727 matches
-
sunt departe de a marca o ruptură în scrisul poetului, care nu face decât să dezvolte o direcție consolidată a viziunii sale lirice, alimentată de același „delir imaginativ”, abia zăgăzuit în tiparele (ce-și îngăduie destule libertăți prozodice) ale unei versificații mai „clasice”, dominată de ritmica alexandrinului. Nici această minimă ordonare formală - nu era nouă în opera sa: Colomba (poem recenzat, altminteri, elogios de către Stephan Roll-Gheorghe Dinu, la vremea apariției) o încercase încă în 1927 și, în fond, noile versuri ar
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e timbrul lamentației elegiace, într-o frazare mai amplă, eliberată în mare măsură de mai vechea, strălucitoare încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poeme) chiar la modul retoric mai tradițional, într-o discursivitate care a atras atenția criticii încă în momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg în mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță totuși la tehnica asociaționistă exploatată până la exces, cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămâne fără îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, în genere, al avangardei, oricâte alte trăsături ale
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu scuza nepublicării în țară, datorită cenzurii comuniste, nu lipsei de talent. "Mulți din ei suferiseră experiența închisorii, unii fuseseră chiar supuși torturii. În loc să relateze ce li s-a întâmplat, ei scriau romane sau nuvele ca să nu mai pomenim de versificațiile cu "frunză verde" și alte neaoșisme"121, supărându-se în cazul refuzului. Eliade preferă să-i ignore și să nu le critice în scris operele. Încrederea în cultura românească îl determină să înființeze primul cenaclu literar din exil. Întâlnirile aveau
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
altele, proiectate, într-un vast ciclu Povestea poveștilor, un fel de La Légende des siècles. Totuși, în noua ipostază, conjuncturală, deși adoptată din convingere, talentul, cultura și inteligența l-au salvat pe poet de un eșec total. Remarcabila stăpânire a științei versificației, îndemânarea prozodică, erudiția, inventivitatea lexicală, simțul umorului (dus uneori până la sarcasm), inteligența scăpărătoare, recurgerea ghidușă la un patrimoniu livresc substanțial și solid, vivacitatea asociativă, o irepresibilă înclinație spre mânuirea ludică a limbajului (cu rezultate frizând uneori verbigerația mecanică, subordonată performanței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-un an / Unde cocoșii se-mpreună / Cu găinușile sub lună / Într-un instinct atât de van” (Toate). Un mod de a ironiza și parodia cu tandrețe (oarecum în genul lui G. Călinescu) este versificația burlescă, în manieră mai mult sau mai puțin folclorică, uneori cu elemente de lexic ardelenesc: „Deschide muiere poiata / vine vaca din ciurdă, adap-o și bag-o / eu mă duc până la Cincinata / și de-acolo mă țâp la Chicago / îngrașă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
și bag-o / eu mă duc până la Cincinata / și de-acolo mă țâp la Chicago / îngrașă și porcul / pân-ce mă-ntorc de la Neviorcul / ai grijă când fată oaia, / dacă m-oi prăpădi pe la Ohaia” (A venit frontul). În latura versificației, o particularitate a poeziei lui H. este ocolirea rimelor banale, previzibile, căutarea unor rime elegante, rare sau măcar bogate: „Crișuri”- „pietrișuri”, „lingouri” -„nouri”, „constelații”-„pirații”, „agere”- „noli me tangere”, „tăul”-„Ceahlăul”, „n-o vei”-„Moldovei”, „Tudor”-„nu dor”, „afla-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
folclorică românească" prin care autorul a obținut titlul de doctor în filologie magna cum laude al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Ea întrunește roadele unei cercetări de mai bine de două decenii, ajungând la o nouă metodă de analiză a versului (versificație/prozodie/metrică). Poezia folclorică nu este decât un pretext, căci rezultatele pe care le comunică pot fi aplicate la poezie în sens general. Pledând pentru superioritatea ritmului în relație cu rima, cu metrica, autorul recurge la mai multe definiții ale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în direcția unei culturi omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia din poezia populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de folcloriști. Altminteri, pentru o analiză a raportului dintre scris
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
veche sau mai nouă, mustind de referințe culturale, oferă în același timp deliciul unei sonorități perfecte, lucrate cu mână de orfevrier. Acestea sunt însă cazurile flagrante, în care influența lui Dimov se vede concret, la nivel de tehnică poetică, de versificație, de stilistică. Mult mai mult va fi contat pentru poeții de după Dimov spiritul poeziei acestuia, fronda, ironia, polemica, nonconformismul. Prin acestea mai cu seamă, alături de alți mari poeți ai perioadei, și mă gândesc aici în special la Mircea Ivănescu, a
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
sale franceze ori romanul Le calvaire de feu (1905) nu au dobîndit niciodată faima mondială visată de autorul lor, nu e mai puțin adevărat că experimentul bilingv îl individualizează pregnant pe autor. Către anul 1885, poetul se specializase deja în versificație franceză, tehnica sa poetică de factură galică evoluase suficient pentru ca scriitorul să compună variantele franceze ale unor poezii înaintea celor românești; pînă atunci, prima formă fusese mereu cea românească, întotdeauna superioară celeilalte. Deși publicate tîrziu în volum (Bronzes, 1897), poemele
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Atâta jaf și mincinoasă ură?" În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, întitulat "Caiet": nici una din cele șase piese de tinerețe nu merita transcrierea, totul se mărginea la răsfățuri de vocabule și versificație, la limita anonimatului pretențios. Moralia cheltuie 6 catrene pentru a rosti sentențios abstracțiuni înrudite cu nerozia! Unele poeme ratate nu reușesc să capete viață, iar altele, ca Moralia, se nasc moarte! La fel ca văicăreala din Altoi, la fel ca
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
recentul volum Erau ziare, evenimente (Timișoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul că în volumul de care ne ocupăm combinația de limbaje e cu totul nouă: mai curînd decît șocul cotidianului (important pentru imaginarul suprarealist) contează tocmai manierismul, pasiunea formei, simțul versificației; autorul nu se mizează pe noutatea ideii, ci pe prelucrarea ei. Colajul de titluri sau de texte jurnalistice (a căror autenticitate e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapunerii unei diversități de limbaje și situații, dar dovedește mai ales arta
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere/ nai sângen tine/să-l arzi păl dă vine..."/ Că tre săț dai aere// cân vezi fun tatae/ că
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
ste spargi în figuri/ ca băiat dă băiat"; "pencă az nu mai e/ ca pă vremea lu tactu", Băetzii). Foarte interesantă mi se pare tocmai această divergență a nivelelor lingvistice: fonetica și lexicul merg într-o direcție; sintaxa, structura textuală, versificația - în alta. Rezultatul poate fi de mare haz, dar și de ascunsă anxietate. în acest volum, "estetizarea" textului mi se pare mai ales un mijloc de emfatizare, prin care ororile devin mai șocante și mai absurde: jocul cu limbajul devine
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
tropilor, la scara întregii creații a "poetului țărănimii" - lipsa lor poate fi neglijată dacă alte calități o compensează. Și în acest caz inițial, poezia se împlinește prin prospețimea unei lumi rurale reconstruite aerian, prin acumulare de peisaje, de armonii în versificație, printr-o stranie nostalgie... impersonală! Mircea Tomuș constată această particularitate artistică în prefața la ediția centenară în BPT: "Există la Coșbuc o imposibilitate de a se autoexprima, un obstacol ce barează calea fluxului personal emotiv." "Nunta Zamfirei" împreună cu "Moartea lui
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
sector m-a desfătat întotdeauna, oricâte riscuri iau s-o mărturisesc: e vorba de textele, care umpleau cândva manualele, dedicate copiilor! Îl urmez pe Mircea Tomuș (el însuși se referea la Vladimir Streinu) în aprecierea că, pentru acest autor: "problema versificației avea o importanță capitală; și dacă el a fost cucerit și preocupat până la absorbire de realizarea unor ritmuri cât mai diverse și mai dificile, acesta nu a fost un simplu exercițiu formal, ci a contribuit în bună măsură la procesul
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
de a pune în pagină Poezia. Pentru a face un succint clasament metric al sonetului, îi amintesc cititorului că nu toate limbile au acest tip de elasticitate a expresiei, cum o are limba româna. Sonetul francez, de exemplu, a adoptat versificația alexandrină, tocmai pentru că nu poate răspunde exigențelor inițiale ale genului. Poate că această banală frază îl face pe cititor să-și explice de ce sonetul românesc este endecasilabic, așa cum a fost el conceput de creatorul genului. Într-adevăr, îngemănarea profundă a
Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
Cosașul milos, Pe câmpie, Zâna florilor, Cântec de mai, În pădure, Păsărica, floarea, valea, Apa călătoare, Pescarul etc., cele mai multe sunt din această categorie), recomandări și elogii profesionale (Roșiorul, Fierarul, Dogarul, Doctorul, Zidarul, Cizmarul, Plugarul), jocuri (Cântecul soldatului, Copilul neastâmpărat). Tehnica versificației e simplă, adecvată destinației didactice, ceea ce nu înseamnă că lipsesc ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E diminuat, chiar neutralizat, accentul ardelenesc, remarcat de G. Călinescu în coloratura lexicală a poeziei coșbuciene. Versificația ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
poeme destul de ample și greoaie, cu o narațiune istorică (Episod războinic, Stâncile strigă Amin), legendar-baladescă (Călărețul străin, Coardele de aur) sau anecdotică (Arabii și dracul, Îngerul păzitor). Din periodice (p. 123-189) provin două categorii de poeme: traduceri cu virtuți de versificație narativă, plus epigrame și ghicitori fără prea mult haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa plasează poemele elevului Coșbuc, restituite anterior de Constantin Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
ritm interior supus mereu realismului de la care nu se abate". Capitolul final analizează marile poeme ce alcătuiesc de fapt "centrul de greutate" al operei poetului: Rapsodiile, Balada munților, Balada morții. Aici "îl găsim cristalizate experimentele de meșteșugar virtuoz într-ale versificației, îi deducem locul într-o suită lirică pornită din Eminescu, trecută prin Anghel spre a ajunge la Arghezi". Demersul critic al d-lui Liviu Grăsoiu abordează cu subtilitate, în iluzia unui prim plan, graba și nestatornicia creatoare, pentru a scoate
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
actual, dar și neobișnuit de profund pentru cei familiarzați doar cu poezia postmodernă. Versurile lui Ioan Pintea pot părea pe cât de originale, pe atât de bizare și chiar vulgare celor cantonați definitiv în aerul rarefiat al unui anumit tip de versificație religioasă. Tinerilor furioși din ziua de azi s-ar putea să li se pară că, dimpotrivă, prea este impregnata cu miros de smirna. Cu siguranta însă, din citirea ei decomplexată, toată lumea ar avea numai de câștigat. Întâlnirea cu o minte
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
par să gîndească unii, regretînd în gura mare lipsa de atenție acordată de contemporani evenimentelor și datelor istoriei naționale. Faptul se datorează schimbării conceptului de poezie. De mai bine de o sută de ani prin poezie nu se mai înțelege versificația și cu atît mai puțin aceea pe teme patriotice, dar lirismul, subiectiv, personal și intim, în care problemele eului sînt singurele esențiale și, încă, nu în ceea ce ele ar putea avea în comun (temele obștești au totul în comun!), ci
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]