1,785 matches
-
meu. Linda luase gantera din birou ceva mai devreme. Jeff a zis că intenționa să-l Întrebe pe Derek de ce o pusese acolo ca să fie reparată, pentru că ei i se părea că n-are nimic. De asta Îl căuta la vestiare. Când a văzut ce se petrecea Înăuntru, n-a intrat, ci a traversat țintă coridorul, cărând gantera cu ea În tot acest timp. Ironic, nu? Dacă n-ar fi adus-o cu ea, probabil că i-aș fi tras doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tata la cinematograful din Piazza della Repubblica. Însă nu puteam înțelege de ce îl fac cei doi în pădure, unde știe oricine că mișună lupii și extratereștrii. Pentru ca nimeni să nu-mi observe întoarcerea, am ocolit, ieșind în spatele clădirii unde erau vestiarele. Am mers tiptil pe lângă pereți, am intrat și am urcat scara până la primul etaj. Acolo era liniște, se auzea doar plescăitul picăturilor de apă ce se prelingeau din duș, căzând pe pardoseală. Tocmai voiam sa mă duc la fereastră, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
placă fetele, pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu alergam într-un suflet la vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă prin încăpere și, când mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu vine poliția, strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În rînd, ca o echipă de fotbal ieșind de la vestiare, și se năpustesc pe ușă. Trei dintre ei erau cei care-l dăduseră prima oară afară pe regele pistoalelor. Unul dintre ei era cel care-l Împușcase. Trecură chiar printre cei doi polițiști, care-și țineau carabinele ca niște obstacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
O să fie grozav. Cică ar fi o grămadă de chestii care se pot face când partenerii sunt inegali ca greutate. —Și de ce nu-ți găsești pe cineva de statura ta? —Mda, zice Finn. O să mă duc la vreun dubios din vestiar și-o să-l întreb dacă vrea să ne bălăbănim amândoi. În definitiv, bălăbăneala între bărbați e destul de firească, nu? Bărbații heterosexuali fac împreună astfel de lucruri oricând. Înțeleg unde bați, admit eu. Nu vrei să fii luat drept homosexual. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
susținea în mesaj că își dorise să meargă la sală doar pentru a vedea pe viu modificările masei musculare pe parcursul unui antrenament, în niciun caz din alte considerente. Antrenamentul era descris de Abis-Uican la modul oarecum liric, subiectiv: Intră în vestiar, izbește tenișii de perete. Înjură și se lățește pe banca de lemn cu urme de tălpi. Baang! un picior în ușa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se prăbușește. - Ce mă-ta faci, Inspectore? nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că nu mi le-aruncă-n cap. Am luat numărul de la colegă-sa. O sun azi, he he! Zduff! mai cade o bucată mare de tencuială: - Ohoo, Baronu’! Păi cine putea fi cretinu’ care să dea în halu’ ăsta cu ușa! În vestiar pătrunde cu greu un butoi gușat și burtos: - Iar vorbiți de sclave? Dă-le mă-n șoriciu’ măsii! Nu merită, bă. nN vezi? Le scoți la o înghețată, halește tot, da’ mai lasă ceva pe fund - gagică fițoasă, nu? Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rece. - Ăla-i braț sau bulan de porc? - Bă, mânca-mi-ai bulanu’, uite boxeri de la Botezatu și tricou Armani. Tu, Inspectore, iar cu tricoul ăla amărât de la alegeri? votați cu Băsescu! Stripăre, hai, vii să băgăm brațe? Ieșirea din vestiar se face cu izbirea ușii în sens invers și cu răcnet mare: bibanii și așchilopații să elibereze aparatele! a venit artileria grea! Se fac fandări și răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și se reped buluc să vadă minunea. - Fiuuu! ce bucatăă! paișpe copii aș face cu blonda asta! - He, he, băi sulică, du-te-n vestiar și freacă-ți-o puțin. tu o să faci direct nepoți până se uită o așa tigroaică la tine. - Ia da-ți-vă, bă, la o parte, să văd și eu sclava, să-i arăt un mascul teroare, râgâie Baronul. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deținuților cât și sectorului administrativ de comandă. * Din vechile clădiri ce au fost preluate, mai există și astazii două corpuri, în care sunt amenajate magazii de păstrare a diferitelor bunuri materiale sau alimente, precum și clădirea în care se află amenajate vestiarele cadrelor, toate acestea fiind construite în anul 1964. * De la reânființare, Penitenciarul Iași a fost confruntat în fiecare an cu problema suprapopulării cu efective de deținuți, depășindu-se cu mult capacitatea legală de deținere. * În luna iulie 1993, a fost demolată
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
Arată mai mult ca o cameră de gazare, dar cele mai multe dintre animalele tinere rîd și comentează pe seama răcanilor, de parcă ar fi hrănite cu gaz ilariant prin instalație. Eu nu rîd și simt cum lucrurile alunecă spre ceva din ce În ce mai nasol. În vestiar, un răcan a fost dezbrăcat și a trecut printr-un ritual de umilire ce a culminat cu o buzunăreală care l-a lăsat fără țigări și fără mărunțiș. Pantalonii lui s-au plimbat de la unul la altul pînă cînd conținutul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o inserție necesară a fiziologicului, în sistemul comunicării, spațiu creat adeseori involuntar și care scapă de sub controlul conștiinței, ori un spațiu special construit cu vizibile structuri ale societății, fie în ceea ce privește arena, fie în aranjarea gradenelor ori a spațiilor de tip vestiar, sanitare sau medicale, ori spații organizatorice și de administrație; -un al doilea suport ar putea fi: AFECTELE manifestate în comunicarea sportivă directă și indirectă prin veșmintele, pe care le poartă sportivii accesoriile lor, tatuajele sau mutilările ritualice, relațiile cu semne
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
credințe religioase/ interdicții, posturi, precum și superstiții sportive care privesc corpul (mustață norocoasă, tatuaj), -prin vestimentație necesară prelungirii corpului, prelungire simbolică, -prin talismane, ori -prin superstiții care -privesc spațiul și familia sportivului, -care privesc obiecte aducătoare de noroc sau gesturi în vestiar, -cu superstiții în timpul jocului (își fac cruce, pupă degetele), -cu fantasme și elemente iraționale -care arată teamă și insecuritate, -dorința de reușită și mai ales -aventurile imaginarului simbolic (îmbrățișări, strângeri de mână, care anunță solidaritate, prietenie, spirit de echipă). Într-
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dintre spațiul de joc și acela al privitorilor, un stadion poate să aibă gazon natural, ori acoperiș retractil. Reflectarea spațiului sportiv, în strânsă legătură cu aspectele distincte ale fiecăruia dintre domeniile vieții particulare, arată spațiul aranjat după relația socială (sportivi, vestiar, coechipieri, adversari, public plătitor diferit social, organizatori, public, spații sanitare, spații de comerț, spații de securitate), constituie obiectul comunicărilor speciale (morală, ordonată, sportivă, muzicală, arhitectonică etc.). Colosseumul arăta prin nivelul aranjării de jos în sus al publicului, al privitorilor, statutul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
îmi pare că te văd! . . . E nepoata mea, adaogă abia la urmă, și poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz. ,, Ce fel ele nepoată!" gândi Mini, nu încă îndestul de liniștită. Intră apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, strălucea de curățenie. Uși înalte, uleiate cu roz și cu dungi aurii supărătoare, stau închise, afară de aceea a biroului unde intrară. In birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrăinate și ele de planul schimbat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii albaștri de tenis, de asemenea, noi. Un grup de băieți, cam zece dintre noi, ne adunaserăm pe debarcader. Băieții își schimbaseră hainele în vestiar, eu traversasem podul gata echipat. Hainele lor erau purtate, le primiseră de la frații mai mari ori de la tații lor, iar ei le purtau cu o nonșalantă lejeritate determinată de această folosință. Erau aici la fel de noi ca și mine, dar deja
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
devenind luni. Mai degrabă mă obișnuisem cu asta ca și cu echipamentul îmbibat cu apă peste care îmi încheiam jacheta ca să alerg, peste pod, acasă, cînd antrenamentul lua sfîrșit. Ceilalți, știam, se spălau laolaltă sub șirul de dușuri fierbinți în vestiarul bărbaților, al căror abur se împrăștia în aerul rece al iernii prin gurile de aerisire, după care beau o ceașcă de ceai în club, pentru cîțiva cenți. Nu mă țineam deoparte doar din pricina timidității. Simțeam, în primul rînd, că această
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David își încăleca bicicleta englezească, și, în vreme ce se îndepărta, striga un scurt rămas-bun. Îmi puneam jacheta peste costumul din lînă și, strîngîndu-mi gulerul cu o mînă, mergeam de-a lungul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era ca și cum o altă lumină ar fi fost aruncată asupra lucrurilor, era ca și cum chiar lucrurile ar fi început să radieze, ca și cum lumina venea dinăuntrul lor, revelîndu-le adevărata natură. Într-o după-amiază după antrenament stăteam așezat pe una din băncile din vestiar, cu capul în mîini, cu hainele ude aruncate într-un colț, cu fesele pe lemnul rugos. Prea obosit chiar și să văd plăcile dintre picioarele mele. Auzeam numai graba jetului de apă sub care se spăla David, mai întîi la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ceea ce privea poziția mea în mersul lucrurilor, ori sentimentele, nu s-a schimbat. Mă vedeam în continuare oaspete în înalta societate, un outsider care vîslea cu vîslașii, nu parte a grupului strîns unit de oameni care se aflau acasă în vestiare, la bar ori pe terase și care se puteau recunoaște fără efort și oriunde în oraș, doar cu un cuvînt într-un limbaj care, chiar în afara clubului, îi distingea de alți oameni. Mie îmi păsa din ce în ce mai puțin. Eram preocupat numai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
putut", a spus David, apărîndu-se. "Amîndoi am vîslit la fel de tare", l-am sprijinit. "Unsinn!" a spus Schneiderhahn. Atacul produce cu cincisprezece la sută mai multă putere. Este dovedit științific." S-a întors pe călcîie și a plecat. Sfîrșitul discuției. În vestiar am încercat să înțelegem ce spusese Schneiderhahn. David a construit o teorie. Pentru că vîslașul de la prora este mai aproape de capătul bărcii din direcția de deplasare, e mai ușor pentru el să rotească prora și să schimbe cursul. Omul din față
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Președintele a vorbit despre amenajare. Cu mîinile la spate, uneori cu cîte un singur gest expansiv. Ca și cum chiar el ar fi autorizat amplasamentul și ca și cum acesta ar fi fost deja configurat, iar nu săpat, cazma după cazma. A vorbit despre vestiarele spațioase, moderne și despre prospectările în vederea unei noi organizări a Jocurilor în orașul nostru. Ne-a urat succes. Abia dacă semăna vreun pic cu David, cu excepția zîmbetului din jurul gurii lui subțiri. Un zîmbet cu care puteai spune totul și care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Cinci sute de metri. Un sfert e parcurs. Scările nu mai sînt acolo, dar în mintea mea încă le mai văd conducînd la ușile duble decorate cu valuri de lemn. Mînerul rotund de alamă. În spatele lui, coridorul cu ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat. Abur strecurîndu-se prin fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Se încurcaseră în apărători cum se apropiau de linia de finiș. Înainte de a ajunge la apă m-am mai întors o dată înspre club și am văzut că cea de a doua scară dispăruse. Ducea de la ponton la terasă și la vestiare. Era scara pe care uneori o găseam greu de urcat, după un antrenament solicitant. Era scara pe care l-am văzut pe Schneiderhahn pentru ultima oară, în ziua de după ultima noastră cursă, aceea din campionat. Faptul că și după acea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a cărui bunică locuia pe o vale arsă de soare, și despre un proiect de sinucidere colectivă în care murim toți pe o plajă, ne dăm cu pantoful în cap. „Există totuși o compensație“, spuneam, „dar ea se află în vestiare, acolo unde dăm nume noi acelorași străvechi și jalnice erori“, și așa mai departe. Astfel vorbeam cu Maria și mă simțeam bine, golul acela cu demarcații vagi se umplea cu efluvii călduțe, mă ascultam ca pe un străin, nu totdeauna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]