1,035 matches
-
ziarul său, la acea dată CEZAR PETRESCU. Dar suferința poate deveni, până la urmă, și cel mai bun profesor al sufletului, cu toate că îi contorsionează acestuia până la destructurare fibra, încercând să îl răpună cu orice chip, ori că îi răpește fără discernământ vlaga, conducându-l, finalmente, până la miezul greu identificabil al Tainei. În lipsa durerii profunde, cu siguranță că Omul ar rămâne un simplu lunatic al statisticii, orbecăind într-o continuă mișcare haotică înspre nicăieri, legat fiind trupește și sufletește de vremelnicia sempitern înșelătoare
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
Articolele Autorului Deschide-țí bluza cu cinci nasturi. Cu fluturi și cu buburuze cusute-n romburi, prinse-n plasturi, Și șterge-ți rujul de pe buze. În noaptea smulsă din tenebre, Lipsită de prejudecată, Vreau să te simt fără vertebre și fără vlagă,doar mulată pe umbra stranie și mută a canapelei de pe hol. Să te privesc, o semimută lascivă scenă, dintr-un rol. O să-ți pictez cu empatie și-o pensulă muiată-n vin, Doriții nuri de o stafie, Ce-a înviat
NASTURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375883_a_377212]
-
adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced; Lasă glodul să-și usuce trupul stors de vlagă Noaptea-i scurtă, zorii cântă și nu știi de șagă. Referință Bibliografică: DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ciprian Antoche
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]
-
Acasa > Versuri > Visare > CÂND MĂ CAUT Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cerșetoare sunt de vise pe la ușile altora Impostoare fără vlagă în a vieții recuzită De cuvânt și de iluzii mă găsesc mereu trezită Chipul meu își scrie timpul atingând cu umbra prora Cerșetoare sunt de mine când mă caut printre rânduri Și găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacă
CÂND MĂ CAUT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375936_a_377265]
-
e cât un grăunte S-ar vrea înmulțită își cere tainul Un om fără cârmă și-arată veninul Iar altul bea lacrimi în doze mărunte O Doamne te simt în adânc ca pe-o vrajă Răstorni în pocal plin de vlagă iubirea Îmi plimbi peste valuri de suflet menirea Fii viu ca să curgem spre punctul de strajă Părinte la Domnul cuvinte-s puține În poala credinței să spui cât te doare Cât plânset e-n lume și câtă rumoare Doar gândul
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
și a povesteși acum sunt tot acoloîntre acele iluzii păstrate în pânzele păianjenilorîn locul casei... XIII. CÂND MĂ CAUT, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Cerșetoare sunt de vise pe la ușile altora Impostoare fără vlagă în a vieții recuzită De cuvânt și de iluzii mă găsesc mereu trezită Chipul meu își scrie timpul atingând cu umbra prora Cerșetoare sunt de mine când mă caut printre rânduri Și găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de-adevăruri cerșetoare Fug cu strigătul în barba ochiului care nu doarme Revelații să dezvălui miez cu sfârcurile coame Te sărut a mea ispită chip iubit potop de soare ... Citește mai mult Cerșetoare sunt de vise pe la ușile altoraImpostoare fără vlagă în a vieții recuzităDe cuvânt și de iluzii mă găsesc mereu trezităChipul meu își scrie timpul atingând cu umbra proraCerșetoare sunt de mine când mă caut printre rânduriși găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacăDe un clește iluzoriu-căci năluci
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
eternitate. Mă azvârl cu inima în palmă în fața cântării orelor, sunt însă și azvârlită de stările aprinse de viață. Cad și mă ridic între râsul și plânsul anotimpurilor. Întâmpinată de mângâierea vremii, alerg după vise, Izbită de absențe, încremenesc fără vlagă. Și zilele curg ca arșița peste pământul însetat de ploaia deasă, mi-e sufletul și liber, dar și prins parcă-ntr-o plasă. Da!Locuiesc în mine. Si am loc suficient pentru zidire. Stăpână peste fire, rămâne doar a inimii
LOCUINȚA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375210_a_376539]
-
întregului corp cu cel al apei reci, un tânăr mai înalt ca ea, o luase de mână și o trase spre larg. Cum nu mai simțea nisipul sub picioare, de teama înecului se ținea strâns de gâtul acestuia țipând fără vlagă. - Lasă-te în grija mea, nu pățești nimic. - Mi-e fricăă..., nu știu să înot.... - Știu eu. Lucrez la salvamar. Uite, stai pe spate cu întregul corp întins... și tânărul o și prinse cu palma de fund și i-l
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii lor se rostogolește, Dar nu le pasă, căci Soarele îi iubește, Obosiți și fără vlagă respiră mai departe, Așteaptă adierile primăverii ce le sunt destinate. Referință Bibliografică: Ostilități la început de iarnă / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1460, Anul IV, 30 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Irina Bbota : Toate Drepturile
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
de pe trunchiul răsturnat și încălecă. „ Și totuși Prințesa m-a păcălit de două ori! Urmașul lui Dracula s-a născut!” Căpitanul Arnăutu simți o amețeală atunci când primele raze ale soarelui îl izbiră în moalele capului. Lumina zilei parcă îi slăbea vlaga din mușchi și brațu-i devenea greoi. În cele din urmă, porni agale pe un drumeag ca să ajungă la locul de întâlnire cu căpitanul Sasu și cu oștenii săi. Referință Bibliografică: XI. MASACRU LA PALAT (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
astâmpăr nici în somn și ai observat ce frumos te-am servit aseară, chiar dacă ne matolisem puțin. - Azi-noapte, poate vrei să zici, că trecuse de ora unu!... aprecie George. După ce că băusem cam mult, m-ai stors și tu de ultima vlagă!... - S-a văzut, că ai adormit imediat! Când m-am întors de la baie, deja sforăiai. Cred că ți-a plăcut și dacă o să fii cuminte mai primești și azi, când vii de la serviciu. Da?! - Nu știu programul și s-ar
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
văzut-o pe Genny dezbrăcată și de lenjeria de corp, în pielea goală, căutându-și prin șifonier schimburile, am luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
prea suporta razele soarelui. În schimb, noaptea se afla în largul său, nu avea somn și colinda fără teamă ulițele satului și adâncurile pădurilor, indiferent că era lună sau întuneric. Doar ziua îl cuprindea somnolența și se simțea sleit de vlagă. Dar iată că într-o bună zi stăpâna conacului, de durerea soțului pierdut, se stinse și ea, iar la moșie se întoarse de la oraș unul din ginerii săi, un bărbat încrezut și hapsân. De cum sosi, acesta băgă spaimă în locuitori
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
încântau mereu. Cât de simplu ar fi fost să treacă peste balustradă și să se lase înghițită pentru totdeauna de uitare. Își lipi fruntea de marginea de piatră și plânse îndelung, cu sughițuri. Când nu mai rămase nici un strop de vlagă în ea, se adună ghem pe bordură, așteptând ca ăntunericul să o înghită pentru totdeauna. inile. Nu se mai scăldase n pahare. Chiar mi-ai părut disperată c Referință Bibliografică: INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) / Mihaela Alexandra Rașcu
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
RUGĂCIUNE..." Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului IUBIRE.. Preocupat de ce-i în lume, Preocupat de-atâta rău, A cam uitat să se preumble Prin mine, bunul Dumnezeu. Buimac, obtuz și fără vlagă, Orbecăiesc fără de spor Și nu îmi regăsesc, Părinte, Sub cruce rolu-Ți protector. Știu, am greșit... E vechi păcatul... Dar oare a iubi-iubire Nu e prea greu de judecat?... Pedeapsa nu e risipire?... Iubire au pe aripi, îngeri... ( Polen dumnezeiesc, Divine
IUBIRE... RUGĂCIUNE... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379685_a_381014]
-
2015 Toate Articolele Autorului Mi-am amintit și am plecat,dorind ca plaiurile dragi să le colind, să chiui prin pădurea noastră dragă unde-am bătătorit cândva poteci, să sorb răcoare din izvoare reci și din miresme să respir iar vlagă. Mi-am amintit de zâmbetul tău cald, de ochii-ți cu sclipire de smarald, de trupul tău încântător,de zână, și am dorit în brațe să îmi sari să-ți simt arzând în palme sânii tari și să te las
MI-AM AMINTIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374787_a_376116]
-
îmi place! te ador! îi spuneam în șoaptă, înrobită de plăcere. - Și eu te ador, frumoaso! zicea el, în timp ce-mi mângâia umerii, sânii și coapsele într-un du-te vino alert. - Îmi place așa, iubitule! îngăimam aproape fără vlagă, vreau și... - Sunt la ordinele dumneavoastră, doamnă! m-a întrerupt având tonul unui corsar medieval. - Ce-mi place să..., a exclamat, aflat în preajma extazului, însă vocea lui a fost acoperită de țipetele mele de plăcere care se propagau, sfâșiind aerul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
soare, apusu-l răcorește cu-nmiresmata-i boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
ziua surâde-n soare, apusu-l răcoreștecu-nmiresmata-i boare.Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare,verde-i primăvara când glia prinde viață,și este galben vara când soarele-l răsfață.Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare...Secătuit de vlagă îl află mândra iarnăși-i învelește trupul în stratul de zăpadă.Pământul hibernează, profund se odihnește,în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește.Perpetua-i existență protejată e de soare,de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
motiv. Lumea îL plăcea așa cum era și tatăl lui trebuia să se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
care par proaspete, firești. C-ai suferit nu-ți pasă. Azi nu mai ai dușmani. Ești singur, tot mai singur în uitare, însă singurătatea aceasta nu te doare când mulți sunt umbre, iar tu zburzi prin ani. Regreți numai că vlaga din tine e un rest în timp ce-ți dau ocol mai vechi dorințe ce-ar vrea să-mprăștii-n brazde hambare de semințe, nu câteva, cu un molatic gest. Icar Închis în labirintul chiar de Dedal creat Icar se
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]
-
Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 6 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dechise ușa. Pe dată, magia casei o întâmpină, învăluind-o. Zâmbi frisonată. Întoarsă de oriunde, stoarsă de vlagă ori împovarată de gânduri, aici prindea puteri și trup și suflet se verticalizau pe axa dintre Cer și Pământ. Își dorea o baie caldă, un ceai și patul. Uitase, în vremea din urmă, și de plăcerea lecturii ziarelor, parcă. Percepea
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
nemiloasa că ele, rânjetele ei de gheață., pe geamuri .. păreau ....flori.! Flori de gheață ! Iar oamenii se bucurau și le priveau de la căldura sobei! La căldura sobei stătea și moș Pavel . Era trist și tăcut. Și fără putere.....și fără vlagă... Cuvintele îi ieșeau greu din gură.Doar ochii mai aveau o ultimă dorință de viață. O căuta cu privirea pe Măriuca. -Tot iarna-i,Măriuco...? -Tot. .................................................................................................................................................................................... -Unde-i Măriuca să-mi spună....dacă au apaărut semnele...? -Ce semne ,Pavele, ce semne
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
zilele după facere, cînd, eliberate de sarcina împovărătoare a copilului și de chinurile nașterii, ele trăiesc totodată și bucuria sufletească pentru frumoasa creatură ce le-a fost dăruită... [36 td]. Trebuie imediat să ne îndoim că această frumusețe lipsită de vlagă ar putea fi în stare să se manifeste cu forța rațiunii în raporturile din viață și din cadrul statului și că, dimpotrivă, așa cum se constată la nevoie o asemenea viață de sentimente, în realitate, încetează și să se configureze în cea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]