1,064 matches
-
Gh. Brătianu remarcă numeroasele puncte comune cu românii, așa cum erau ei descriși de izvoarele medievale ceva mai târzii. În acest sens, citează un pasaj din cronică notarului Anonim despre români, care sunt „cei mai păcătoși oameni din toată lumea, fiindcă sunt vlahi și slavi care nu aveau alte arme decât arcuri și săgeți, iar ducele lor Gelu e putin statornic și n-are osteni buni în jurul său...”. Opinia este împărtășită și de către A. Decei. Anumite opinii asociază numele (V.)N.nd.r
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
două referiri la Dacia, ca regiune: Sunt istorici care au identificat acești "daci" cu românii, dar și istorici care au văzut în ei alte popoare, ei fiind identificați de autorul unei traduceri cu maghiarii. Anna a făcut referiri și la "vlahi" (exonim folosit pentru populațiile vorbitoare de limbi romanice de la sud și nord de Dunăre). Cartea lui Grumeza despre dacii din Alexiada: http://books.google.ro/books?id=DTxu6RxdecUC&pg=PP2&lpg=PP2&dq=ion+grumeza,+the+roots,+preview&source=bl
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
acest munte. Alții sunt răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Etnonimul „istroromâni” este un exonim creat de lingviști. Cei de la sud de muntele Učka își zic "vlåš" „vlahi” (singular "vlåh"), iar cei din Žejân - "žejånci" „jeiăneni”. De istroromâni, dar mai ales de limba lor s-au ocupat relativ mulți cercetători, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar locul lor de origine exact este controversat
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
istroromânii au fost ultimii care s-au desprins de ceilalți români și au migrat spre vest, ocupându-se în principal cu păstoritul. Giuseppe Vassilich și Sextil Pușcariu consideră că viitorii istroromâni sunt atestați cu numele "Μαυρόβλαχοι" ("mavrovlahoi", în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca medievală pentru români în general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
români și au migrat spre vest, ocupându-se în principal cu păstoritul. Giuseppe Vassilich și Sextil Pușcariu consideră că viitorii istroromâni sunt atestați cu numele "Μαυρόβλαχοι" ("mavrovlahoi", în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca medievală pentru români în general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în sârbă și croată "Morlaci". În același timp s-a continuat
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în sârbă și croată "Morlaci". În același timp s-a continuat folosirea în diferite limbi a corespondentelor termenului „vlahi”. Continuând să se refere și la români, acești termeni au ajuns ulterior să-i denumească și pe păstorii români slavizați, precum și pe păstori în general, indiferent de etnie. „Românii apuseni”, cum sunt numiți de Pușcariu, ar fi ajuns în Dalmația
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
într-un document emis în 1181 de stareța Ermelinda a unei mănăstiri din Patriarhatul de Aquileia de pe acest teritoriu, apare o persoană cu numele Radul, colon căruia i s-a atribuit pământ. În secolul al XIV-lea sunt atestați păstori vlahi în apropierea orașelor Split, Trogir, Šibenik, Zadar, precum și pe insulele Rab, Pag și Krk. Pe această insulă au mai rămas de la ei numai toponime: Bata, Fintira, Sekara. Într-un document din 1329 referitor la localitatea Buzet din Istria, apare numele
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
în apropierea orașelor Split, Trogir, Šibenik, Zadar, precum și pe insulele Rab, Pag și Krk. Pe această insulă au mai rămas de la ei numai toponime: Bata, Fintira, Sekara. Într-un document din 1329 referitor la localitatea Buzet din Istria, apare numele vlahului Pasculus Chichio, nume ce provine de la etnonimul "Ćići" folosit de croați pentru istroromâni până astăzi, transcris în latină "Chichii" în documentele vremii. În secolul al XV-lea au loc epidemii de ciumă devastatoare în Istria, și senatul Republicii Vreneția care
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
senatul Republicii Vreneția care stăpânea litoralul peninsulei, favorizează așezarea aici a celor pe care îi numește "Morlacchi" în documentele sale, ca și pe cea a slavilor de sud ce se refugiază din calea cotropitorilor otomani. Astfel, în 1449 sunt menționați vlahi în localitatea Buje din Istria. Cuvântul "Cici" apare prima oară ca etnonim propriu-zis într-un document din 1463. Sub forma "Chichii", etnonimul reapare în documente în latină din anii 1517, 1524 și 1527, păstrate în arhivele orașului Triest. În acest
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
desființează. Tot Glavina devine primarul unei comune care se constituise din toate satele instroromâne de la sud de muntele Učka. În 1945, Istria este înglobată în Iugoslavia. Este un moment în care emigrația dă o lovitură aproape fatală comunității istroromâne. Etnonimul „vlahi” (în greacă "Βλάχοι", în documentele latine medievale "Vlachi", în sârbă și croată "Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite în funcție de popoarele care l-au utilizat sau îl utilizează
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
instroromâne de la sud de muntele Učka. În 1945, Istria este înglobată în Iugoslavia. Este un moment în care emigrația dă o lovitură aproape fatală comunității istroromâne. Etnonimul „vlahi” (în greacă "Βλάχοι", în documentele latine medievale "Vlachi", în sârbă și croată "Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite în funcție de popoarele care l-au utilizat sau îl utilizează, și în funcție de epocă. Bizantinii îl foloseau pentru toți românii, dar în documentele sârbești
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
batjocoritor, astăzi în varianta "Ćiribirci", care, conform unei ipoteze neverificabile ar veni din propoziția "țire bire" „ține bine”. Croații mai folosesc și termenul "Vlasi". În mediul academic s-au folosit mai multe etnonime pentru istroromâni. Covaz îi numea "Rimgliani o Vlahi d'Istria", "Rimljani" fiind termenul folosit de croați și sârbi pentru cetățenii romani, Carlo de Franceschi, Ascoli și Vassilich - "Rumeni d'Istria", Ioan Maiorescu - „români istrieni”, Weigand - "Valaques d'Istrie". Termenul „istroromâni” a fost folosit pentru prima oară de Asachi
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
au înregistrat 955 de persoane cu limba maternă română și 435 de naționalitate română, dar nu se poate ști câte din acestea sunt băieși, care au ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară români 49 de persoane și vlahi 6, iar cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40 de persoane cu limba maternă română. În prezent mai sunt sate
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară români 49 de persoane și vlahi 6, iar cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40 de persoane cu limba maternă română. În prezent mai sunt sate cu locuitori istroromâni în nord-estul Istriei, un sat la nord de muntele Učka și câteva la sud de acesta. Numele lor apar în surse în mai multe
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Carpați. Din diploma acordată de regele Ungariei Bela IV (1235-1270) cavalerilor Ioaniți, făcând referire la teritoriile acordate acestora se specifică "„...excepta terra kenazatus Lytuoy woiauode, quam olatus reliqimus prout iidem hactenus tenuerunt...”" („... în afară de pământul cnezatului voievodului pe care îl lăsăm vlahilor așa cum l-au stăpânit aceștia până acum ...”). Conform diplomei, Litovoi, care dispunea de o forță militară, urma să se ajute reciproc cu cavalerii ioaniți colonizați în vecinătatea voievodatului în special împortiva invaziilor turco-tătare. Între timp, Litovoi încearcă să unească aria
Litovoi () [Corola-website/Science/299776_a_301105]
-
și românii (20 milioane), slovenii (2 milioane) și maghiarii din România (1,4 milioane). În toate țările balcanice trăiesc comunități mai mari sau mai mici de rromi . Alte minorități naționale lipsite de un stat propriu mai sunt: găgăuzii, sărăcăcianii, și vlahii. Principala religie a zonei este creștinismul ortodox, catolicismul și islamul. Sunt practicate diferite tradiții locale pentru fiecare credință, fiecare țară ortodoxă având propria biserică națională autocefală. Ortodoxia este religia majoritară în următoarele țări: Catolicismul este religia principală în următoarele țări
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
Imperiul Bizantin), sau mai bine spus o mândrie de a fi cetățeni ai Imperiului, împărtășită mai ales de intelectualii și de militarii elenizați de la orașe și din zonele frontaliere, fiindcă, în provincie, răscoalele, uneori pe bază etnică (de exemplu, răscoala „Vlahilor”" Asan, Deleanu și Caloian, în Balcani (1181), încheiată în 1186 prin independența statului numit atunci "Regnum Bulgarorum et Valachorum", pe care istoricii moderni îl numesc „Țaratul Vlaho-Bulgar” sau „Al doilea Imperiu Bulgar”) arată că nu toate populațiile erau credincioase puterii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
urmașilor vikingilor creștinați și slavizați (secolul al XII-lea). Filologul Ilie Gherghel, a scris un studiu despre cuvântul "valah" și despre cartierul Blachernae din Constantinopol și a concluzionat că numele cartierului derivă de la cuvântul Vlach (scris uneori Blach or Blasi); vlahii au venit la Constantinopol din zona Dunării de Jos, mai exact din Scithia Minor (Dobrogea) aproximativ în secolul al VI-lea Gherghel a comparat datele unor istorici ca Genesios cu datele din lexiconul "Suidas" și a considerat că răspândirea denumirii
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
venit la Constantinopol din zona Dunării de Jos, mai exact din Scithia Minor (Dobrogea) aproximativ în secolul al VI-lea Gherghel a comparat datele unor istorici ca Genesios cu datele din lexiconul "Suidas" și a considerat că răspândirea denumirii de vlah sau valah in Europa s-a făcut de la sud la nord prin intermediul varegilor. Săpăturile arheologice din România au scos la lumină diverse obiecte care au aparținut varegilor, in localitățile Păcuiul lui Soare, Dinogeția (Garvăn), Isaccea și Nufăru. Monede arabe apărute
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică. În Vidin și în cele 30 de sate din jurul lui există o importantă comunitate românească, spre exemplu în cartierul Cumbair trăiesc peste 4000 de români, astfel el este numit de către bulgari „cartierul vlah”. Vidin a apărut pe locul unei așezări celtice cunoscută sub numele de "Dunonia", unde a fost apoi construit un oraș fortificat roman numit "Bononia". Orașul s-a dezvoltat apoi, devenind unul dintre cele mai importante centre ale provinciei Moesia Superior
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
statutul meglonoromânei față de celelalte variante. Meglenoromâna mai este vorbită de o populație estimată la aproximativ 2.800 de persoane care își spun "vlaș" (singular "vla", cu varianta "vlau̯"), iar limba lor o identifică spunând că vorbesc "vlășește". Etnonimul "vlaș" „vlahi” este la origine un exonim folosit de popoarele vecine și adoptat de ei. Meglenoromânii trăiesc în regiunea Macedonia Centrală din Grecia, în Republica Macedonia din fosta Iugoslavie, în România și în Turcia. Meglenoromâna este idiomul romanic de est a cărui
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
au migrat aici până în secolul al XVI-lea, când s-au încheiat marile deplasări de populații păstorești din Carpați. Așezările întemeiate de păstorii români erau conduse potrivit dreptului valah (jus valachicum), de un "wajda" (în polonă, starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești din Carpați, în anul
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
semn de viață, cu tot trecutul lor cel strălucit, cu toate că până astăzi și-au păstrat și apărat limba și datinele mai bine decât slavii, dintre cari mulți s-au grecit, decât albanejii, dintre cari asemenea mulți. s-au făcut turci. Vlahii Tesaliei, zice Fallmerayer în Fragmentele sale asupra Orientului, se numesc români, ca și conaționalii lor din Principatele dunărene, vorbesc o italienească stricată și locuiesc în creierii munților Pindului și pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăște
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ieșit din atelierile vlahilor. Asemenea mantalele cu glugă nepătrunse de ploaie și foarte bine cunoscute în toate orașele de portale Mării Mediterane sub denumirea de cappa, greco și marinero sânt în cea mai mare parte un product al industriei postăvarilor vlahi. Băcani și breslași vlahi se află în toate orașele Turciei europene, ba chiar și în Ungaria și în Austria îi duce iubirea de câștig. Că se pricep și la negustoria în mare o dovedește bogatul Sina din Viena, vlah născut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Asemenea mantalele cu glugă nepătrunse de ploaie și foarte bine cunoscute în toate orașele de portale Mării Mediterane sub denumirea de cappa, greco și marinero sânt în cea mai mare parte un product al industriei postăvarilor vlahi. Băcani și breslași vlahi se află în toate orașele Turciei europene, ba chiar și în Ungaria și în Austria îi duce iubirea de câștig. Că se pricep și la negustoria în mare o dovedește bogatul Sina din Viena, vlah născut, de nu ne înșelăm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]