161,013 matches
-
cărților, învățînd despre ele de la alții; că un rezumat al unui roman este tot una cu romanul cu pricina; sau că a cita cîteva versuri este tot una cu a le citi. Idee nefastă, pe care am mai condamnat-o, vorbind despre cultura mijlocitului. Cine nu citește nu merită. În al doilea rînd, contactul direct cu cartea ține de respectul pentru carte. N-are rost să te prefaci a citi. Lectura nu cunoaște înlocuitori. Nu toată lumea citește, dar cei care citesc
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
amuzata autocaricatura. O variantă "echinoxista" a "omului din subterană", atenuata de sobrietatea transilvana și de factorii de cultură, rareori frizînd deznădejdea: "Disperat pînă la Dumnezeu/ de existență mea de cîrtita/ ce sapa-n lumină tunele de poezie/ pentru a-i vorbi/ mi-am cioplit un monument/ că mușuroiul de cîrtita/ peste care mișuna furnici/ și crește mai înaltă iarbă -/ asta e tot Doamne?/ asta e tot" (Mușuroiul de lumină). Mișcarea tactică obișnuită a acestui lirism o constituie compensația. Departe de poză
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
mărunt că autorul ei nu se mai află în viață". Această ultimă parte a frazei are rolul de a reduce salvator motivele la unul insignifiant, care nu intra în discuție. Dar e evident că autoarea se eschivează mai ales atunci când vorbește despre faptul că "o carte își are momentul ei, acela imediat următor scrierii și nu pretinsa valoare în timp îi dă sens", și dă exemplul Țiganiadei care, netipărită atunci când a fost scrisă, nu și-a educat publicul influențând astfel literatura
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
o atitudine comună foarte multor oameni implicați în procesul literar de azi. Îndârjirea unora în a nu reconsidera literatura de până în 1989 ține mai mult de o motivație interioară, sentimentală, explicabilă numai până la un punct. Fiind și prozatoare, Maria-Luiza Cristescu vorbește despre autoimputare, deși simte prea bine că ceva nu e în regulă. De aceea avertismentul ei este incoerent și contradictoriu, uneori irelevant. Autoarea nu poate vorbi onest despre literatura contemporană tocmai pentru că are grija permanentaă de a nu lăsa să
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
o motivație interioară, sentimentală, explicabilă numai până la un punct. Fiind și prozatoare, Maria-Luiza Cristescu vorbește despre autoimputare, deși simte prea bine că ceva nu e în regulă. De aceea avertismentul ei este incoerent și contradictoriu, uneori irelevant. Autoarea nu poate vorbi onest despre literatura contemporană tocmai pentru că are grija permanentaă de a nu lăsa să se vadă hibele pe care le știe prea bine. Și acest lucru este cu atât mai evident cu cât spiritul critic al autoarei iese la iveală
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
straturile culturale, dar care nu se închide niciodată în propria "ferecătura" de vorbe alese. Ion Negoitescu vedea o constantă a poeziei lui Ursachi în aplecarea asupra facerii poeziei înseși, a misterului ei formal, a deconspirării cuvîntului și a legilor elaborării. Vorbea în acest sens despre gesturi păgîne și ostentație hieratica, despre un histrionism al ornamentului de sorginte alchimica. Toate acestea, deși există cu siguranță în multe dintre poeziile lui Mihai Ursachi, nu ajung niciodată să sufoce naturalețea, umorul care de multe
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
că Biblioteca Academiei Române este posesoare a câtorva date, aflate sub sigla Mme de Bedmar, Bibliografia hispano-română a lui Ramiro Ortiz, cu date catalogate chiar de Ciorănescu, "lucruri noi despre Lucia" în cartea lui Xenopol despre Genealogia Calimachilor. Ca să nu mai vorbim despre fotografiile, albumele, desenele Luciei, aflate în păstrarea soților Serrat y Valera, reticenți în a pune în circulație documente de familie, ca "semn al prudenței" soției nepotului poetului spaniol, sau de casa locuită de Lucia la Paris, localizată entuziasmat. Ca
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
aduce textului ca tensiune interioară este invalidat de mânuirea inabilă a fluxului informației: sunt momente în carte când se explică prea multe, când se fac prea multe generalizări; sunt unele monologuri interioare prin care transpare cu ușurință omnisciența autoarei. Stilistic vorbind, întâlnim în romanul Rodicăi Braga o anumită voluptate a limbajului plastic prin care abstractul, mentalul devin palpabile, căpătând contururi obiectuale. Este o scriitură senzuală, în care se simte nevoia organică de a transforma totul, mai ales imponderabilele, în materie densă
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
sfârșit de lume sau un început de lume? Un nou "război rece", de data asta între "civilizații" - cuvânt politicos care ascunde mai puțin politicosul cuvânt "rasă"? Sau chiar un "război cald"?într-un singur an, s-a scris, s-a vorbit, s-a arătat despre infamul atac de la World Trade Center cât despre puține evenimente istorice. Se cunoaște conținutul ultimei picături de praf de la locul masacrului, dar despre forțele aflate în spatele crimei nu știm mai nimic. Făptașul o fi, într-adevăr
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
străinătate, lăsat la voia mîrlanilor ca Neaga (cum care, ăla cu scuipatul!), batjocorindu-și antrenorii cu experiență și dînd echipe mari pe mîna unor juni, fotbalul românesc nu mai există. Blaturile, cel puțin, îl țineau în viață. Aveam despre ce vorbi. Fără blaturi, cum ziceam, nu mai are nici sare, nici piper.
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
cu cîteva interesante opinii (la rubrica Proximități, despre cartea dlui V. Tismăneanu de la Polirom Scrisori din Washington. Tot acolo dl Tudor Opriș consacră un amplu comentariu recuperator dlui M. Beniuc, "un mare poet nedreptățit". E adevărat că din ce în ce mai puțin se vorbește despre autorul Cîntecelor de pierzanie. E adevărat și că destule dintre poeziile lui merită atenție. Problema cu Beniuc nu e însă că a fost neîndreptățit de critică: a făcut el însuși tot ce i-a stat în puteri ca să iasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
care se făceau în secolul al XVIII-lea pentru a se descoperi care era limba originară. Împăratul Frederic al II-lea, de pildă, a pus ca doi copii să fie duși într-un loc pustiu unde nimeni să nu le vorbească, spre a se descoperi care era limba originară. Copiii au murit. Cred că un cititor care s-ar confrunta fără nici o influență cu un text, ar muri și el, într-un fel. Oricum, experiența e imposibilă. Nu suntem niciodată inocenți
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt, în fiecare carte particulară este căutată Cartea universală despre care am vorbit mai înainte. R.: Acesta este, să spunem, rezumatul eticii cititorului lui Borges pe care o întâlnim în Biblioteca Babel, unde toate cărțile există deja deoarece combinarea literelor alfabetului, deși enormă, nu este infinită. Tocmai de aceea cineva care ar putea
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
impuls aproape bolnăvicios în care ceea ce contează este obiectul și faptul de a-l poseda. Dar nu prin lectura în sine. Cred că bibliofilul, deși se interesează și de obiectul carte, se interesează mai ales de conținut. Propunem atunci să vorbim de biblioman ca de cineva care iubește lectura pentru lectură și care iubește o carte fiindcă a descoperit în ea un text care pentru el este important. Î.: Care este cartea vieții dumneavoastră? R.: Nu există o carte a vieții
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și al acestei organizări a universului. Sper ca în această carte să găsesc, într-un fel, răspunsuri. Î.: Am vorbit despre plăcerea lecturii. N-am vorbit de pericolele care - spun unii - amenință lectura. Sunteți pesimist sau optimist în legătură cu viitorul lecturii? R.: Sunt optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e o activitate instrinsec subversivă
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și al acestei organizări a universului. Sper ca în această carte să găsesc, într-un fel, răspunsuri. Î.: Am vorbit despre plăcerea lecturii. N-am vorbit de pericolele care - spun unii - amenință lectura. Sunteți pesimist sau optimist în legătură cu viitorul lecturii? R.: Sunt optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e o activitate instrinsec subversivă. Tocmai de aceea, cred că cei
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
celelalte țări occidentale dar și în fostele țări comuniste. Chiar dacă nu purta acest nume. Așadar, pseudoștiință sau nu, nimeni nu-și poate permite astăzi să o ignore. Cine s-ar încumeta să o facă, când până și "vecina de la patru" vorbește de "1 Giga de RAM" cu ușurința cu care spune "și făină cât cuprinde"? În plus, cibernetica e mai mult decât informatică. Puțini sunt cei care rămân astăzi în afara proceselor industriale automatizate. Cât de mult ar costa automobilele dacă nu
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți să schimbi întreaga poveste, întreaga viață. În stilul lui, Medem vorbește tot despre "ziua Raței moarte", ziua renașterii posibile și imposibile. Post Scriptum. În altă ordine de idei, semnalăm apariția unui Dicționar universal de filme, de Tudor Caranfil; în semideșertul binecunoscut, orice carte de cinema autohtonă -și încă una masivă, în
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
pentru a nu mai pomeni editorialele exasperate, adevărate pamflete, prin care șefii ziarelor mărturisesc indirect cititorilor că nu au alte mijloace pentru a veni în sprijinul lor. În România, ziarele nu mai sînt temute, ci doar urîte de puternicii zilei. Vorbesc de cele cîteva cotidiane care își merită numele de ziare independente, care se țin economic pe propriile lor picioare și care, în sfîrșit, sînt preocupate de statutul lor de a patra putere în stat. Nu aș avea nimic împotriva ziarelor
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
invoca o a treia mărturie literară: tot a unui poet (care a scris o Rada), dar dintr-un text în proză. într-o tabletă din Poarta neagră, Legătorul de cărți, Arghezi prezintă un personaj cu "rostire afectată". Modul de a vorbi al acestuia e caracterizat, printre altele, de deschiderea vocalei u la o (deținot, iobire, minimol, coțitul, bozonar, oltima), dar în destul de multe cazuri și de transformarea ă / o (focut, fogodoiești, co): "Io cred c-o so-mi dea dromol...". E
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
foarte frumos și foarte iubit de om, să fie greu de desenat și animat. Așa se face că James Baxter, cel ce s-a ocupat cu realizarea personajului Spirit, a făcut muncă de pionerat. Apoi, în acest film animalele nu vorbesc, deși acțiunea este povestită așa cum o vede un cal: "Ne-am dat seama că în situația în care un cal ar vorbi, am realiza o comedie. Așa că am hotărât să facem animalele să pară cât mai naturale și să le
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
s-a ocupat cu realizarea personajului Spirit, a făcut muncă de pionerat. Apoi, în acest film animalele nu vorbesc, deși acțiunea este povestită așa cum o vede un cal: "Ne-am dat seama că în situația în care un cal ar vorbi, am realiza o comedie. Așa că am hotărât să facem animalele să pară cât mai naturale și să le lăsăm să joace prin intermediul animației", arăta regizorul Kelly Ashbury (autor de cărți ilustrate pentru copii, animator din 1983 la Walt Disney Feature
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu va începe să fie considerat de către critica optzecistă, doar zece ani mai tîrziu, un mare scriitor. E drept că deja M. R. Paraschivescu vorbea despre el, în pragul debutului, în aceiași termeni, dar intuițiile artiștilor nu sînt neapărat judecăți valabile. Matei Iliescu a fost o revelație (alături de Minciuna lui Mircea Cojocaru, pe nedrept uitat astăzi, mi s-a părut cînd l-am recenzat, unul
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
ca și romanul, �este o machetă a universului". Aș reformula definiția în felul următor: jurnalul lui Radu Petrescu este o machetă a existenței proprii. Dar asta înseamnă, dacă ne gîndim bine, că jurnalul precede existenței pe care o consemnează: metaforic vorbind, autorul Părului Berenicei credea, probabil, că viața omului este dinainte scrisă. O machetă misterioasă o conține înainte de a se realiza. Astfel de considerații nu sînt fastidioase cînd ne referim la un autor ca Radu Petrescu. El intră în categoria, destul de
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
fost mai tare și scriitorii nu au găsit căile de a păstra în conștiințe percepția acestui simț esențial încât și azi există pervertirea dreptului la proprietate nu doar la o anumită putere politică, dar și la simpli indivizi. Nicolae Manolescu vorbește de "o disidență artistică al cărei rol în dizolvarea comunismului nu merită a fi subapreciat". Este adevărat. Numai că acea disidență artistică a fost, din păcate, prea puțin coerentă și coalizată, încât gesturile individuale, sporadice, au fost mai degrabă ele
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]