599 matches
-
în limba aceea rumânească, ce părea totuși străină. Vorbirea lor răsuna răstit în aerul pur; auzeam și cele mai depărtate glasuri. Era o vorbire deosebit de colorată, în care la fiecare trei cuvinte se asociau sudălmi stranii și două ori trei vocabule dintre cele mai rușinoase. În societatea bună, în adunări politice ori academice, asemenea vorbe și expresii n-au căpătat drept de cetățenie niciodată de când ființează regatul. Adevărul este - știu și eu - că în comitete restrânse și intime, în anume momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de istoria secolului al XX-lea. Brive la Gaillarde este primul oraș francez care s-a eliberat prin efort și sacrificiu pro- prii de sub ocupația nazistă în cel de al doilea război mondial. Fără îndoială, actul confirmă vechile interpretări ale vocabulei la gai- llard. Iar exponatele din Muzeul Edmond Michelet aduc dovezile concrete, documentare. Perso- nalitate complexă, șef al Rezis- tenței orașului împotriva ocupantului german, Edmond Michelet s-a de-dicat luptei intelectuale și armate pentru menținerea în stare pură a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să pricepi cum vine cu literatura modernă. Or, N.M. nu avea antenă pentru literatura modernă, ceea ce era apreciat și la „Europa Liberă”, și la partid. Pentru unii, modernismul mirosea a revoluție, pentru alții, a capitalism. Noroc că s-a ivit vocabula postmodern. Nimeni n-a priceput ce înseamnă. La toți a plăcut... Cotidianul, 15-16 iunie 2002 Războiul literaturii Revista din Brașov Interval, în numărul său din decembrie 2001, prezintă viața literară ca un imens front al unui război purtat fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
care Genet vorbește pe larg în Fragmente. El susține aici, așa cum am mai arătat, că aventura funebră în jurul unei „ceremonii închinate oricărui fel de absență” vizează „construirea unei civilizații spectrale”, dar că scopul ei nu poate fi atins „folosind alte vocabule în afara celor ce reflectă o realitate compactă și continuă”. În teatru, spectralul nu există decât dacă e înscris în vizibil, în materialitate. În teatru, adică în acea sferă paradoxală a „durei aparențe”, care ține în egală măsură de rigiditatea monumentalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi dacă-i dai o șansă cât de mică. — Ei, fir-aș al dracului a exclamat Amory surprins. E ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
regionalism („să chiamă în Ardeal”) și ca fiind un termen popular („bazne țărănești”), și nu ca un termen cult. Faptul că este vorba de un cuvânt popular rezultă și din expresia „iarăși un cuvânt...”, prin care autorul trimite la o vocabulă explicată la nota precedentă, și anume la o particularitate a ei : „după obiciaiul norodului de-a vorbi”. De altfel, de o „construcție” similară beneficiază și nota imediat următoare celei care are ca obiect solomonarul : „Este o zisă, iar țărănească”. Cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de tipul celei atestate în Dobrogea în jurul anului 1900 : „Lin despicat cu mațe cu tot, presărat cu spirt și afion, se pune la pântece pentru orice durere de pântece sau de stomac” (85, p. 96). Dar însăși larga răspândire a vocabulei (afion) în terminologia medicală populară (chiar atunci când desemnează planta sau o parte a ei) este un simptom al răspândirii remediului respectiv (opium). Confuzia lexicală nu era generalizată. Într-o însemnare pentru doftorii din 1788 (mss. BAR nr. 3750), „macul” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este "mainimicul" dincolo de expresia poetică? Eu folosisem cândva un termen compus, de "prafpulberism", pentru direcția în care se îndreaptă societatea românească. Lipim "mainimicul" de "zădărnicismul" biblic? Repet aici răspunsul pe care l-am dat unei întrebări de la "Hyperion": E o vocabulă care a intrat și apoi a revenit periodic în textele mele și care în cele din urmă mi-a devenit "partener" dacă nu cumva chiar purtător de cuvânt, unul pe care nu-l puteam acredita cu prestigiul "Nimic"-ului, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poli-sistem dinamic, individualitatea se află într-o permanentă metamorfoză în cadrul aceleași spiritualități a cărei dinamică este supusă altor legi (timp, spațiu, influențe) decât identitatea. La un moment dat Cioran spune că "Istoria cuvintelor nu este decât o înșiruire de vocabule convertite", deci în altă ordine de idei postulez că limba și spațiul ei spiritual este o convertire a individualității prin fiecare manifestare socio-politică. Aici trebuie să revin la opoziția manifestată printr-un exil interior și un exil propriu-zis granița dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dragă Adriane, eu am ales poezia pentru a nu muri din cauza ei. Poezia este un pericol imanent. Este în permanență un "potențial asasin"! Poezia respinge un "adevăr univoc". La poet cuvântul obișnuit este prilej de credință, la omul obișnuit o vocabulă vremelnică, cotidiană. Nu, dragul meu, orgoliile locale sunt extrem de mari! Ceea ce vezi nu-i decât o armonie de suprafață... Un jurnalist englez, Nick Maes, scria, la începutul lunii august, din acest an, în "Daily Mail", după o excursie în Maramureș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de-atâtea ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orfic al autorului care se obstinează neîncetat să-și ‹ decanteze jaloanele individualității din substanța fluidă, anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii narante, dialogale și reflexive, știe să-și înzestreze definițiile lirice suculente, figurările imaginative și arsenalul acribiei perceptive cu armătură alegorico-parabolică ce merită a fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ghicim despre cine e vorba în fiecare dintre următoarele trei pasaje: „Translația în spațiul vaguității se petrece după decorporalizare. Un «înăuntru» activat, însă, va face posibilă întâlnirea gândirii cu adevărata «existență». Atunci interiorul se manifestă în afară, înseninat, solarizat etc.“ „Vocabula comună celor două părți (Locuri, cu majuscula explicită) este, iarăși, semnificativă, întru preumblarea Celuilalt cu Sinele, care se dovedește a fi găsirea locului, prin urmare identitatea, reunirea.“ „Prin patetica sau răceala mimată a instanței narative structuri duale, bucăți suprapuse / oglindite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceste cuvinte să fie culese cu un corp de literă obișnuit. În schimb, pentru numărul revistei, unu, să se folosească litere de afiș și să simuleze că acesta ar fi capul revistei. Dar luna următoare vom culege cu aceleași caractere vocabula doi ș.a.m.d., o mică mistificare, o glumă. Dar când cu primul număr și cu recomandarea lui Ion Călugăru, m-am prezentat (era în primele zile ale lunii aprilie, revista apăruse în 4) la lăptăria din Bărățeni 37, Roll
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii sale de carbid, legile și vocabulele imuabile ale unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la nouă 950 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din "Omul de piatră". Lui îi datoresc atmosfera balcanică din ultimele mele poezii. I-am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit... Astăzi când români de dată recentă, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene, cumulează pentru ei și urmașii lor, cu gâtlej rebel la atâtea sonorități valahe, tot tradiționalismul, fie-mi îngăduit, mie, nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în ultimul timp că versul vrea să fie cuvânt pentru el însuși. Părțile simple ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să sui și-n pisc să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la un adevărat "vîrtej de lumină", în jurul unui punct ideal. Suntem pur și simplu orbiți. Dar o artă atât de rafinată este într-adevăr inanalizabilă. * Câteodată, unii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pare, vîrÎse În el la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10 Vocabulele ciudate, ce reproduceau termenul, oarecum inteligibil, mal, din spusa lui Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse cu gândul colea, la faleza abruptă, de lângă Loturi, sub mal. O lacrimă născu sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ipocrită nevinovăție și prefăcută naivitate: "Sunteți deosebit de inteligentă și presupun că ați fost în liceu destul de bună la matematici!". Era primul avans și prima nadă pentru drăguța interlocutoare, care făcuse imprudența să-l accepte în preajmă). Imediat, rostea apăsat obscena vocabulă indiană. Atunci, fie că primea o palmă, fie doar că i se spunea neobrăzat și prost crescut, el știa că negocierile cu dumneaei erau, deja, angajate. Micul dejun și ședința de cafea cu Zoe se finalizară, după ce Vladimir, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poate acorda o anterioritate maghiară, o prelevare de la acei năvălitori veniți pe cai, în deplasare continuă, indiferenți la orice soi de agricultură, care s-or fi dedat și ei pomiculturii, dar ceva mai târziu istoricește, și care or fi preluat vocabula golden, ca și românii, de la aceiași saxoni. De fapt, pentru mine, goldana induce o categorie mai largă de impresii, cu însușiri susceptibile de suavitate, care conferă grație misterioasă topografiei Țărilor române, adevărate și râvnite fructe de aur, goldane pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ăștia pro-babil că vin din niscaiva republici sovietice din Asia! Își încercă zadarnic norocul în presupuneri și în divinație, fără să nimerească, însă, câtuși de puțin. Vladimir nu-l luă în seamă, deoarece fredona in pieto, odată cu mesenii cei străini vocabulele cunoscute lui din studenție, pe care le reasculta acum într-o limbă latină cu accent modificat: Gaudeamus igitur Iuvenes dum zumus... Când sesiză cum foștii studenți din salonul de onoare rosteau sempre sint in flores, în alt fel (zempre zind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
A carnațele A pastramele Na gleizele vaineee. Vladimir, care văzuse lumina zilei într-o mahala din Dornești, unde căsuța părinților săi se mărginea și în dreapta, și în stânga cu locuințele tot atât de modeste ale unor familii de ovrei, fredona dus pe gânduri vocabule parțial cunoscute, care-l transportau în prima lui copilărie de orășean: Di rumene trinken vain Lesen mamalighe... Singma tir-li-tam Singma tir-li-tam... Lui Vladimir, căruia o translare completă și deplină a versurilor i-ar fi fost imposibilă, i se părea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nebun! Învățătura ta cea multă te duce la nebunie.“ Chiar dacă n-a folosit termenul evanghelic utilizat de familia lui Cristos, acela de a-ți ieși din fire, ci că o luase razna - mainei -, căzuse în manie. Și folosește chiar această vocabulă care a ajuns până la noi. Pentru pretorul Festus, Sfântul Pavel era un maniac; multa învățătură, lecturile multe îi suciseră mințile, indiferent dacă i le uscaseră sau nu, ca lui Don Quijote cele din cărțile cavalerești. Și de trebuie oare ca tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]