1,218 matches
-
ne atrage atenția asupra sensurilor extrem de variate ale „limbajului tăcerii”, la care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea meditativă, filosofică; tăcerea derutantă, voit ambiguă etc.). Μ Ideea care contrazice o altă idee, devenită consacrată, chiar dacă pe moment nu o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul unui nou Început În gândire. Μ Despre omul care Înțelege să facă sacrificii supreme pentru
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este orgolioasă prin ea Însăși. Doar Într-o singură situație se produce dezgustul, și anume atunci când prostul ajunge să-și dea seama de prostia lui. Μ Se știe că mari personalități ale științei sau ale culturii au trăit, În mod voit, În condiții materiale modeste, neacceptând o opulență a vieții de fiecare zi. Impresionat de spectacolul existenței modeste a lui Constantin Noica la Păltiniș, unde l-a surprins Într-una din zile mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unui inconștient mai adânc decât inconștientul și deci a unei culpe mai grave decât oricare alta și despre care nu se poate vorbi - continuă să emane din figura lui Don Milani. Mă gândesc, de exemplu, la atitudinea sa de cinism voit și declarat față de moarte: el îi descrie mamei trei sau patru cazuri de moarte violentă, dar întotdeauna felul în care o face este respingător (fără să vrea) din cauza naturaleței (probabil false) cu care arată că vrea să accepte cu seninătate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
urmă, în destul de rarele ei apariții, găzduiește scurte recenzii ale unor cărți nou apărute, cum este cazul Istoriei presei românești de N. Iorga, lucrare ce se bucură de o prezentare nu prea elogioasă, din pricina poziției autorului, care omite - în mod voit, se crede - numeroase publicații importante. Bine primită este, însă, cartea lui Onisifor Ghibu, Catolicismul unguresc în Transilvania. Francisc Matas semnează versuri, Al. Ciura proză, iar B. Morariu scrie despre Învierea lui Isus și... Renan. I. Frollo e autorul articolului Religie
ALBINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285224_a_286553]
-
Ilya Ehrenburg, pentru că „prudența lui fiind proverbială, ai impresia că te afli În fața unui barometru”, iar pentru un tînăr din URSS sînt binevenite În măsura În care arată că revoluția a Însemnat și mizerie, dar primejdioase Întrucît, spunea Boris Suvarin, conține „atîtea greșeli voite, ca să nu spunem minciuni... Încît mai totul ar fi meritat să fie rescris” (p. 96). Printre disidenții autentici Monica Lovinescu Îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați În „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
crezând că liniile feroviare care duc direct la granițe vor fi avantajoase din punct de vedere militar. Războiul franco-prusac din 1870-1871 a dovedit, Însă, că se Înșelaseră amarnic. Această restructurare a rețelelor de transport a avut consecințe extrem de importante, majoritatea voite: stabilirea de legături Între provinciile franceze, pe de o parte, și Între Paris și provincii, pe de altă parte, precum și facilitarea desfășurării trupelor din capitală pentru Înăbușirea tulburărilor sociale din orice departament al țării. Scopul era ca, din punct de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acolo: „Dacă mai trebuie o dovadă de trăinicia neamului românesc pe pământurile ce i-au fost date cândva în stăpânire, ea ne vine acum de peste Prut cu o cotropitoare strălucire de adevăr. Un secol de opresiune înfricoșată exercitată în chip voit și după un plan hotărât de forța imensă a guvernului țarist, cât și în chip inconștient de masa covârșitoare a restului Rusiei, nu a fost în măsură să înăbușe flacăra vieții naționale românești, care nu a așteptat decât cel dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poet) și sursă (privind dinspre receptor) a imaginației productive, este, În ciuda (de)plinătății sale ca act liber, depășită. E vorba despre o depășire paradoxală, una pe care am fi Înclinați mai degrabă să o considerăm, teoretic, o reducție, o Înfrânare voită a creativității. Ea apare În limbaj, unde interlocutorul nu mai trebuie să fie vorbitor „Într-un oarecare sens” (cum se Întâmpla, să zicem, cu receptorul poeziei, obligatoriu poet la momentul lecturii, dar care nu avea a răspunde poeziei - ca obiect
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să știm distinct că urmam o tehnică a golirii specifică unei părți a misticii creștine sau filosofiilor asiatice, fără să fi citit un rând despre tehnica fenomenologică a apropierii de sfera propriului, am petrecut săptămâni de zile Într-o ignorare voită a tuturor celorlalți, a etichetelor care ne fuseseră puse, a ideilor pe care știam că le Împrumutaserăm din cărți etc. Rezultatul, n-am uitat aceasta nici azi, a fost o Întunecare treptată a imaginii de sine pe care speraserăm să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
filosofie a ideii sau a teoriei, sau a abstracției. Cornel Vâlcu: Explicația pentru care am ales să aduc În discuție capitolul acesta este că, dintre cele șase capitole pe care le-am scris până acum, l-am ales, În mod voit, pe cel mai „cuminte” - pe cel care avea aspectul cel mai clar de științificitate și În care parantezele sunt puține, sunt relativ cuminți și sunt liniștite. Iar dac-aș vrea să spun despre cum s-a scris - cât s-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întrebarea dacă literatura „gândește”, și dacă da, la ce oare. În acest sens, postmodernul Horea Poenar ne descrie „pliurile” Întrupării. Dar am să mă feresc să-l citez prea adesea, pentru a nu mă contagia de strategia sa. Așadar dificultatea voită a scriiturii acestui text se transformă În cele din urmă Într-un spectacol al vederii, al Întrupării formelor. Totul poartă un fel de amprentă a apropierii, unde nimic nu Îți este străin, de aici intuiția unei „cunoașteri” orfice care poartă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se gândească la contextul În care aruncă acest text. Ruxandra Cesereanu: Să știi că suspiciunea de fragilitate există, Cornel, și la textul tău, de pildă: mi s-a părut c-am găsit un punct comun la amândoi (prin această ambiguitate voită, prin acest inefabil terminologic) și de aceea vorbeam de Îngemănarea voastră. În ambele texte am găsit ideea următoare: te scrii pe tine sau faci o scriere cu tine Însuți, ca să ajungi, de fapt, la o scriere cu lumea și cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-i În muncitori sau ucigându-i pur și simplu, și i-a redus pe muncitori la o masă de manevră docilă În mâna activiștilor. Războiul lui Bulă - căci război este - e Îndreptat Împotriva lumii politrucilor, securiștilor și a aliaților lor, voiți sau nevoiți. Pe de altă parte, contestația lui Bulă se Înscrie În tactica de tip Păcală: ea nu e o luptă eroică, cu arma În mână. Forțele aflate În conflict sunt prea inegale pentru așa ceva. Nu, Bulă contestă pieziș, refuzând
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conferită de limbă și credința religioasă, de o cultură a oralității mai ales, În comparație cu una scripturală, a fost preluată de statalitate, de unde accentul uneori exclusiv pragmatic dat de acest factor asupra centralizării culturale Înțelese ca „unitate”. Altfel spus, confuzia uneori voită care se face Între unitate și centralizare culturală a permis controlul diversității culturale, respectiv restrângerea diversității culturale. Spre deosebire de alte culturi moderne, a căror unitate este viabilă mai cu seamă În perimetrul limbii și al confesiunii, cultura română modernă este activă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numai prin referirea la teoriile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul despre încă și mai vechile „comparații contradictorii”, „asemănări neasemenea”, „figuri nepotrivite (rușinoase)”. Paradoxul înșelător al simbolisticii Fiziologului, aparența de juxtapunere ilogică, de relații asimetrice, de labirint provin nu doar dintr-o căutare voită a „asemănărilor nepotrivite” (căutare pornită din motive similare cu cele invocate de Pseudo-Areopagit pentru descrierea ierarhiei cerești), ci și din eliminarea premeditată a oricăror clarificări asupra valorilor simbolice ale detaliilor din istorisirile despre animale. Cele mai vechi manuscrise românești (păstrate
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
CIA și MI6, considerând că puterile occidentale aveau să descopere oricum cât de curând adevărul despre această operațiune. Sau sovieticii au pus capăt operațiunii pur și simplu deoarece costurile implicate de furnizarea „materialelor de dezinformare” (informații autentice oferite în mod voit inamicului pentru a întări credibilitatea operațiunii) erau prea mari. Este posibil ca descoperirea să fi fost făcută accidental, în sensul că echipa de intervenție nu avea cunoștință de acest tunel, deoarece aceia care știau nu luaseră măsurile necesare pentru interzicerea
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de Critice - „pur estetică” sub aspectul concepției - „confuzia criticii cu literatura” se reflecta în stilul „odihnitor și cu deosebire clar și înflorit”, cu „volute grațioase” și „tendințe lirice”, în timp ce, lipsit de „desen și densitate”, discursul „trăda și mai mult absența voită a ideilor generale”. Ecouri din cea de-a doua fază impresionistă durează și în următoarea, de după război, acum cu vizibile tendințe spre organizare, probabil trăsături caracteristice vârstei. Nu a dispărut din practica lovinesciană „intenția expresiei literare”, însă față de limbajul anterior
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
atenuând, prin nelimitarea ei, dureroasa limitare a ființei. Cu Săptămâni de dragoste S. își schimbă unghiul de observație, punând în discuție atitudinea individului în fața provocărilor pe care i le adresează istoria. Tema inițial anunțată se va pierde însă în evocarea voit confuză a trecutului unui clan, pentru a fi reluată, mai mult declarativ, abia spre final. Un gest de curaj și, în ultimă instanță, un gest politic - Ștefan Rohia, un licean utecist, arborase, în timpul ocupației horthyste, în semn de protest, tricolorul
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
preeminente sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața sa într-un sat devenit caragialesc, privit cu blândețe, ironie și umor. Dincolo de atmosfera voit enigmatică, autorul ascunde un cert fond liric, turnat însă uneori în formule uzate, de la toposul „acasă” și până la o altă „Poiană a lui Iocan”. SCRIERI: Hotar, București, 1960; Cristal, București, 1967; Cu soarele în brațe, București, 1968; A opta minune
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
poarta unei cetăți luminate de văpăi vinete, rău prevestitoare, asistă la sarabanda duhurilor - sugerată auditiv cu o artă superioară chiar lui D. Bolintineanu - și îl înfruntă pe Vronța, apariție de un relief teratologic deosebit, obținut printr-un fel de confuzie voită a regnurilor („A lui cătătură, ca cometul noaptea,/ Platoșa pe dânsul, platoșa și coiful / Erau învăscute de mucegai verde / Iar pletele, barba sta țapăn ca stuhul”). Reprezentativă pentru scriitor este Povestea povestelor, încercare de a fixa în epopee (cu multe
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
este - ca și romanul în ansamblu - o compoziție hibridă, un fel de poligon de încercare pentru autorul care vrea să spună cât mai mult(e). În schimb, în Adio, Europa! râsul și plânsul, comicul și tragicul fuzionează, într-o proză voit (și mărturisit) sintetică. Visul scriitorului era acela de a realiza o operă „caragialesco-matein-Swift-Hasek-Ilf și Petrov-Zoșcenko-Candide-voltaireiană”. Cert este că îi reușește, în cazul de față, asamblarea unor componente, chiar dacă nu și sutura lor perfectă. Pot fi identificate mai multe romane într-
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
a oamenilor, în momentul parusiei el va fi însoțit de „miriade de îngeri”. - Dacă cea dintâi venire s‑a petrecut „în ascuns”, în liniște, ca „ploaia pe lână”, a doua va fi plină de strălucire, chiar ostentativă. Printr‑o simetrie voită, Chiril începe cea de‑a doua mare secțiune a catehezei sale cu aceeași temă - comparația între cele două parusii -, de data aceasta cu scopul clar de a introduce în scenă personajul Anticristului. Am menționat deja teoria lui Iustin, referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
hora, invocat de Ioan în Epistola întâi (nouissima hora est) reprezintă pur și simplu o sinecdocă pentru „timp” în general (pars pro toto). Învierea și Înălțarea lui Isus sunt două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit „dilatat” al cuvântului. În concepția lui Augustin, opinia potrivit căreia această hora ar reprezenta „o zi de șase sute de ani” se lovește de obiecții serioase. În primul rând, partizanii acestei teorii pot fi destabilizați printr‑o simplă schimbare de optică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
avut mereu o specificitate a lor (decelabilă chiar în pofida puținătății știrilor despre viața de familie, a absenței mărturiilor feminine, ce face să precumpănească viziunea masculină, și care ne obligă să ne gândim sau la discreție sau, mai degrabă, la o voită ignorare). O specificitate „monarhică”, aș zice, pentru că ele aduceau - mă gândesc în exclusivitate la avantajele căutate de soț -, în unele cazuri ce pot fi izolate cu ușurință, speranțe, confirmări, legitimări „naționale” și „zonale” (hipergamiile au fost mereu căutate pentru aceste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de hac re doctrinam exponet) despre această „profesiune”(cu scurte comentarii ale episcopului Hipponiei). Nimic altceva: „Non sir ergo mihi alind te docere, nisi verba tibi doctoris exponere, et de iis quod Dominus dederit disputare”. După ce definește - cu ușoare și voite confuzii uneori - categoriile cu care va opera, întemeindu-se pe cuvintele Apostolului și încheind cu recomandarea aflată și la început („Divisa est mulier innupta et virgo. Quando utique et virginem adjungit, quid mulierem innupta est, sollicita est ea quae sunt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]