565 matches
-
binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice. El a fost trimis cu diferite misiuni în Transilvania, pentru a trata cu Ioan
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. În secolele XVII-XVIII, mănăstirea a fost un important centru cultural, aici realizându-se prima traducere în limba română a
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
caracter religios în fir de mătase cu perle, cel mai mare având și două rubine ("Acoperământul" pentru Sf. Disc, "Acoperământul" pentru Sf. Potir, "Aerul" sau văzduh pentru Sf. Vase) și un "Epitrahil", lucrate de mână și atribuite cneaghinei Anghelina, soția vistiernicului Matiaș, ctitorul bisericii. Casa egumenească din curtea Mănăstirii Coșula datează din secolul al XVII-lea și este catalogată ea-însăși ca monument istoric. Ea se află la 50 m nord-vest de biserică și este compusă din două nivele, cu cerdac la
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica "Sf. Nicolae", dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
El a pus o pisanie cu următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a făcut acest hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)"". Boierul Nicoară Prăjescu era unul dintre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). El a primit
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)"". Boierul Nicoară Prăjescu era unul dintre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). El a primit mai multe moșii de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Biserica a fost menționată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea în mai multe acte. În perioada medievală, în jurul bisericii a existat un cimitir parohial
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
cu următorul text: "“Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a zidit acest hram în numele Sf. Ierarh Nicolai de voievodul Iliaș 1546-1551, fiul lui Petru Rareș și l-a reînoit dumnealui vel vistiernic Nicoară Prăjescu în anul 1611.” În anii 1974-1980, s-a restaurat după proiectul D.M.I.A. București, în zilele Prea Fericitului Patriarh Iustin, a Înalt Prea Sfințitului Teoctist, mitropolitul Moldovei și Sucevei, arhitect proiectant Nicolae Diaconu, pr. ic. stvr. Severin Brăteanu
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
istoric"", fresca fiind grav alterată prin integrări cromatice masive și repictări. În pridvor și în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparține lui Bogdan, fiul lui Petru Rareș, mort în septembrie 1540, iar alta marelui vistiernic Toma, mort la 21 august 1543. Biserica a fost înzestrată cu valoroase odoare, dintre care multe au fost distruse sau s-au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârșitul secolului al XVI
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Biserica "Sfântul Nicolae" din Poieni este o biserică ortodoxă construită în anul 1841 de marele vistiernic Alexandru Balș în satul Poieni din comuna Schitu Duca (județul Iași, aflat la o distanță de aproximativ 20 km sud de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului, pe partea stângă a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf.
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum atestă pisania amplasată deasupra intrării în biserică, ctitorii acestui edificiu sunt marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu). Ctitorul bisericii, Alexandru (Alecu) Balș (26 iulie 1801 - 14 aprilie 1864), era fiul logofătului Constantin Balș ("Ciuntul") (1744-1828) și a îndeplinit următoarele demnități: vornic, mare vistiernic și logofăt. El a fost căsătorit de
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
în biserică, ctitorii acestui edificiu sunt marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu). Ctitorul bisericii, Alexandru (Alecu) Balș (26 iulie 1801 - 14 aprilie 1864), era fiul logofătului Constantin Balș ("Ciuntul") (1744-1828) și a îndeplinit următoarele demnități: vornic, mare vistiernic și logofăt. El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu Casandra Cantacuzino-Pașcanu (1809-1851) și, din 1831, cu Elena (Elencu) Sturdza (1804-1854). Alecu Balș era unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova având 80.000 de fălci de
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Elena (Elencu), au fost înmormântați în curtea Bisericii "Sf. Dumitru" - Balș din Iași, osemintele lor fiind aduse ulterior în osuarul din peretele nordic al pronaosului bisericii sus-menționate. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost construită în anul 1841 de către marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu), în timpul domniei principelui Mihail Sturdza (1834-1849) în Principatul Moldova. În apropiere de biserică, boierul a avut și un conac care a aparținut mai apoi și Principesei Ileana a României și a fost ulterior
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai precis de logofătul Nicolae Racoviță Cehan și de paharnicul Ioan, fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță, fata logofătului Nicolae Racoviță
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni este o biserică ctitorită de marele vistiernic Mateiaș în jurul anului 1539 în satul Horodniceni din județul Suceava, aflat la o distanță de 16 km sud-vest de municipiul Suceava. Această construcție se încadrează în seria de clădiri bisericești construite în stilul epocii lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), având
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Pogorârea Sf. Duh" din Horodniceni a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective: Biserica din Horodniceni a fost construită în anul 1539 de către marele vistiernic Mateiaș. Lăcașul de cult a fost ridicat în satul Horodniceni, aflat la o distanță de 16 km de orașul Suceava și a fost sfințit la data de 8 noiembrie 7047 (1539), ""în zilele lui chir Teofan, mitropolit al Sucevei"". Cercetările
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
de 16 km de orașul Suceava și a fost sfințit la data de 8 noiembrie 7047 (1539), ""în zilele lui chir Teofan, mitropolit al Sucevei"". Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate în fundație aveau câte o fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice. El a fost trimis cu diferite misiuni în Transilvania, pentru a trata cu Ioan
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. În decursul timpului, edificiul a fost reparat de câteva ori (în secolele XVIII și XIX). Iconostasul bisericii datează din
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
interior, biserica este împărțită în pridvor, pronaos, naos și altar. Între pridvor și pronaos, ca și între pronaos și naos, au existat perete despărțitoare care a fost înlăturate ulterior. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni a fost construită de marele vistiernic Mateiaș pentru a servi ca necropolă a sa și familiei sale. În urma cercetărilor arheologice din anii 1998-2001 au fost descoperite șapte morminte în pronaosul bisericii, majoritatea fără obiecte de inventar. Unul dintre morminte este de reînhumare, aici găsindu-se o
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
se păstrează ""Condica sfintei mănăstiri Solcăi"", unele cărți aduse de Vartolomei Măzăreanul din Rusia, un tetraevanghel slavon îmbrăcat în catifea roșie și având mențiunea că a fost ""cumpărat de Constantin Roșca mare vornic și l-au ferecat fratele său Ghoerghe vistiernic și Vasilie mare armaș și l-au dat sfintei mănăstiri din Solca"", o candelă de argint cu inscripția ""Vartolomei, arhimandrit din Solca 1772"", precum și un felon de culoare cărămizie, împodobit cu numeroase icoane, cruci și ornamente de fir de aur
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
de zid"". Târgul Ștefănești s-a aflat o lungă perioadă în proprietate domnească, timp în care toate cheltuielile privitoare la biserica "Cuvioasa Parascheva" erau suportate de vistieria domnitorilor Moldovei. Domnitorul Ioan N. Mavrocordat (1743-1747) dăruia la 20 iunie 1745, marelui vistiernic Teodor Paladi o parte din hotarul Ștefăneștilor, împreună cu heleșteul domnesc. Localitatea “a fost cu totul distrusă” cu ocazia războiului ruso-turc din 1768-1774, după cum relatează un călător străin care a trecut prin Ștefănești la 1780. Este posibil ca și biserica să
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]