35,255 matches
-
și alte fraze, de altfel...), o frază pe care am memorat-o și la care m-am gândit repetat de-a lungul anilor. Fraza se referea la Columb și suna așa: "El nu știa niciodată ce era, știa numai ce voia să fie." Aceste cuvinte i se potrivesc și omului nostru, într-un fel, adaptate, îl pot explica. Prăbușirea lui a început atunci, în copilărie, în adolescență, când a fost obligat să se ducă la liceul militar. El știa în acel
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
se potrivesc și omului nostru, într-un fel, adaptate, îl pot explica. Prăbușirea lui a început atunci, în copilărie, în adolescență, când a fost obligat să se ducă la liceul militar. El știa în acel moment cu precizie ce anume voia să fie, poet, scriitor, și refuza situația de fapt, refuza să fie ce era, refuza uniforma și spiritul cazon. Am sentimentul că această nepotrivire dintre ce se voia și ce era silit să fie, acest episod dramatic a declanșat tot
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
la liceul militar. El știa în acel moment cu precizie ce anume voia să fie, poet, scriitor, și refuza situația de fapt, refuza să fie ce era, refuza uniforma și spiritul cazon. Am sentimentul că această nepotrivire dintre ce se voia și ce era silit să fie, acest episod dramatic a declanșat tot răul. Foarte repede, tânărul elev militar și-a dat seama că se îndepărtează iremediabil de ceea ce voia să fie, iar ceea ce era și ceea ce devenea reprezentau o pierdere
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
și spiritul cazon. Am sentimentul că această nepotrivire dintre ce se voia și ce era silit să fie, acest episod dramatic a declanșat tot răul. Foarte repede, tânărul elev militar și-a dat seama că se îndepărtează iremediabil de ceea ce voia să fie, iar ceea ce era și ceea ce devenea reprezentau o pierdere de sine: trecuse fatal în tabara răului și înțelegea că de acest stigmat nu poate să se elibereze. Nu mai avea de ales. Singura variantă care-i rămânea la
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
și conștient de ratarea sa, fixase momentul când să pună punct la tot și, ludic-ironic-descreierat-lucid cum era, își alesese mâna care să pună punct la povestea nebunească. Mai degrabă. Poate malefic și inteligent fără măsură, se jucase încă o dată și voise să încarce pe altcineva cu istoria sa monstruoasă, să arunce în spatele altcuiva povara răului pe care îl comisese el. Fiindcă, dacă faci pe cineva să afle răul care e în tine, practic, acel rău nu moare, i-l transmiți acelei
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
perioadele alcoolice ale acestuia. "Orșicîtuși de puțin..." a devenit și un vers din Cîntec de adormit elefantul. Dar acest poem se referă, în principal, la Children's corner de Debussy, și anume la partea intitulată "Jimbo's Lullaby" - oare Jimbo voia să sugereze un elefant de pluș, de jucărie, în numele căruia vocala "i" ar fi folosită în sens diminutiv și vag sinestezic, ca în "petit", prin contrast cu enormul Jumbo, celebrul elefant expus la circul londonez al lui T.C. Barnum în 1882
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
aristocratică, iar mama - o servitoare. Originile amestecate îi dau umilințe, vinovății obscure, conștiința decăderii și obsesia salvării printr-o nebunie sfântă, de exaltat al credinței. Vrea să-și învingă limitele, să devină un martir adevărat (p. 45). Deznădăjduit și vulnerabil, voia să fie un profet, un vizionar, să facă "ceva șocant, scandalos, revoltător, incredibil, mistic" (p. 48-51). Îl intriga nepăsarea în fața suferinței semenilor, îl intriga cultivarea aparențelor. Fire dezechilibrată și irațională, el renunță din delicatețe la iubirea Ruxandrei, pentru a o
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
care vorbesc toți, ține tot de constrângerile misterioase ale unei dictaturi. "Copaciu socotea că e bine ca oamenii să se teamă de ceva" (p. 269), detesta discuțiile pe care Croicu, profesorul de naturale, le provoca întrebând oamenii dacă sunt fericiți, voia să înstăpânească ordinea și să potolească dorințele (p. 273). Dar Bașaliga era cel mai tare în Vladia prin puterea invenției, adică a minciunii, dovedită prin întreținerea încrederii în transportul imaginar de vin: "Bașaliga ținea mult la această idee, a reușit
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
puțin asupra mult alintatelor zburătoare. "Copilul meu cînd era mic gîngurea tot timpul ca un porumbel". "Porumbița mea, ce dulce ești!" "Se giugiulesc toată ziua, ca doi porumbei!" Era o plăcere să-i vezi în cuibul lor de porumbei". Nu voia să mănînce mai nimic, ciugulea doar cîte ceva, ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Filip la 70 de ani bat vânturi triste dinspre TUZLA-n sud Și pescărușii ninși se-avântă-n cer Vâslind prin cerul de azur și pier Litaniile Mării dar se-aud... Chiar dacă valul dur izbește-n stâncă, Stârnind vârtejuri, dinspre zarea largă, Voind ca amintirea să o șteargă Doar urma se mai dăinuiește Încă. În clinchete de vesele pahare, Visând Olimpul și celești fanfare Am să rostesc poetică urare: Acum, la ceas superb aniversar, Merită să-l stropim cu Murfatlar; Poete, deci, să
Poem Aniversar. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Science/76_a_350]
-
ochii mei l-au uitat, așa cum numele pietrei În somn l-am strigat... Stau cu pana cea scriitoare Într-o cumpănă grea, cufundându-mă-n stele și sălcii, așa... TOAST LA STATUIA LUI GORGASALI Linia cea lingușită și tandră mă voia răstignit la apus. Dezgolit de huma disprețului, ard trandafirii rănirii, precum Shota Rustaveli, prefăcut tamada... De după culmea de foc din Saburtalo se ivesc căprioare. Kazbeghi mă cheamă. Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal! „Gaumargios!”, mister
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
pentru că supraveghetorul dormea iepurește, sau uneori doar se prefăcea pentru a găsi un motiv să șteargă cu noi closetele Încă nespălate. Vreme de peste un ceas, am tot răbdat plimbând În stânga și În dreapta, mărgelele sfințite de la mână. În cele din urmă, voiam să-mi dau drumul pe mine. Au intrat Însă În Încăpere femeile ce trebuiau să ne schimbe hăinuțele și să șteargă, cât de cât, scările murdare. M-am repezit la una din ele. “Fac pipi!“ abia am apucat zice, În timp ce
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine sunteți voi? Străinii se priviră Între ei, neștiind ce să spună. Căutau În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea de undeva de
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
s-a sfărâmat; dar (am putea zice) că nu este cu totul și pentru totdeauna sfărâmat. Sunt, într-adevăr, momente când (harul) se aprinde mai mult, când mângâie și odihnește, dar sunt și momente când se micșorează și pălește, precum voiește, în folosul omului. A ajuns, oare, cineva, în lumea aceasta, la măsura desăvârșirii? A gustat și a experiat (fericirea) acelui veac? Eu încă n-am văzut pe nimeni să fie creștin desăvârșit și liber (de păcat). Chiar dacă cineva se odihnește
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
rânduială sloboade Dumnezeu spre suflete cercarea prin multe feluri de ispite și de suferințe, ca să fie arătat cel ce iubește pe Dumnezeu. Că fără porunca lui Dumnezeu nici un fir de păr din capul nostru nu va pieri. De aceea nu voiește Dumnezeu să fie omul fără cazne nici o zi, fiindcă știe că fără acestea nu se poate mântui ... La toată fapta bună vine ispită, fie înainte, fie pe urmă. Darul Sfântului Duh nu se dă fără ispitire și nici nu este
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ei poftă. Aceasta o arată însăși Sfânta Scriptură prin cuvintele: <<Și a văzut femeia că bun este pomul la mâncare, și plăcut ochilor la vedere, și luând din rodul lui, a mâncat>> (Facere 3, 6). Însă zicând eu acestea, nu voiesc să eliberez pe Satana de ocară, că el pândește pe fiii omenești, ci voiesc să zic numai că, dacă noi n-am păcătui cu propria noastră voință, nimeni n-ar putea să ne arunce în pierzare. Iar cel ce se
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
că bun este pomul la mâncare, și plăcut ochilor la vedere, și luând din rodul lui, a mâncat>> (Facere 3, 6). Însă zicând eu acestea, nu voiesc să eliberez pe Satana de ocară, că el pândește pe fiii omenești, ci voiesc să zic numai că, dacă noi n-am păcătui cu propria noastră voință, nimeni n-ar putea să ne arunce în pierzare. Iar cel ce se lasă amăgit așa lesne ca Eva, sau precum Cain, acela de dinainte trebuie să
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
se naște așa, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl primește”<footnote Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia..., vol. I, p. 277. footnote>. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, scriitorul filocalic Evagrie
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâȚând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește diavolul, voind să strice firea prin durere, silind sufletul doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
documente păstrate În acest scop. Creația lui François Weyergans se constituie Într-un colaj compus din fragmente de scrisori, paragrafe din romanele tatălui și din Încercările fiului de a scrie: „Tatăl meu mort era mai nemilos decât tatăl meu viu. Voia ca eu să fac filme. Am turnat trei lungmetraje ale căror scenarii tot eu le scrisesem. Am Încetat să mai fac filme, dar mi-ar plăcea să mai fac Încă unul Înainte să mor la rândul meu. Peste ani, am
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru curțile Împărătești, povestește mai ales despre Învinși. Care fie că erau dintre cei slabi, fie că au ales ei Înșiși să se numere printre cei Învinși, fiindcă ceea ce voiau ei să cucerească nu se afla pe lumea aceasta.” Romanul lui Varujan Vosganian conține În sine datele unei cărți peste care nu se poate trece indiferent. Trăsăturile de saga nu anulează cruzimea evocării unor Întâmplări ce au marcat destinul armenilor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
sale de izvorul vieții spirituale. Izvorul este gura Mirelui. De aceasta dorește sufletul să-Și apropie buzele de gura Celui ce dă viața Și spune: să mă sărute cu sărutarea gurii Sale. Iar cel care răspândește vița către toți Și voiește ca toți să fie salvați, dorește ca nimeni dintre cei salvați să nu fie exclus de la participarea la această sărutare. Acela este Curățitorul (καθαρσιον) a toată întinăciunea”<footnote Ibidem, 777D; cf. Ierom. Magistr. Nestor Vornicescu, „Învățătura Sfântului Grigorie de Nissa
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Dumnezeu, le are în natura Sa. Accident e ceea ce acum este, acum nu mai este. Lucrarea lui Dumnezeu, deși nu e permanent aceeași (de exemplu lucrarea creatoare), nu e totuși accident pentru că Dumnezeu ar putea să o manifeste oricând ar voi, având o bază în ființa Lui<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 122, în Filocalia..., vol. VII, p. 502. footnote>. Numai manifestarea lucrării începe și se sfârșește, potențial ea e veșnică<footnote Pr.Lect.Dr. Ștefan Buchiu, Învățătura despre
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru curțile Împărătești, povestește mai ales despre Învinși. Care fie că erau dintre cei slabi, fie că au ales ei Înșiși să se numere printre cei Învinși, fiindcă ceea ce voiau ei să cucerească nu se afla pe lumea aceasta.” Romanul lui Varujan Vosganian conține În sine datele unei cărți peste care nu se poate trece indiferent. Trăsăturile de saga nu anulează cruzimea evocării unor Întâmplări ce au marcat destinul armenilor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
iubindu-l, Îl percepea ca pe o povară, un surplus agasant vieții sale: „Am ascultat până când notele din jur ar fi putut fi ale mele, și curând câteva chiar au fost (...) Nu știu cât am cântat astfel, dar știu precis că nu voiam să se termine niciodată și că totuși (...) s-a terminat. Tata a aplaudat (...) un sunet neplăcut pentru că era ascuțit și tare.” Dorința de a găsi o „rezolvare” gestului tatălui de a se sinucide e vizibilă odată cu pătrunderea imaginară a celor
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]