551 matches
-
se arăta câteodată foarte feminină față de mine. De unde, de obicei, îmi ținea discursuri asupra teozofiei și "secretelor din centrul Tibetului" (căci avea o sumă de mituri în care credea orbește), vorbind cu ochii pe jumătate închiși, cu un glas puțin voalat, misterios, câteodată, dimpotrivă, râdea mult, îmi servea foarte drăgălaș o ceașcă cu ciocolată, se pudra (renunțase la pudră și rouge de cum ajunsese la Himalaya) și tot încerca să mă facă să-i spun cum am ajuns eu în singurătate și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spune așa cum mi-au fost spuse mie cu limbă de moarte, ci le destăinuiesc în parabole și legende, în anecdote și imagini. De când s-a prăpădit Generăleasa, eu nu fac altceva, nu pot face altceva decât să vă spun, dar voalate ca într-o oglindă veche, cum a fost oglinda noastră, nu pot face altceva decât să vorbesc, în imagini și parabole, de taina care mi-a fost încredințată. Și nu numai vouă, familiei și prietenilor ci și celor pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la Priponeștii mei de baștină. Aveau și motive: își aduseseră aminte abia acum că la Priponești aveam părinții bătrâni și bolnavi ce reclamau imperios sprijin de la mine, feciorul nerecunoscător și că, musai, să-mi fac bagajele! Presiunile la început abia voalate, deveniseră insistente în ultima perioadă de timp și asta datorită unei audiențe insistent cerută de mine la Vicepreședintele Sfatului popular al Regiunii Bârlad, din motive de ordin didactic. La Școala Pedagogică aveam ca elev un copil răsfățat, leneș, foarte încrezător
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze loviră dureros timpanele. - Iată Iepurele, doamnelor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lui Alex. Prietena ei, Olga, avea tot timpul numai miere în glas. Acum, față de altă dată, aceasta nu forța niciodată dorința de a intra în viața ei intimă, n-o întreba nimic în legătură cu mariajul ei. Când Ina îi mărturisea, oarecum voalat, că nu înțelege cum de băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au auzit vreodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
plânsese și înainte și după ce își însăilase durerea în jurnal. Îi sfâșiau sufletul aceste însemnări, devenite acum, pentru el o piatră fierbinte așezată direct pe inimă, acestea spunând mai mult decât toate cuvintele la un loc. Mai erau câteva însemnări voalate, dar era limpede; Ina aflase de aventura lui cu Lili, ce mai!? Alex rămase câteva clipe bune cu jurnalul în mână neștiind ce hotărâre să ia: să-l facă pierdut, să-l ascundă în altă parte, să rupă pagina cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
drogat care se sprijinea de ușă când am ajuns acolo. Celelalte apartamente pe care le-am vizitat nu erau cu mult mai acătării. Un cuplu voia să Închirieze o cameră În plus din apartamentul lor și mi-au făcut apropouri voalate că va trebui să mă obișnuiesc cu desele și gălăgioasele lor partide de amor; o artistă de vreo treizeci și ceva de ani, care avea patru pisici și ardea de dorința de a mai achiziționa câteva; un dormitor la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru a smulge partenerilor de negocieri concesii cât mai substanțiale. Rusia a fost din capul locului potrivnică mediației pentru că vedea în ea o frână, un obstacol în calea ce conducea spre atingerea integrală a propriilor țeluri. Precipitarea și chiar amenințările voalate ale Austriei și presiunile Prusiei au constrâns-o pe țarină să accepte, în cele din urmă, medierea celor două puteri. Alături de Austria și Prusia, Anglia a fost cea de a treia putere (Franța era prea compromisă în declanșarea războiului și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ai puterilor care, deseori, își întocmeau rapoartele către „centrală”, ori își modelau comportamentul politic în funcție de ceea ce socoteau de cuviință „să transpire” acei emisari și agenți. Era și aceasta o cale bine statornicită de menținere a relațiilor utile și de exercitare voalată a înrâuririlor. De altfel, nu puțini observatori europeni se arătau convinși că revoluția e pregătită. Consulul Angliei la București, Colquhoun, îl avertiza, la 9/21 februarie 1859, pe Malmesbury că „persoane din toate clasele și partidele, cu excepția extremei stângi”, cereau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o activă politică orientală. Când locul lui Palmerston a fost luat de Robert Peel, socotit filo-rus, Nicolae I s-a hotărât să acționeze. Aflat la Londra între 31 mai și 9 iunie 1844, țarul și-a împărtășit într-un mod voalat gândurile care-l frământau. Și a spus că Imperiul Otoman trebuia menținut, dar este, totuși, un „om muribund” și că este necesar să se aibă în vedere prăbușirea lui, în care caz nu este îngăduit ca moștenirea lui să cadă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de Marlene Dietrich profesorului Rath în Îngerul albastru, de Josef von Sternberg; iubirea care izbăvește, cea care triumfă în comediile lui Capra; sau iubirea perfidă, în Regula jocului de Jean Renoir. Însă subiectul este mereu iubirea, iubirea și senzualitatea, erotismul voalat... Nuditatea și contactul sexual sunt tabuuri pe ecran. Doar sărutul poate fi sugerat sau înfățișat în imagini, în măsura strictă în care respectă morala și bunele moravuri. În 1922, sub presiunea ligilor și a asociațiilor pentru ocrotirea familiei, cenzorii cinematografului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al Statelor Unite de la Bagdad a avut într-adevăr, ieri, o întîlnire de două ore cu Saddam Hussein, care din toate punctele de vedere a fost extrem de infructuoasă, întrucît Saddam Hussein a insistat că nu va părăsi Kuweitul și proferat amenințări voalate împotriva celorlalte națiuni din zonă". Toate acestea erau minciuni pe care oficialitățile administrației Bush le furnizau ziarului Washington Post și care apoi erau răspîndite de celelalte mijloace de informare în masă. În discursul său de la televiziune, din dimineața zilei de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
format la 27 aprilie 1876, Kogălniceanu pregătește încă de la începutul mandatului său un șir de măsuri, care 16 aveau să ducă până la urmă, la dobândirea independenței naționale a României. El elaborează în aceste scop, o notă, sub forma unui reproș voalat, adresată puterilor europene, prin care explica necesitatea ca România să dobândească, cât mai curând independența națională. Aceste demersuri îndrăznețe ale lui Mihail Kogălniceanu, nefiind luate în considerare, se vede nevoit să recurgă la alte mijloace. La 20 iulie/1 august
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Afacerilor Străine, în guvernul liberal, Mihail Kogălniceanu, pregătește încă de la începutul mandatului său un șir de măsuri care aveau să ducă până la urmă la dobândirea independenței naționale a României. El elaborează în acest scop o notă sub forma unui reproș voalat, adresată puterilor europene, prin care esplica necesitatea ca România să dobândească cât mai curând, independența națională. Aceste demersuri îndrăznețe ale lui Mihail Kogălniceanu nefiind luate în considerare, el se vede nevoit să recurgă la alte mijloace. Constantin C. Căzănișteanu și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și trăiește într-un mediu sociocultural ce mediază relația cu cel fizico-geografic schimbă radical datele problemei. Alți autori consideră însă că patternurile comportamentale incrustate genetic s-au transmis și la ființele umane și ele funcționează mai mult sau mai puțin voalat, mascate și transformate de parametrii sociali. Este de reținut însă că și pentru etologia animală se aduc date noi care le infirmă pe unele ce păreau certe. Astfel, se admitea că stabilitatea cuplului de împerechere la animale (în particular, la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
exclusiv în această zonă, deci excluderea de acolo a prezentei oricărei alte puteri compețitoare, în primul rând a Franței. Consolidarea pozițiilor Rusiei în Nordul Europei, pe care o încurajase, el însuși, în anul 1800, tocmai pentru a avea un partener "voalat" împotriva Mării Britanii 166, îi putea oferi posibilitatea de a nu mai ține cont, în noile împrejurări, de sistemul continental al lui Napoleon Bonaparte: pe de o parte, prin încheierea păcii cu Anglia, iar pe de alta, prin ignorarea intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
program?”, „Ce credeți despre conferință?”, „De unde obțineți noi informații?”, „Ce vă place cel mai mult la programul propus?”, „Ce vă place cel mai puțin la programul propus?”. Unele întrebări sunt înșelătoare, părând întrebări deschise, dar fiind, de fapt, întrebări închise voalate. Întrebările care conțin sintagme cum ar fi „cât de satisfăcut”, „în ce măsură” sau „cât” cer implicit răspunsuri de un anumit tip, cum ar fi „foarte satisfăcut”, „în mare măsură” sau „foarte mult”. Comparați următoarele întrebări: „Cât de satisfăcut ați fost de
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
uiți?! Gh. P. unu: Ei, na, mi-e rușine... Ei, ce-ai adus? Gh. P. doi: Ceva tot porno... Gh. P. unu: Adică...? Gh. P. doi: (mestecînd o pîrjoluță) Dosarele noastre de securitate. Gh. P. unu: (surprins, derutat, cu glasul voalat) Cum adică, dosarele de securitate?!! Gh. P. doi: (calm, mestecă în continuare) Dosarele noastre de securitate... Gh. P. unu: Care..., de unde... dosarele noastre de securitate...! Gh. P. doi: De la securitate... Ia și tu o pîrjoluță... Gh. P. unu:...Adică ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot mă aflam în piață, artista din mine a hotărât că e momentul unei cine mai speciale. Lumânări aveam acasă, dar tot lipsea acel quelque chose care să-i taie respirația extraterestrului numărul unu... El nu depășise încă stadiul aluziilor voalate, dar intuiția îmi spunea că asta așteaptă de la mine: să-l uimesc în bucătărie. În timp ce căutam ca bezmetica prin piață, mă gândeam la toate cinele memorabile văzute prin filme, dar nu reușeam să identific nicio variantă accesibilă; într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
din necroloage - de unele publicații între paranteze, de altele fără paranteze) că, în trecutul său, Bacovia a „visat”, în mai multe rînduri, „politic”. Citit fără prejudecăți, „Cogito” e un poem al mîntuirii, - politic și... apolinic! Proza lui Bacovia e cronica voalată a unei vieți obscure. Balansează între dezvăluiri și acoperiri. Autorul pare să se fi condus mereu după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind ființe și locuri, ar fi dorit să nu le angajeze la nimic.” Discreția duce la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din Harryette Mullen, Peter Orlovsky, Margaret Atwood, Aleksei Parșcikov etc. Lecturi, să recunoaștem, intimidante chiar și pentru unii dintre cititorii avizați de poezie din România. Scriitorul nu are însă deloc "complexul" literatului cu știință de carte sau cu un abia voalat orgoliu al contextualizării (precum, să spunem, cunoscutul poet-critic T.S. Eliott, care în The Sacred Wood Essays on Poetry and Criticism își transforma pe alocuri teoria asupra mizei împrumutului livresc într-o transparentă pledoarie pro domo). Dimpotrivă. El scrie o poezie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor este un legis peritus. Pe spații întinse, discursul textual se construiește aproape exclusiv din judecăți morale rostite cu dispreț sau cu un sarcasm vecin cu cinismul. Sau, dacă vreți, dintr-un fel de denunțuri mai mult sau mai puțin voalate ale unei stări de fapt îngrozitoare, pe care poetul le percepe exact așa cum sunt. Hipersensibilitatea ori sensibilitatea vulnerată a altora este înlocuită, în textele lui Doru Maximovici, fie de o luciditate tăioasă, fie de o răceală solemnă. Din ambele atitudini
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și cu alți colegi de la Berkeley m-au stimulat foarte mult în formularea acestei idei. La Berkeley am început redactarea unei cărți privitoare la prelungirile epistemologice și filosofice ale fizicii cuantice. În 1981, am fost intrigat de noțiunea de "real voalat" a lui Bernard d'Espagnat 2, care nu mi se părea o soluție satisfăcătoare la problema care mă preocupa și am hotărît să fac publică noțiunea mea de "niveluri de realitate". Am introdus această noțiune într-un articol publicat în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nivelurilor de realitate se prelungește printr-o zonă de non-rezistență, de transparență absolută față de experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice. Această zonă de non-rezistență corespunde, în abordarea noastră a Realității, "voalului" din ceea ce Bernard d'Espagnat numește "realul voalat"15 și este în mod cert legat de afectivitatea lupasciană 16. Nivelul cel mai "înalt" și nivelul cel mai "de jos" al ansamblului nivelurilor de realitate se unesc printr-o zonă de transparență absolută. Dar aceste două niveluri fiind diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în cazul lui Bohr este înlocuit de cel al psyché-ului observatorului în cazul lui Pauli. La prima vedere, realul lui Pauli (pe care Laurikainen îl numește, cu o terminologie nu prea fericită, "realul transcendent"12), este practic identic cu "realul voalat" al lui d'Espagnat. Există, însă, o diferență capitală: isomorfismul dintre lumea psihică și lumea cuantică lipsește la d'Espagnat. Într-o scrisoare către Fierz din 5 martie 1957, Pauli scrie că e rezonabil să gîndești că pînă și materia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]