1,123 matches
-
Eu știu bine că privește muntele plin de credințe, Spuie lumea ce o vrea , ea-i o mare de dorințe. De la stele-și ia vesmântul și te duce în ispita, Să îi cazi ușor la poale, să-i săruți mâna vrăjita; Și să te întrebi în șoapte, ca și cum ai cugeta De unde atâta viața, ce fel de femeie-i ea?! Referință Bibliografica: Ce fel de femeie... / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 740, Anul III, 09 ianuarie 2013. Drepturi de
CE FEL DE FEMEIE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341712_a_343041]
-
unde-ai plutit ca într-un miraculos zbor, urmează, într-un capăt de osie polară, o culme, dincolo de care nu se mai poate trece. E Mănăstirea Putna. Cu piatra ei untoasă, în striații aurii, Putna, mănăstirea cu biserica dăltuită cu vrăjita inspirațiune ca un diamant cu multe carate, arhondaricul și zidul de cetate, te întâmpină cu măreție și severitate. E o atmosferă de reculegere cuvioasă, măsurată, pe care însuși ctitorul a gândit-o, pe semne, știind că aici îi va fi
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
culcare. Acum trebuie să mergem să facem nani. Cu gândul la povestea ce va urma, fetița se lasă purtată de brațele ocrotitoare ale mamei, abandonandu-se că într-un dulce leagăn . Mai tarziu, cuibărita în pat, alături de Viviana, ascultă povestea, vrăjita de glasul blând al tatei. Dar, înainte de a afla de ce iarbă are culoarea verde, somnul dulce de copil nevinovat o învălui în lumea viselor. Atunci, tatăl le săruta părintește pe frunte, apoi ridică mâna dreaptă făcând o închinăciune asupra lor
DUIOŞIE de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343746_a_345075]
-
cu arcerul, îngânând vorbele-n șoapte? când vorbeai cu stelele și intrai în hore mari și jucai cu ielele, în cântec de lăutari? codrul desfrunzit te cheamă, cade frunza veștejită, el ți-a fost tată și mamă în povestea ta vrăjită. luni, 17 septembrie 2012 Referință Bibliografică: unde ești copilărie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 629, Anul II, 20 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UNDE EŞTI COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343835_a_345164]
-
semnificațiilor din proza d-nei Mirela-Ioana Borchin, gândurile au venit ca o avalanșă, din care, cu mare greutate, am reușit să fac o selecție, oprindu-mă, întâmplător sau nu, la Toccata and Fugue (J.S.Bach); fata morgana; Mitul lui Narcis, Muntele vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut : „Un Paradis nedefinit, însă, poate chiar inexistent, o stare de Idealitate, o Aspirație, o Proiecție a eului, o sete, o dorință de Perfecțiune și de Eternitate, în efemeritatea grosieră, funciar
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
nici măcar nu țipă, Se pierd și ele-n triste reverii Și taina nopții numai tu o știi, Dar n-o dezlegi, atunci când pleci în pripă. Când ceața este-atât de zdrențuită Și dimineața cade-nvinsă-n zori, Ne regăsim în zona cea vrăjită, Unde se-ntâmplă-așa de multe ori, Să spunem că e ziua potrivită, Ca să iubești sau poate ca să mori. NIMB Nu pleacă toamna, chiar dacă-i târziu Și bruma-i tot mai groasă, dimineața, Iar pe alei mai deasă este ceața
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar ea nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase abătute peste întinderea de
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
poate oferi acesta. Era o necunoscută care acum o făcea atât de fericită. Niciodată nu a crezut că această joacă îți poate purifica organismul și ți-l poate umple cu bucurie și fericire. Simțea că trăiește supranaturalul și se lăsă vrăjită tot mai mult de aceste senzații, răspunzând cu aceleași mișcări și gesturi celui care-i era partener de nebunii în această noapte de vis și de neuitat. Când preludiul început de fată și continuat de bărbat, se finaliză printr-o
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Acasa > Poezie > Amprente > A FOST ODATĂ... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului a fost odată... a fost odată o dragoste vrăjită împachetată într-o inimă bolnavă care avea 90 de bătăi pe minut, auricolele și ventricolele o luaseră razna și sângele devenise albastru, se scurtcircuitaseră buzele electrizate de fiorii primului sărut, dar a venit războiul rece, s-au retras în dispozitive
A FOST ODATĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344114_a_345443]
-
Temele principale ale volumului rămân Iubirea, Timpul, tentația Absolutului. Preferința poetei Cristina Emanuela DASCĂLU merge spre poezia scurtă, de concentrată esență lirică, cu nuclee incitante, în care textul își ascunde mesajul sub multe văluri pe care cititorul le va ridica vrăjit. Se remarcă în acest volum preferința pentru poezia încifrată, pentru poeme cu ,,obloanele trase”(Talisman, Floarea interzisă, Licitație câștigată, Tristeți conjugale, Cabină de visat cu ora). Frenezia poetică a autoarei, declanșată de emoția iubirii împlinite, netrăite, așteptate, uitate, pierdute sau
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
decât să fie cuprinsă de vibrațiile energetice ale teiului, dătătoare a unei călduri sufletești și a unei dorințe de viață, cum numai acolo o poți găsi cu atâta pregnanță. Simți cum te pătrunde senzația, că te afli într-un loc vrăjit, unde gândirea nu poate deveni decât una pozitivă, una plină de bunătate, de iubire, de nevoia de a-ți împărtăși sentimentele cu o altă ființă indispensabilă vieții tale viitoare. În vis, sub tei se afla o pereche ce-și spuneau
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
Autorului Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploiii aseaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău , atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mprastie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă
SĂRUTA-MĂ TOAMNĂ ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343560_a_344889]
-
ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate, vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi ... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe... Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea vântului înlănțuindu-i gândurile, și... urmele pașilor pierdute în ceață... Pentru fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte - un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii, Ce-așteaptă împlinire... Am părăsit pădurea cu
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
sortită a se dărui... Chiar de se topește precum un bob de rouă. Ochii noștri se caută, buzele ni se ating, Un parfum delicat plutește prin aer, Iubirea noastră este simplă ca un cântec Cântat de Orfeu la lira-i vrăjită. Noaptea e adâncă, stelele sunt după nori, Vântul suspină, frunzele plutesc ușor, Odihșnește-ți capul pe sânul meu, Îți voi cânta în șoaptă... Fermecătorul cântec al lui Orfeu. Referință Bibliografică: Îți voi cânta în șoaptă... Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎŢI VOI CÂNTA ÎN ŞOAPTĂ... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343618_a_344947]
-
printr-un val Mărgăritar vital, Oază de speranță, speranța. Ce cuvânt! Am omorât timpul Lumină a fost sugrumata de un zâmbet, Vai, lumina zâmbetului tău mă vrăjește Cu liniștea unui surâs. Tu! Nu există nimic! Exist ,,Eu” prin surâsul tău vrăjit. Atât! Referință Bibliografica: Am omorât timpul / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 741, Anul III, 10 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AM OMORAT TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343668_a_344997]
-
E tot așa cum am știut-o, Pisică blândă lingușitoare, E tot așa cum am cunoscut-o, O mică viperă încântătoare. A rămas aceiași, nu s-a schimbat, Panteră veșnic neîmblânzită, A rămas aceiași ce m-a încântat, Lăsându-mă cu inima vrăjită. DA. E așa cum am știut-o, Laleaua cu un colorit intens, DA. E aceiași cum am cunoscut-o, Dar chipul ei din minte nu mi-e șters! Sunt vinovat? Se poate. Mi-ai mai spus, Ți-ascult învinuirile cu capul
626 CHIPUL NEȘTERS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377537_a_378866]
-
1982 din 04 iunie 2016. Ce este poezia? Poezia-i freamătul de-o clipă a cuvântului sublim E o unduire de gând atunci, când vise ușor rostogolim, E lacrima care curge pe obrazul brazdat de durere Sau poate-i clipa vrăjită, îmbrăcată cu multă tăcere ... Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruim Atunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim, Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinar Și n-are habar de cuvintele înșiruite-n dicționar... Poezie suntem noi , în existența
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
învăluie cu multă frumusețe ... Citește mai mult Ce este poezia?Poezia-i freamătul de-o clipă a cuvântului sublimE o unduire de gând atunci, când vise ușor rostogolim,E lacrima care curge pe obrazul brazdat de durereSau poate-i clipa vrăjită, îmbrăcată cu multă tăcere ...Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruimAtunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim,Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinarși n-are habar de cuvintele înșiruite-n dicționar...Poezie suntem noi , în existența noastră
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioara, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
pătimaș.Iar zarea se înclină în unduiri de vântfrunzele pulsează aplauze neîncetatese rostogolesc iluzii neprinse în cuvântla cântecul viorii, cu note fermecate.Din depărtarea udă pulsații de luminăs-aprind ca niște felinare prăfuiteși-mbracă-n umbre stranii valea plinăde sunetul viorii cu coardele vrăjite.Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furișcântecul de vioară în noaptea fără nume,vise toropite de căldură ies din luminișsă vadă pentru cine cântă vioara, anume.Negura ascunde în valuri de ceață zareași nu se zărește
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
în înaltul necuprins al zării și la fereastră s-ar așterne picături să mă-ngroape... Uit că rătăcesc printre clipe de zare și pâmîntul pare o suavă mângâiere, luminile par sclipiri de licurici fugare când zborul în înalt e o vrăjită plăcere... Citește mai mult Mă simt rătăcită printre atâtea clipecare vor cu ele să mă poarte-n zbormă prind de mănă, ca pe un fulg mă ridicăși totul pare amețitor până cobor...Plutesc printre norii care zarea-și disputăși parcă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
ar fi revărsat din apeîn înaltul necuprins al zării și la fereastrăs-ar așterne picături să mă-ngroape...Uit că rătăcesc printre clipe de zareși pâmîntul pare o suavă mângâiere,luminile par sclipiri de licurici fugarecând zborul în înalt e o vrăjită plăcere...... XX. ZBORUL MEU..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1158 din 03 martie 2014. Zborul meu... Mi-am prins de vise amintiri și-n zborul zilei către mâine, n-am vrut să-l uit pe ieri învăluindu-mă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
2012. Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Toamna iubirii... Citește mai mult Săruta-mă toamnă !Sărută-mă toamnă cu adieri de vântși cu șoapte risipite din al tău cuvânt,lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușorsă mângâie al gândurilor firișor,iar din frunzele despletite de zaredăruiește-mi te rog vrăjită cărare.Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă,care-n drumul lui spre neștiute zăriduce a sufletului tainice chemări ,și-mpraștie dorințe și doruri multepe care doar el știe să le asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
păr, sau coronița de iasomie, semnul logodnicei, Allan e cuprins „de o fericire calmă și în același timp violentă”, precum și de „un fluid suprafiresc de dulce”, care îi orbesc rațiunea și îl schimbă pentru totdeauna. Nu se declară îndrăgostit, ci vrăjit, începând să caute adevărata dragoste, pură, care nu e decât o cale spre cunoaștere și autocunoaștere: „Nu pot fi fericit decât într-o dragoste perfectă și nu găsesc asemenea dragoste decât aici, în casa, în cartierul ăsta”. Atunci când Maitreyi îi
DE DRAGUL, GENIULUI MIRCEA ELIADE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378434_a_379763]