597 matches
-
românesc. Un episod, poate, din „starea sistemului de educație din România”, la început de deceniu doi al mileniului trei. Analiza manualelor de limba și literatura română din ciclul primar și gimnazial a scos în evidență, prin exemple și interpretare, caracterul vetust al unor instrumente didactice care, vorba Ministrului, „sunt adevărate somnifere”. Și încă aceasta nu ar fi cel mai rău lucru, dat fiind rolul de „reanimator” pe care îl deține profesorul în relația cu manualul și elevii săi. „Cumplit meșteșug de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
În pofida argumentației diferite, Mihai Eminescu și N.I. Herescu întrebuințează unele expresii similare în pledoariile lor. Poetul și clasicistul par să admită existența a două moduri de a te apropia de lumea veche : cunoașterea, oricât de cuprinzătoare, a unor forme osificate, vetuste, și aprofundarea, selectivă, a acelor elemente antice înzestrate cu destulă vitalitate pentru a trezi interesul posterității. Mereu reînnoita întoarcere a dramaturgilor din toate timpurile la sursele teatrului antic, cu precădere la tragedia elină, arată forța de supraviețuire a unora dintre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mediul natural căruia îi suntem parte inconștientă și iresponsabilă. De aceea mă supără faptul că noi ne continuăm gâlcevile intelectuale pe tematici ale secolului al XIX-lea și ale perioadei interbelice, că ne consumăm mințile în polemici cu un conservatorism vetust și contraporductiv. Ca de obicei, nu ne simțim moral responsabili să integrăm concetățenii care ne-au delegat să gândim europenizarea lor culturală contemporană în civilizația de tip occidental. Aceasta de acum, nu aceea de data trecută. Eu cred că ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
realitatea zilei. Însă, atunci când comentezi politică în țara lui Traian Băsescu, o diferență de două-trei zile poate fi fatală. Am avut deci momente când, foarte sigur pe mine, am scris miercuri despre un eveniment, pentru ca vineri textul meu să devină vetust, să fie contrazis total de desfășurarea evenimentului respectiv. Iar sâmbătă, odată cu apariția publicației pe piață, perspectiva pe care mi-o asumasem eu era atât de depășită de realitate, încât pur și simplu, așa cum am scris undeva, nu-mi puteam dori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Chiar că sunt fascinat de lucrurile simple, pentru că nu le pot scrie și pentru că, pe bună dreptate, critica îmi reproșează că scriu complicat, că practic antiromanul și că e destul, că s-a săturat de treaba asta, și că sunt vetust în postmodernitate. Adevărat, de o mie de ori adevărat, știu cum stau cu limitele și am nostalgia crepusculară că nu pot să trec de ele și că n-am putut niciodată, dar asta nu înseamnă că nu voi încerca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
fi câștigat dreptul de a fi o națiune modernă. Chiar dacă Transnistria a rămas acolo, chiar dacă Basarabia însăși a rămas dincolo, ar fi rău să nu ne dăm seama că și astăzi, când până și cuvântul patriotism ne sună atât de vetust, păstrăm o datorie morală față de ei. O datorie morală pe care nici președintele României, nici primul-ministru nu au găsit că e firesc să o marcheze, în zilele imediat următoare eliberării celor doi. Dar încă nu e târziu și poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
am fost muzeograf la Casa Bacovia, exilul și oaza mea, în sfârșit, locul cel mai potrivit pentru a scrie, mediul, ambianța, relaționările, starea emoțională, biblioteca la îndemână, izolarea, preocupările muzeografice, atingerea manuscriselor Sfântului Bacovia, manipularea acestora, Casa cu aerul ei vetust, grădina cu arbori, pe scurt, laboratorul, mediul... Nemembru de partid, un singur cuvânt, ca un blam, o contracalitate discriminatorie m-a exclus în 1974 din redacția Ateneului, lovitură fatală pentru mine, schimbare de azimut care m-a trimis îndărăt la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat dialogul cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul vechii evlavii. Axiologic, pe scurt luând-o, nu sunt nici semne, nici motive de lamentare. Dar că "tradiția" iradiază, și încă spornic, în poezia contemporană se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
minte, așa cum alții cântă în baie. S-a demonstrat, de multă vreme, că personificarea este una dintre figurile de stil căzute în desuetudine. Ionel Câmpeanu tocmai personificarea o cultivă cu insistență, ceea ce face ca versurile sale să aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
actualitate a textului. Am început repetițiile cu acea variantă și repetițiile m-au nemulțumit. Prin retraducere, textul își pierduse mult din polisemie. Am optat, prin urmare, pentru o reîntoarcere parțială la textul clasic, chiar cu aerul, cu parfumul acela ușor vetust, iar interpretarea actoricească să funcționeze ca un contrapunct, tipul de joc să fie contemporan. Nu mi-am propus să fac un spectacol cu imagini grandioase. E o aplecare către lucrul cu actorul - eu nu am avut niciodată o astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
că imaginea avea cel puțin douăzeci și cinci-treizeci de ani. Era o imagine de lumină și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît În privirile neîncărcate de ani. Flăcările devoraseră aproape toată marginea fotografiei, Însă, Îndărătul acelei vitrine vetuste, Încă se mai putea ghici un chip sever, o siluetă spectrală insinuîndu-se dinapoia literelor imprimate pe sticlă: Fiii lui Antonio Fortuny Casă fondată În 1888 În noaptea cînd mă Întorsesem În Cimitirul Cărților Uitate, Isaac Îmi povestise că Julián Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și de mulțimea străinilor. După ce, stând pe capul femeii, îi tolocăneau o zi întreagă că "somnul în huzur este imposibil" și alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile vetuste, ale burgheziei, un pluton din masa mare a poznașilor muncitori petroliști ieșea în curte. Se așezau la ușa latrinelor de scândură, fumând, chicotind, hârjonindu-se, procedând, în munca lor de luminare a țăranilor, încredințată de Partidul clasei muncitoare, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
focurilor bengale. Haida, măi, bandă de codoși și de poponari, ceată de poștărițe! Ciocniți paharele în cinstea oaspetelui nostru! zbiera magnatul de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii nășteau pe rând; Știu, cântecele ce vă cânt, vă par Vetuste poate, dar din ele cine Nu a sorbit măcar un strop amar, Întins dintr-un căuș, de mâini peline?
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
și înlocuise un altul, foarte vechi, ca să nu spunem arhaic, care, privit de afară, semăna cu două trunchiuri de con suprapuse, cel de deasupra mai mic decât cel de dedesubt, și despre a cărui origine se știa tot atât de puțin. Pe vetustele lui temelii se ridicase cuptorul actual, unde s-au perpelit vasele din care Centrul n-a vrut să primească decât jumătate, iar, acum, deja răcit, așteaptă o nouă încărcătură. Cu o atenție exagerată, Cipriano Algor băgă furgoneta în șopron între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pot număra două sau trei sute de cărți aranjate pe rafturi, unele vechi, altele așa și așa, acestea sunt majoritatea, restul mai mult sau mai puțin recente, deși puține foarte noi. Satul nu are nici o prăvălie care să merite nobilul și vetustul titlu de librărie, există doar o papetărie care comandă de la editurile din oraș cărțile de studiu necesare, și doar foarte rar câte o operă literară de care s-a vorbit insistent la radio și la televiziune și care corepunde satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-l distingă pe orice gardian intern al Centrului e inclus bărbieritul fără cusur. Oricum subșeful se miră de brusca ameliorare a vehiculului de transport, atitudine logică la cineva care nu doar o dată își permisese să zâmbească ironic la vederea vetustei furgonete, dar a fost surprinzătoare, și în respectiva circumstanță e minima denumire posibilă, izbucnirea lui de enervare cu greu reținută atunci când Cipriano Algor îl informă că venise să ridice restul vaselor, Pe toate, întrebă, Pe toate, răspunse olarul, am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
loc În 1899, la puțină vreme după războiul hispano-american, care ne purtase trupele nu numai În Cuba și Porto Rico, ci până În Filipine. Nicicând mai Înainte Statele Unite nu-și exercitaseră autoritatea așa de departe de țărmurile lor. Victoria noastră asupra vetustului imperiu spaniol nu ne costase decât două mii patru sute de morți, dar la Annapolis, sediul Academiei Navale, fiecare pierdere putea fi aceea a unui părinte, a unui prieten, a unui logodnic făgăduit sau potențial; cei mai conservatori dintre concitadinii mei vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spus că ar trebui să semene cu Baskerville! Era vorba despre Morgan Shuster, noul trezorier general al Persiei, care se apropia ca să ne salute. Veniserăm În Întâmpinarea lui, pe drumul dinspre Kazvin. Sosea, Împreună cu ai săi, În trăsuri de poștă vetuste, cu echipaje prăpădite. Stranie această asemănare cu Howard: aceiași ochi, același nas, aceeași față rasă cu grijă, poate ceva mai rotunjită, același păr de culoare deschisă, străbătut de aceeași cărare, aceeași strângere de mână, politicoasă, dar cuceritoare. Modul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase repede celebritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-amintesc și-acum, marcat De-acele clipe de uitare..., Când am uitat că-s însurat. La farmacie Peste rându-abia format Intr-un tânăr abuziv: - Am pe cineva la pat... Dați-mi un prezervativ! Excepție Soața mea nu-i o vetustă, Să îmi facă viața grea, Când mă uit după vreo fustă... Dacă este pentru ea! Prin piață Surprinzând a mea ochiadă, Vânzătoarea-mi zise-așa: „Numai merele din ladă De vânzare-s, din sân...ba!” La femei ca la aprozar
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită și ochii iscoditori ai unei procuroare napolitane, o privi pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
când o ating, iese din liniștea ei. Dar nu face altceva decât să repete ceea ce am gândit eu. Fidelitate absolută. Relația noastră atinge idealul. Lăsând deoparte minusurile fiecăruia - pe ale mele, în special -, suntem un cuplu perfect. Are un aer vetust, dar o îndrăgesc mult, nu-mi doresc alta. Erika nu are opțiuni, este în puterea mea: mă dovedesc destul de tiranic, dar sunt, îmi place să cred, un tiran luminat: îi ofer un cadru ambiant rezonabil. Așadar, Erika nu arată grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Iancu, în Franța, cu vechii săi prieteni, dar adeziunea e mai mult principială, pe linia deschiderii revistei față de toate „curentele noi”. Preocupată de a integra manifestările spiritului avangardist, Integral va prefera dinamismul „viril” al futurismului spiritului „romantic-feminin” al suprarealismului, considerat... vetust; dat afară pe ușă, acesta intră însă pe fereastră, marinettiștii Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) și Stephan Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării față de fascismul ideologic al futuriștilor italieni. Constructivismul programatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]