651 matches
-
restabilirea echilibrului demografic în târgul Huși, după cum arată recensământul din 1851: numărul total al locuitorilor târgului sporind din nou la 2.461 persoane. Spre deosebire de recensământul anterior, în ceea ce privește birnicii și căpătăierii, acesta din 1851 arată că au fost scăzuți din tabelele Vistieriei 365 de birnici. Printre aceștia, sunt incluși 53 zugravi și 213 scăzuți din porunca Vistieriei. În același timp, însă, din totalul de 256 oameni, 158 au venit din alte locuri, poate și din târguri, dar în majoritate au venit de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgului sporind din nou la 2.461 persoane. Spre deosebire de recensământul anterior, în ceea ce privește birnicii și căpătăierii, acesta din 1851 arată că au fost scăzuți din tabelele Vistieriei 365 de birnici. Printre aceștia, sunt incluși 53 zugravi și 213 scăzuți din porunca Vistieriei. În același timp, însă, din totalul de 256 oameni, 158 au venit din alte locuri, poate și din târguri, dar în majoritate au venit de la sate. Permutările pot fi determinate de schimbarea categoriei sociale, de decese ori pur și simplu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din totalul de 256 oameni, 158 au venit din alte locuri, poate și din târguri, dar în majoritate au venit de la sate. Permutările pot fi determinate de schimbarea categoriei sociale, de decese ori pur și simplu de scutirile acordate de Vistierie. Târgul Huși va păstra, în continuare, un pronunțat caracter rural. Birnicii, al căror număr a crescut și care locuiau în special în cartierele mărginașe, în mahalale, se ocupau cu agricultura și cărăușia, cu lucrări la vie sau cu alte munci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cetățile Chilia și Cetatea Albă, pierdute în 1484, au avut o mare importanță în strategia de apărare a Moldovei, dar și în dezvoltarea economiei: acum a fost înreruptă legătura comercială între Apusul și Răsăritul Europei, fapt reflectat în diminuarea veniturilor Vistieriei domnești. Istoricul D. Ciurea a stabilit o legătură între evoluția târgului Huși și dezvoltarea căii comerciale spre Galați, după pierderea Chiliei (1484) și, în general, se consideră că orașul a cunoscut o mai mare dezvoltare în a doua parte a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rusă, în această perioadă, a avut urmări ruinătoare pentru Principate. Populația, fără deosebire de religie, din orașul Huși și din satele învecinate, din ținutul Fălciu și din întreaga Moldovă, era obligată să întrețină soldați din armata rusă. Această armată jefuia vistieria țării, iar ofițerii și soldații comiteau nenumărate abuzuri în casele românilor, unde erau găzduiți. Nu e de mirare, deci, că în mai multe rânduri, raportorii catolici anunțau Vaticanul că locuitorii din Huși s-au retras din oraș în zonele din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cazan peste care într-o noapte se depunea silitra, de grosimea unui deget. Pentru a se obține rezultate foarte bune, această operațiune trebuia repetată de mai multe ori. Deoarece „nici o țară nu produce silitră mai bună ca cea de aici”, Vistieria turcească cumpăra acest produs cu 40 de aspri ocaua. 3. Breslele Breslele au reprezentat o formă de organizare profesională a negustorilor și meșteșugarilor. Ele au reglementat în cursul Evului Mediu întreaga viață economică a târgurilor. Unele informații referitoare la breasla
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care făceau parte. Și la Huși erau ulițele Blănarilor, Cizmarilor, Olăriei, Piața Lemnăriei etc. În 1813 sunt cunoscute unele velnițe care funcționau legal la Huși și Târgu Frumos, iar din 1814 producerea băuturii intră în legalitate, aducând mari venituri la Vistierie.În 1832, la Huși funcționau 749 instalații industriale, din care: șase mori de cai (după 1834, vechile mori de apă au fost înlocuite prin mori cu tracțiune animală), 26 velnițe și 717 „fabrici” (în realitate, ateliere), din care: cinci ateliere
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
funcționau numai 16 negustori, din care: bacali - 8; precupeți - 5; bogasieri - 3. Interesul negustorilor pentru comerț a crescut în perioada Regulamentului organic. Prezentăm, în tabelul următor, numărul negustorilor patentari din Huși, Fălciu, Vaslui în anul 1832, după un „extract” al Vistieriei: Pe baza acestor date și a celor oferite de Catagrafia din 1831-1832, putem sublinia că târgul Huși era un important centru economic de producție și de schimb. Mărfurile existente pe piață depășeau cu mult nevoile locale, ele fiind plasate și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de stăpânii feudali, de aceea se mai numeau „oameni de scuteală”. O situație asemănătoare era și în cazul oamenilor scutiți de instituțiile ecleziastice sau laice. De asemenea, și în cazul bejenarilor, oameni străini, veniți de peste hotare și stabiliți în Moldova, Vistieria le acorda anumite avantaje, și îndeosebi, o scutire generală de dări pe termen de cinci ani, după care ei intrau în categoria birnicilor. Uneori, în izvoare, informațiile asupra populației sunt dispersate. Astfel, în recensământul fiscal din 1803 (Condica liuzilor) era
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ales Focșani și Galați, coborând spre sudul Dunării de-a lungul Siretului și Prutului. În Evul Mediu, semnificativ este faptul că domnitorii încurajau pe negustorii străini care desfășurau activități practice, profitabile nu numai dezvoltării economice (orașe și târguri), dar și vistieriei țării. Dimitrie Cantemir, foarte bun cunoscător al situației din Moldova, afirma, la începutul secolului al XVIII-lea, că evreii „nu au altă îndeletnicire decât neguțătoria și să țină hanuri”. Interesantă este mențiunea, puțin credibilă, că moldovenii, în general, nu agreau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
este ilustrată în următoarele patru tabele. În modul cel mai concret, unii locuitori ai Moldovei au solicitat consulatelor străine acordarea statutului de sudit, care însemna protectoratul puterii străine (Rusia, Austria, Prusia etc.), cu scopul de a evita plata taxelor către Vistierie. Statutul economic privilegiat al sudiților a provocat nemulțumirea meseriașilor și negustorilor pământeni, care vor protesta. Astfel, la mijlocul secolului al XIX-lea, negustorii din Huși și din alte orașe arătau domnitorului că sufereau mari pierderi din cauza negustorilor sudiți și cereau îngrădirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Semnalăm unele aspecte social-economice: fiscalitatea excesivă (creșterea impozitelor, agravarea obligațiilor de plată etc.), ca urmare a condițiilor interne, abuzurile aparatului de stat, adăugate celor exercitate de proprietari și arendași. La 28 ianuarie 1820, negustorii din Huși au trimis o jalbă Vistieriei prin care cereau să fie scutiți de unele obligații în bani („banii ajutorniței”). Se arăta că s-au oprit numai 2 lei la 10, ceea ce nu se poate socoti asuprire, și nici spor, urmând ca ei să „cumpănească rînduirea după
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
urmând ca ei să „cumpănească rînduirea după starea fiiștecăruia, rînduind și pe toate crîșmele”. La 22 februarie 1820, locuitorii din cartierul Răești au adus la cunoștința Isprăvniciei Fălciu nemulțumirea lor pentru unirea, impusă de autorități, cu birnicii din târgul Huși. Vistieria poruncea Isprăvniciei Fălciu a se face cercetări și „a se pune la cale”. Complotul condus de Ioniță Popovici din 1839 din Moldova, care se încadrează în starea generală de nemulțumire premergătoare revoluției de la 1848, reprezintă o mișcare social-politică îndreptată împotriva
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fugiți sau scutiți și angajați slugi). Ei declarau în noiembrie 1842 că, din aceleași cauze, au rămas „cu totul săraci și fără nici o stare”. La începutul anului 1848, situația locuitorilor satului Odaia-Bogdana (ținutul Fălciu) ajunsese disperată. În jalba lor, adresată Vistieriei, la 8 februarie 1848, sătenii declarau că sunt forțați de zapcii să plătească întregul bir: „până acum, cât ce am mai avut am vândut și am tot întâmpinat [...] muritori de foame suntem, calici cu totul, chip de a mai plăti
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au și băut tot ei”. În condițiile în care târgurile - și Hușii, îndeosebi - nu ofereau mijloace suficiente de existență, avea loc o deplasare spre sate a unei însemnate părți din populația urbană. La 17 octombrie 1846, ispravnicul ținutului Fălciu raporta Vistieriei că locuitorii din mahalalele târgului, mai ales birnicii, au reclamat că sunt împovărați cu dările căpătăierilor. Totodată, mulți căpătăieri se deplasau spre târguri, pe care le părăseau la fel de repede precum veniseră. Strămutarea spre târguri avea un caracter temporar atât pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Fălciu fug la Galați, „oploșindu-se sub chezășia prietenilor lor, muncesc acolo”. Târgurile din regiunile viticole ale Moldovei erau un loc de refugiu pentru mulți dintre țăranii fugari. Astfel, de pildă, un locuitor din Huși arăta într-o jalbă adresată Vistieriei, la 2 mai 1849, că s-a strămutat în târg de cinci ani „slujind pe la boierii de aice, la vii și altele”, iar după ani grei de trudă și-a cumpărat o casă cu acareturi în acest târg. Este cazul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
încalce proprietățile lor”. Față de nesupunerea la muncă, proprietarii sau arendașii răspundeau cu izgonirea de pe moșie, lucru îndrituit de Regulamentul organic (art. 126), ceea ce avea consecințe grave asupra gospodăriilor țărănești. Astfel, proprietarii își măreau rezerva feudală prin includerea loturilor țăranilor izgoniți. Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari. Dacă țăranii acceptau condițiile impuse, făceau „act de căință” și garantau în scris, atunci pedeapsa era suspendată. De exemplu, în aprilie 1820, Vistieria cerea Isprăvniciei ținutului Fălciu să nu îngăduie izgonirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
măreau rezerva feudală prin includerea loturilor țăranilor izgoniți. Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari. Dacă țăranii acceptau condițiile impuse, făceau „act de căință” și garantau în scris, atunci pedeapsa era suspendată. De exemplu, în aprilie 1820, Vistieria cerea Isprăvniciei ținutului Fălciu să nu îngăduie izgonirea bejenarilor de pe moșia Cârligați, proprietate a serdarului N. Dumitriu. Vistieria recomanda ca în aplicarea pedepsei să se uzeze de multă prudență pentru a nu provoca fuga locuitorilor. În anii 1831-1834, mișcările sociale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Dacă țăranii acceptau condițiile impuse, făceau „act de căință” și garantau în scris, atunci pedeapsa era suspendată. De exemplu, în aprilie 1820, Vistieria cerea Isprăvniciei ținutului Fălciu să nu îngăduie izgonirea bejenarilor de pe moșia Cârligați, proprietate a serdarului N. Dumitriu. Vistieria recomanda ca în aplicarea pedepsei să se uzeze de multă prudență pentru a nu provoca fuga locuitorilor. În anii 1831-1834, mișcările sociale creșteau în intensitate, pentru prima dată fiind trimise unități armate. Documentele semnalau mișcări și în zona Huși. O
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
doi boi, iară cielanți toți numai cu palmele”. Dregătorul revine cu un alt raport, la 4 iulie 1849, în care atrăgea atenția că sărăcia este atât de mare, încât este imposibil să se strângă birul restant. În urma cercetărilor efectuate de Vistierie, în octombrie 1849, s-a dovedit că locuitorii târgului Huși erau încărcați și obligați să plătească în plus darea pentru 173 oameni. De asemenea, erau siliți să achite și suma de 100 lei pe an, ca urmare a abuzurilor și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
urmare a abuzurilor și delapidărilor comise de autoritățile fiscale. Consecințele ce puteau decurge din situația disperată în care se găseau locuitorii, puși în imposibilitatea de a plăti birul fugarilor și al celor înscriși de două ori în catagrafie, a determinat Vistieria, în cursul anului 1849, să suspende execuțiile silite, să scadă birul ce revenea asupra celor 173 locuitori care lipseau și să anuleze datoriile. Locuitorii satului Berezeni - Fălciu erau hotărâți să ia cu forța pământurile de care aveau nevoie sau să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numite în diferite perioade eyaleturi, vilaieturi sau pașalîcuri; la rîndul lor, acestea erau subordonate jurisdicției așa-numitelor sangeacuri sau live, care erau subîmpărțite în kaze și apoi în nahiyeuri. Regiunea era totodată organizată în districte juridice numite kadilîkuri; defterdarii, funcționarii vistieriei, aveau un sistem administrativ separat. Autoritățile locale colaborau cu spahiii din zona respectivă, care aveau îndatoriri și obligații clar stabilite. Administrația provincială era controlată și de forțele polițienești. Ienicerii, care nu se aflau sub jurisdicția cîrmuirii locale, ci a celui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în următoarea descriere a situației din Valahia: Spre sfîrșitul secolului al optsprezecelea, impozitele unui sătean de rînd includeau: o taxă pe cap de locuitor percepută de patru ori pe an (dar pînă la de 12 ori pe an atunci cînd vistieria avea nevoie de mai mulți bani); o taxă pe vatră, strînsă de două ori pe an; o taxă pe vite, oi, porci și pe loturile cultivate cu viță de vie; o taxă pe fumărit (în funcție de hornurile caselor) și pe pivnițe
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu l-a împiedicat pe Mihail să-și continue strădaniile în vederea implementării programelor lui active și agresive. Cît privește administrația internă, guvernul evoluase de la nivelul primitiv din timpul lui Miloš, cînd cneazul deținea întreaga putere și făcea ce voia cu vistieria statului, la regimul constituțional din 1869. După cum am văzut, pe parcursul acestei perioade, administrația locală a fost trecută sub controlul aparatului birocratic centralizat. Cu toate că s-ar putea argumenta că majoritatea acestor schimbări slujeau evoluției națiunii, anumite atribute ale regimului autonom au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu pașa Shkodërului și a fost nevoie ca acțiunea să fie înăbușită prin forță. Cu toate că episcopul a reușit să păstreze unitatea țării, guvernul central rămînea slab, subvențiile rușilor continuînd să fie principala sursă de venit. Nu exista nici urmă de vistierie; Petru avea un seif în care păstra banii statului. Nu exista un sistem juridic sau legi care să impună respectul general față de ele. Căpitanii judecau unele cazuri mărunte, iar senatul se ocupa de infracțiunile mai mari, dar organizarea era tot
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]