1,712 matches
-
spre Transilvania unități militare române, apte de a sprijini procesul de uniune națională, respectivul organism și-a îndeplinit-o cu succes. În scurta sa existență (31 octombrie - 27 noiembrie 1918), recunoscut fiind de Ministerul de Război al noului guvern revoluționar vienez, Senatului și trupelor acestuia li s-au pus la dispoziție locații și resurse financiare, cu condiția de a asigura paza orașului, ordinea și liniștea publică, într-un context în care acest organism a dispus de singura forță militară regulată din
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
convoaielor de soldați întoarse de pe front, mai ales de pe cel italian. Aici se aflau în luna octombrie 1918 un număr de 70.000 (40.000 după altă sursă) de soldați originari din Transilvania, Banat și Bucovina. Crearea aici a Senatul vienez a fost astfel o expresie a tentativei de a se forma trupe regulate, secția militară organizată pe lângă Consiliul Național Român din Viena urmând să sevească la concentrărarea, organizarea și transportarea spre Transilvania a soldaților români din fost armată imperială. Asemeni
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
al unei întâlniri cu Ministrul de Război Austro-Ungar - generalul Sträger-Steiner, a unei delegații prezidate de Iuliu Maniu - secondat de căpitanul Traian Popa și profesorul bucovinean Constantin Isopescu-Grecul, s-a putut lua contact cu noul ministru de resort din guvernul revoluționar vienez - căpitanul Mayer, care avea puterea reală de a recunoaște sau aproba ceva. Senatul a fost recunoscut astfel ca for național reprezentativ de către noul Minister de Război, a primit pentru cazarea soldaților cazarma Franz-Ferdinand, 5 camere mari în clădirea Ministerului pentru
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
și mantia regală pe care Regele Ferdinand a purtat-o la 15 octombrie 1922, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia. Mantia a fost inspirată din costumul de gală al domnitorilor români din Evul Mediu și a fost realizată în ateliere vieneze. În prezent, este expusă la Castelul Peleș din Sinaia. A pictat și lucrări murale în clădiri publice, precum sala de consiliu de la Palatul Universul din București și o frescă în sala de festivități a fostului Colegiu Academic al Universității din
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
zahăr din Austria, a cărei rentabilitate însă scădea în timpul anilor extremi. Având pierderi materiale semnificative, a preferat închiderea fabricii. A rămas însă co-partener al băncii fratelui său, dar cu o anuitate de numai 60.000 fl. pe an. De atunci, vienezii l-au poreclit întotdeauna, spre deosebire de fratele său vitreg extrem de bogat Georg Simon, „Șină cel sărac”. Totuși el a jucat pentru mai mulți ani un rol important în societatea vieneza. Johann a ocupat posturi oficiale înalte. A fost între altele director
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
o anuitate de numai 60.000 fl. pe an. De atunci, vienezii l-au poreclit întotdeauna, spre deosebire de fratele său vitreg extrem de bogat Georg Simon, „Șină cel sărac”. Totuși el a jucat pentru mai mulți ani un rol important în societatea vieneza. Johann a ocupat posturi oficiale înalte. A fost între altele director al Băncii Naționale, a căii ferate de stat și președinte al cunoscutei societății „Donaudampfschiffahrtsgesellschaft”. Dar suferințe grave l-au forțat să demisioneze din toate aceste funcții la Viena, și
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu paste, în rizoto, în supe și în multe alte feluri de mâncare. Sunt un articol culinar specific al bucătăriei tradiționale provensale și vieneze, dar și al bucătăriei tradiționale a altor țări. Sunt exportați în toată lumea și, sub formă uscată, ajung în țări unde nu cresc în mod natural, cum ar fi Australia. "Boletus edulis", la fel ca "Boletus badius" și alți boleți, se
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
cel Mare de la Copou. În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă. Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecții vienezi Fellner și Helmer. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. La 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. La 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Național a fost inaugurată de primarul Nicolae Gane. Planurile clădirii aparțin celebrilor arhitecți vienezi Fellner și Helmer, ce au proiectat construcții similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich. Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iași. În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
de la primul spectacol în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890). Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
8 reprezentanți români din partea lor, deputați, în parlamentul imperial de la Viena; aceștia aveau drepturi egale cu ceilalți parlamentari, participau la dezbateri, iar cuvântările altor parlamentari le erau traduse în limba română. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”, ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
au fost eliminate. Finala Cupei Mitropa 1936 s-a disputat între FK Austria Viena și AC Sparta Praga. Pentru cehi era cea de a patra finală și păreau favoriți după ce remizase în manșa tur de la Viena. În returul de la Praga vienezii s-au impus la limită cu scorul de 1-0.
Cupa Mitropa 1936 () [Corola-website/Science/325812_a_327141]
-
să transforme palatul Barodin într-un centru al vieții mondene bucureștene. După ce opune inițial o ușoară rezistență, medicul Walter cedează în fața pretențiilor tot mai mari ale fiicei sale vitrege, fiind atras de societatea mondenă frecventată de fosta elevă a pensionului vienez. Palatul Barodin devine un spațiu preferat pentru organizarea evenimentelor mondene, iar Aimée îl cunoaște astfel pe unchiul ei, Lică Trubadurul, față de care simte o fascinație de natură senzuală. În același timp, îndrăgostită de muzicianul Marcian și nemulțumită de lipsa de
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
mai ales datorită cultivării muzicii, dansului, teatrului și artelor plastice. Mozart a susținut la castel un prim concert în 1777, pentru a reveni des în orașul în care se dezvoltase, prin prima "Școală de la Mannheim", stilul muzical premergător perioadei clasice vieneze. Reședința, supranumită "Atena Palatinatului", i-a atras, de asemenea, pe Voltaire, Lessing și Kleist. Principele Carl Theodor a înființat la Mannheim "Academia Palatină de Științe", azi transformată în "Academia Științelor din Heidelberg", și "Societatea Germană de Cultivare a Limbii și
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
Haas, Magda Tagliafero, Roșa Fein, Ryazard Bakst, Dmitri Alexeev, Antonio Barosa, Sebastian Benda, Takeihiro Hirai, Agnes Baltsa ș.a. A abordat deopotrivă repertoriul simfonic și cel de operă, fiind atras în special de muzică în stil baroc și de cea clasică vieneza, la loc de frunte situându-se partiturile maeștrilor austrieci care au activat în Oradea (Michael Haydn, August Carl Ditters von Dittersdorf). Mai tarziu s-a specializat în muzică lui Bartók și Kodály. Din 1996 a predat dirijatul la Universitatea de
Ervin Acél () [Corola-website/Science/313556_a_314885]
-
editeze, împreună cu George Tofan și Victor Moraru, revista "Junimea literară". La 22 martie 1909, în urma examenelor susținute, a fost promovat doctor în filosofie și litere în Aula Universității din Viena. În anul 1911 a fost abilitat ca docent al universității vieneze, întorcându-se apoi în Bucovina. În octombrie 1911 își ține cursul inaugural la Universitatea din Cernăuți, cu tema: „Locul românilor în istoria sud-est europeană”, temă care avea să fie emblematică pentru carierea sa și care l-a determinat pe Lucian
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
române moderne și a conștiinței naționale românești. Aici a apărut Biblia de la Blaj și tot aici a publicat Timotei Cipariu prima gramatică românească. Catedrala Sfânta Treime a fost edificată între anii 1741 și 1749 în stil baroc, după planurile arhitecților vienezi de origine italiană Anton și Johann Martinelli. În această catedrală sunt înmormântați episcopul Inocențiu Micu-Klein și cardinalul Alexandru Todea. Blajul este situat în vestul Podișului Târnavelor, la confluența Târnavei Mari cu Târnava Mică, într-o renumită zonă viticolă. Sursa de
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
cu utilizare în muzica de cameră, fie sub forma instrumentelor soliste, fie cu acompaniament de pian. O dată cu începutul secolului al XIX-lea, termenul se referă la o formă muzicală de largă difuziune, propagată de marii compozitori, în special ai școlii vieneze, căpătând semnificația actuală din muzicologie. Primele opere muzicale cu denumirea de "sonată" aparțin compozitorilor italieni Marco Fabrizio Caroso (1581) și Giovanni Gabrieli (1597, 1615), odată cu dezvoltarea impetuoasă a muzicii instrumentale în secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
solistic. În această perioadă Cristian Caraman este numit de ziarele și publicațiile de specialitate drept "tenorul de bază al teatrului", iar repertoriul lui se îmbogățește cu roluri clasice precum Caramello în "Noapte la Veneția", Edwin în "Silvia", Eduard în "Sânge Vienez", Lt. Stone în "Floare din Hawaii", Jim în "Rose Marie", Marchizul de Faublas în "Bal la Savoy", Tony în "West Side Story", precum și "inconfundabila interpretate a rolului Marco Polo" în " Secretul lui Marco Polo", piesă regizată de maestrul Negrău și
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
lui Marco Polo (F. Lopez); Ciprian Porumbescu - Lăsați-mă să cânt (G. Dendrino); Lt. Stone - Die Blume von Hawaii (P. Abraham); Siedler - La Calul Bălan (Ralph Benatzky); Profesorul Amarati-Vânzătorul de păsări (Karl Zeller); Harry-My Fair Lady (Frederick Loewe); Gabriel - Sânge Vienez (J. Strauss); René - Suzana (Jean Gilbert); Edwin - Silvia (Emmerich Kalman); Marchizul Aristide de Faublas- Bal la Savoy (Paul Abraham); Athos - Cei Trei Mușchetari; Omul de Tinichea - Micuța Dorothy (Silvia Kerim); Regele Kocicadania - Povestea soldățelului de Plumb (Dumitru Capoianu); Împăratul - Pac
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
un club de fotbal din Viena, Austria care evoluează în Bundesliga. Astăzi este cel mai popular și mai titrat club de fotbal din Austria. Clubul a fost fondat în 1898 sub numele de "Erster Wiener Arbeiter-Fußball-Club" (Primul Club de Fotbal Vienez al Muncitorilor). Culorile originale ale echipei erau roșu și albastru, acestea fiind în continuare folosite pentru meciurile din deplasare. La data de 8 ianuarie 1899 clubul și-a schimbat numele în actualul "Sportklub Rapid Wien", urmând exemplul celor de la "Rapide
Rapid Viena () [Corola-website/Science/311623_a_312952]
-
nu l-a lovit pe jucător. Meciul s-a terminat, dar Rapid a făcut o cerere la UEFA pentru rejucare meciului, iar ambele echipe au fost amendate. Apelul a fost respins inițial, dar Rapid a încercat încă o dată. Amenda echipei vieneze a fost dublată și UEFA a decis rejucarea meciului pe un teren neutru. Meciul a avut loc pe 12 decembrie 1984 pe Old Trafford, Manchester, Anglia și Rapid a câștigat cu 1-0 prin golul lui Peter Pacult. Rapid a ajuns
Rapid Viena () [Corola-website/Science/311623_a_312952]
-
acel timp un cuptor de ars țigle și cărămizi ("Ziegl Offen"). În partea de vest a satului a existat în secolul al XVIII-lea o mănăstire, marcată pe Harta Iosefină că "Monaster". Mănăstirea avea un interior de 120 orgii (stânjeni vienezi) lungime și 100 orgii lățime. Averea constă dintr-un arător de 10 galeți, un fanat de 2 care de fan și o vie. În anul 1745 moară mănăstirii a fost ocupată de colegiul reformat-calvin din Aiud. Înainte de 1759 trăia în
Măgina, Alba () [Corola-website/Science/300249_a_301578]
-
(n. 7 februarie 1870 - d. 28 mai 1937) a fost un doctor și psiholog austriac, fondator al școlii de psihologie individuală; a doua școală vieneză de psihoterapie, în ordine cronologică (după psihanaliza lui Sigmund Freud și înainte de logoterapia lui Viktor Frankl). a fost întemeietorul școlii de psihologie individuală. S-a născut din părinți evrei, a absolvit Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena. În colaborare
Alfred Adler () [Corola-website/Science/308326_a_309655]
-
aliat al Franței, nu va întreprinde nimic împotriva posesiunilor austriece din est. Tot acest raționament a fost inclus într-un raport detaliat al prințului Metternich, pe acea vreme ambasador al Imperiului Austriac la Paris, raport foarte bine primit de Curtea vieneză, mai ales de cercurile belicoase ce doreau o revanșă rapidă și decisivă. Nu în ultimul rând, se conta pe o insurecție antifranceză, de tip spaniol, pe toată suprafața Germaniei, în regatele-satelit, controlate de Franța: Bavaria, Saxonia și Württemberg. În realitate
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]