1,115 matches
-
doi munți uriași Apasă cu umerii totul De valuri și-a lor zvârcolire atrași Stârnind fără seamăn potopul. Se cască hulpave din val negre guri Ce-și scuipă spre ceruri furia Și-n cer uriașii cu umerii suri Întorc înzecit vijelia. Marasmul cuprinde-ntunericul greu Și chinuie sufletul mării De parcă departe-a plecat Dumnezeu Și pradă ne lasă uitării. PASIUNE Să mă înveți să te iubesc femeie Obrazu-n palma ta am așezat Aprinde-mă din focul tău, scânteie Frământă-mă frumoaso
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
atașamentul) : „privesc îngeri cu aripi tăiate/ jucându-se cu nisipul/ din clepsidră/ timpul/ își bate joc de pletele lor blonde// nu-și mai amintesc/ cum îi așezam în leagăne de rouă/ când noaptea bătea/ jucăriile de pluș” (tac în ritmul vijeliei). Deși tonul poeziilor sale se dorește a fi unul ușor ludic, debordând de energie, Ana Maria ne surprinde cu universul său, nu întotdeauna îmbrăcat în culori vesele sau purtând aromele dulci ale visului de copil: „în ieriul din mine/ ați
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
nasc sau mor ființe, nu numai omenești. La fiecare minut un incendiu devastează case sau păduri iar la fiecare oră câte un cataclism. Natura își face treaba, deseori necesară deoarece după un incendiu de pildă, vegetația renaște mai viguroasă. Si vijeliile au rolul lor ca pădurea să nu se umple de uscături ca omenirea. Grija hranei tuturor speciilor include și moartea deoarece multe corpuri care au fost vii, inclusiv omul, devin delicatese pentru alte specii doar după ce viața din ele a
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
rămâne ancorată, fizic și spiritual, în cel mai drag loc, acolo unde simte în siguranță cu bucuriile și împlinirile ei: acasă! „Acasă e locul unde pot visa, e un tărâm al iubirii, mai trainic, mai frumos, și să reziste împotriva vijeliilor sau uraganelor care vor cuteza să zdruncine temelia a tot ce-am durat până acum, cu trudă și sacrificii. Acasă, sufletul meu este al meu și timpul îmi aparține, și fiecare piatră, și fiecare fir de iarbă, fiecare pom care
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
determinat să procedeze așa fără să se gândească la consecințe. Chiar dacă fata nu se accidenta, tot putea să-l reclame la miliție că a violat-o. Din gândurile sale sumbre l-a scos inginerul-șef care a intrat ca o vijelie în birou. - Ce s-a întâmplat, tovarășul Axinte, cu tovarășa Niculescu? Am auzit că este la spital în stare de inconștiență. - Așa este că doar eu am dus-o la dispensar. - Cum așa? Ce s-a întâmplat de fapt? - Se
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
al Danielei Condurache azi, decât dăruindu-ne două mîine! Ce timpuri câinești am trăi să avem parte numai de cântece lătrate! Dar timpul nostru are un puseu de divinitate de la muzica populară, fundație a identității noastre. Deși cântă ca o vijelie, glasul Danielei Condurache are suavitate, are consonanță cu visul. Ascultând-o, trăim mai încet și suntem mai moldoveni, chiar de-am fi olteni, munteni, ardeleni, dobrogeni, bănățeni...! Când cântă Daniela Condurache, întreaga lume e moldovenească. Orice cântec interpretat de Daniela
DANIELA CONDURACHE. DACĂ AR ASCULTA-O LUMEA, AR DEVENI MOLDOVENEASCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347387_a_348716]
-
cameră. - Tu ce ai mai făcut în acest timp ? - Eu? tresări ea ca din visare. Mai nimic. Am încercat să citesc ceva, după ce am făcut un duș și apoi am adormit. M-ai trezit acum, când ai intrat ca o vijelie pe ușă. - Scuze, dar îmi erau mâinile ocupate cu pachetele de cumpărături. - Și George unde este ? De ce nu a venit să te ajute la cărat bagaje? - Aa, a rămas jos, s-a întâlnit cu mai mulți colegi scriitori, să bea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
mele dragi păreau altfel. De fapt. în galopul calului, toate deveneau ciudate, pline de un mister pe care îl sorbeam în lunecarea vijelioasă printre ele. Chiuiam amândoi de ridicam păsările în căutare de hrană, care zburau grăbite din calea noii vijelii. Veneau și câinii, unii, nu toți, după noi. Dealurile abrupte le coboram de-a curmezișul, dar unii cățelandri se dădeau de-a dura, ajungând întotdeauna în picioare. Lătrau la noi să ne grăbim sau poate să avem grijă cum coborâm
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
că norii nu sunt inventivi. Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac, Se-aude lin ecoul amestecând noroi: Blestemele din rugăciunea unui dac Ce ne-au trântit-o zeii din ceruri înapoi. Ei nu, e prea de tot! Deja e vijelie! Auzi cum dă cu ropot si cu vânt! Taifun! E clar cât de ”frumos” amurgul o să fie... Afară parcă plouă din Sarmis cel nebun! Gata, am hotărât. Să plouă cum o vrea! Că versuri ude sunt prin cărți o droaie
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346873_a_348202]
-
mai spuneai că norii nu sunt inventivi. Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac Se-aude lin ecoul amestecând noroi, Blestemele din rugăciunea unui dac Ce ne-au trântit-o zeii din ceruri înapoi. Ei nu, că asta deja e vijelie! Auzi cum dă cu ropot si cu vânt! Taifun! E clar cat de ”frumoasă”-nserarea o să fie... Afară parcă plouă din Sarmis cel nebun! Gata, am hotărât. Să plouă cum o vrea! Că versuri ude sunt prin cărți o droaie
OBSESIVĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347007_a_348336]
-
că norii nu sunt inventivi. Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac, Se-aude lin ecoul amestecând noroi: Blestemele din rugăciunea unui dac Ce ne-au trântit-o zeii din ceruri înapoi. Ei nu, e prea de tot! Deja e vijelie! Citește mai mult Azi toată lumea scrie despre ploaie.E toamnă, e normal, afară plouă.Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie.Am să pretind că scriu despre o ploaie nouă.Da,da! S-a anunțat ploaie specială! Se cere
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
spuneai că norii nu sunt inventivi.Ba nu. Din Eminescu plouă. Dacă tac,Se-aude lin ecoul amestecând noroi:Blestemele din rugăciunea unui dacCe ne-au trântit-o zeii din ceruri înapoi.Ei nu, e prea de tot! Deja e vijelie!... IX. ȘTERGERE, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013. De-un timp, timpul mi-l măsoară în suspine și dureri, Zeci de ani îmi pune-n seamă pentru-o simplă zi de ieri, Și în
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
făcut cunoștință cu acest vânt în octombrie 1966!. Nu știam ce este Coșava dar când am coborât din dubița TV care ne adusese unul dintre călătorii cu care venisem a spus; Iar a început Coșava! Am înfruntat cea mai cruntă vijelie în 25-26 februarie 1976. Am fost schimbul I vijelia începuse din timpul zilei, însă în incinta minei Suvarov parcă nu se simțea atât de violentă. Nici un autobuz nu a venit cu schimbul II așa că a trebuit să plecăm spre locuințele
COŞAVA DIN CLISURA DUNĂRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346431_a_347760]
-
știam ce este Coșava dar când am coborât din dubița TV care ne adusese unul dintre călătorii cu care venisem a spus; Iar a început Coșava! Am înfruntat cea mai cruntă vijelie în 25-26 februarie 1976. Am fost schimbul I vijelia începuse din timpul zilei, însă în incinta minei Suvarov parcă nu se simțea atât de violentă. Nici un autobuz nu a venit cu schimbul II așa că a trebuit să plecăm spre locuințele noastre din Orașul Nou pe jos. Mina Suvarov este
COŞAVA DIN CLISURA DUNĂRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346431_a_347760]
-
naștere și moarte, un fel de pendulare ... și atunci spirala aia atît de savant invocată nici măcar nu există, a fost numai o presupunere, o supoziție, pe care s-a încercat explicarea ... Cîinele lătra din ce în ce mai tare. Mancuse a aprins lumina afară. Vijelia se întețise iar. O fi cineva la poartă, a presupus Estera. O fi Caiafa, a zis, trist, Mancuse ... N-am fost eu prieten cu el, dar îl regret ... Și Ignațio? a zis Estera. Cu el ce-o mai fi? Nimic
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
ori foarte sumar prelucrat, numai să înșface cât mai repede banii. După noi potopul!, iată lozinca-far călăuzitor pentru toți acești tâlhari la drumul mare. De aceea, ce să ne mai mire calamitățile tot mai dese (ploi torențiale, alunecări de teren, vijelii, întroieniri), care se abat pustiitor asupra românilor! Iar dacă nu se vor lua măsuri rapide pentru oprirea măcelului din păduri și pentru reîmpăduriri, frecvența și forța calamităților va spori până la dispariția completă a unor localități. Chiar municipiul Sighetul Marmației, localitate
CONTINUĂ MASACRUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345469_a_346798]
-
unde te duci!”...ea.. ,,- La Bitina după lapte!”...eu... ,,- Te-ai făcut fată cuminte?„...ea... ,,-DAAAAAA!„...eu.... ,,Bine, să-i spui mătii că nu te mai iau!”.....și am respirat și eu ușurată! La întoarcere acasă, am intrat ca o vijelie pe poartă și am strigat, cât am putut de tare, să fiu sigură că mă fac auzită: ,,- Am vorbit cu Niculina!!!! A zis că nu mă mai ia!.....Nu s-a bucurat nimeni, au înțeles că pierduseră bătălia.”...dar de
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
bruma/ Durerilor de veci ce-ai pătimit! Apoi,dl. Radu Botiș recită poezia „Munții mei prieteni”scrisă de poetul-erou Ion Șiugariu din care redau o parte:„ Mă gândesc și-acum cu drag la munții mei/ Nebiruiți de timp și aspre vijelii,/ Munți românești ai Ardealului Făclii,/ Creșteau spre cer, O, veșnic singuri, munții mei!/ Mi se păreau peste adâncuri-veșnicii/ De glorie străbună, Încă, printre ei,/ Mai rătăceam din basme, româneștii smei / Și feți frumoși și zâne-pure veșnicii!” etc Cu emoție, dragoste
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
Truchiurile copacilor erau contorsionate și înclinate cu crengile până aproape de pământ. Vântul,ploaia rece și rapidă sfâșiau trupurile fără apărare ale arborilor. La marginea pădurii, în apropierea unui arbust stufos, Ursoaica Martina tocmai năștea. Durerile facerii se sincronizau parcă cu vijelia necruțătoare. Explozia de fulgere strălucitoare și tunete năucitoare parcă anunța sfârșitul lumii, dar o nouă viață se înfiripa încetișor și deodată apăru timid, căpșorul delicat și simpatic al unui ursuleț brun. Pe fruntea sa mititică se zărea lucind o steluță
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Domnul să nu avem situații în care va trebui să coborâm! sparse tăcerea agentul-șef principal Furtună. Până acum, e bine... Poate că avem noroc. - Așa este. Nici câinele nu l-aș scoate afară pe vremea asta, îi întări plutonierul Vijelie gândurile. - Păi, cred că nici cei obișnuiți să facă rău nu ies pe vremea asta, domnule agent-șef, își dădu cu părerea studentul Bolnavu Ion... Ce bine că mai am doar trei zile și termin practica! E frumos vara, chiar
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
dar în spate, unde se intră de pe o alee. Nu se comunică între ele, răspunse Brumă atent, scurt și precis. - Aha! Asta-i de bine. O să mergi tu cu domnul agent principal Mititelu și cu... studentul nostru. Eu cu domnul Vijelie rămânem la mașină..., poate fuge vreunul și-l întâmpinăm cum se cuvine... Ce zici, tinere student, viitor ofițer? - Ce să mai zic? Dacă ați hotărât așa, mai este loc de zis ceva? Merg, dar ce facem cu cel care a
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
încătușat. Zâmbind cuiva peste umărul studentului, îl dădu acestuia în primire, fără nicio explicație, se întoarse și închise ușa. Studentul îl privea nedumerit și încruntat pe individ, încercând să-și ascundă teama ce-l cuprinsese. Nu observase când intrase plutonierul Vijelie pe hol, gata să-l înhațe pe scandalagiu... Referință Bibliografică: D'ALE POLIȚIEI (7) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
Eu am cam obosit, așa că te aștept aici! Tu mergi liniștit și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au tăbărât pe el cu sutele. Ace veninoase
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
Eu am cam obosit, așa că te aștept aici! Tu mergi liniștit și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au tăbărât pe el cu sutele. Ace veninoase
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
de treabă! Ploaia se porni în rafale, ca niște perdele de apă aduse de vânt puternic. Încă un trăsnet lumină năprasnic, urmat în aceeași clipă de o bubuitură fantastică. Se porni un potop de rafale de ploaie. În sfârșit, când vijelia de afară cuprinse totul iar valuri puternice de ploaie și vânt zguduiau din rădăcini toți pomii, punând la grea încercare gardurile și acoperișurile casei, bunicul sosi liniștit în cerdac, de parcă nici n-ar fi fost urgia de pe lume afară. Intră
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]