat la facultate în București. Singură într-o familie cu băieți. Asta a însemnat pentru
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
meu a fost o tragedie, am plâns mult (mai ales eu, desigur) și ne-am acuzat părinții că vor să scape de noi. Gândul că, aproape adolescentă fiind, urma să locuiesc într-o familie de băieți mă îngrozea. Relația cu verișorii mei începuse să fie una tensionată și modelată clar de rolurile de gen tradiționale: mă puneau să le gătesc, eram din ce în ce mai exclusă din discuțiile și jocurile lor de băieți. Când se întâlneau, fratele meu pactiza cu ei, iar eu eram
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
niciodată parte din "gașca" colegilor de liceu, iar asta dintr-un motiv foarte simplu: nu ieșeam cu ei în oraș pentru că nu aveam voie. Mai exact, până în ultimul an de liceu eu nu am ieșit niciodată neînsoțită de fratele sau verișorii mei și asta doar pentru că eram fată, iar tatăl meu, crescut într-o cultură puternic patriarhală, așa a înțeles să mă protejeze. Așa a și început revolta împotriva lui, dar și cea interioară. Explicațiile de tipul "pentru că ești fată" nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
economice, din lamentările continue ale mamei mele, a nostalgiei sale pentru "vremurile frumoase de altădată". Am avut o copilărie și o adolescență aproape fără bărbați, dar în familie, înconjurat de femei: mama, sora, mătuși, verișoare...; nu am frați, unchii și verișorii (cu câteva excepții) au fost puțin prezenți și puțin semnificativi. În cadrul familial, raporturile dintre bărbați și femei erau respectuoase, formale, ca în imaginea tradițională a bunelor familii burgheze. Nu-mi amintesc în familia mea de femei (vorbesc de mama mea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
copilărie și în adolescență am căutat adesea un model masculin care să-l substituie pe cel patern, absent. L-am căutat în multe persoane, în profesorii de la școală, unchii mei, alte rude. Amintirea cea mai intensă mă duce la un verișor, acum decedat, avocat, foarte burghez, din Milano; o persoană fascinantă, vorbea germana și spaniola, influențat de vitalismul lui Nietzsche (incredibil pentru acele vremuri) - el a fost cel care mi-a făcut cunoștință pentru prima oară cu filosoful german. Aceasta a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
am memorat așa și au plecat, că dacă nu Înțelegi... Le-am uitat, dar erau tare frumoase. Cu „haziaica”, cu iepurașul, cu nu știu ce... În orice caz, povești frumoase. Apropo, când am venit În Iași, În România, m-am Întâlnit cu verișorii mei, o fată și un băiat, care acum sunt În Israel. Au plecat În Israel În ’46 și ’47. Și eu, de ce să nu plec și eu după verișorii mei cu care eram foarte apropiată. În ’46 era o secetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]