672 matches
-
fi fost fericit alături de ei dacă o boală grea nu l-ar fi făcut să uite ce este bucuria. Mult au mai căutat un leac pentru boala împăratului, dar nimic nu reușea să-i redea forța și sănătatea pierdute. Un vraci bătrân le-a vorbit însă feciorilor despre o pasăre măiastră cu pene de foc: când pasărea cânta, nu numai că cei care o auzeau se vindecau de orice boală ar fi avut, dar se făceau și tineri și puternici ca
ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
simt nimic! Cei de seama lui se bucurau, care mai de care, de strălucirea tam-tam-urilor, numai el era neadmis în această roată a victoriei. Nu era nimeni supărat ca el. Tatăl se duse la șeful de trib care era și vraci. Îl găsi așteptând în ușă. - Am venit cu fiul meu. Se căznește de câțiva ani să cunoască și el strălucirea tam-tam-urilor și niciodată n-a reușit. Ce-i de făcut? Vraciul, care avea știința comunicării cu plantele, se duse la
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
se duse la șeful de trib care era și vraci. Îl găsi așteptând în ușă. - Am venit cu fiul meu. Se căznește de câțiva ani să cunoască și el strălucirea tam-tam-urilor și niciodată n-a reușit. Ce-i de făcut? Vraciul, care avea știința comunicării cu plantele, se duse la Copacul Gros care deseori îl sfătuia. - De ce Norai nu poate fi ca noi? - Pentru că cea de-a cincea roată a veșniciei nu-i este destul de deschisă. Pentru aceasta trebuie să-și
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Pentru că cea de-a cincea roată a veșniciei nu-i este destul de deschisă. Pentru aceasta trebuie să-și pună în jurul gâtului o bucată de cer, să se înfășoare cu ea, să și-o schimbe în fiecare dimineață și să aștepte. Vraciul îi povesti tatălui și tatăl, băiatului. Tânărul rupse cu gândul un șal dintr-o bucată de cer și făcu cum i se spuse, vreme de cinci luni și a șasea se duse cu tatăl său. Când luă bețele tobei în
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
sorocul de însurătoare, tatăl îl duse din nou la șeful tribului: - Gata, are vârsta cuvenită, pentru căsătorie! - Fata, pe care o va lua de soție, este încă neformată, e prea mică. Va trebui să aștepte încă doi ani, îi zise vraciul, după ce ceru părerea și Copacului Gros. Era un obicei acolo! Sfătuitorul tribului era Copacul Gros cu ramuri dese și stufoase. Știa soarta tuturora. Zicea: - Partea cea ascunsă omului, noi, plantele, o simțim și o vedem cu privirea lăuntrică. Copacul avea
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cu soarele și totul le mergea bine. Într-o zi avură un copil, trecu o vreme și mai avură doi. Unul, însă, mic fiind, se îmbolnăvi. Făcu febră mare și zăcea fără a mai cunoaște pe nimeni. Îl duseră la vraci. Acesta învățase multe de la Copacul Gros și de la alte buruiene ce-i ieșiră în drum. Îl privi atent, undeva deasupra capului: - A trecut, din joacă, prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul s-a rostogolit, stă greu și are ochi răi țintiți asupra lui. Văd că i-a făcut o pată ca să-i închidă drumul vieții. Și vraciul o porni după cum îl duceau picioarele. Picioarele mergeau înainte, iar el, după ele. La un timp se opri. În față îi apăru o pajiște cu plante tămăduitoare. Culese un braț și plecă spre casă. Noaptea, pe lună plină, făcu într-
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cu clipă de clipă, ceas de ceas de dimineață până seara, de seara până dimineața! Așa cum întorc aceste tămăduieli tot așa să se întoarcă de la el duhul bolii care l-a prins! Să rămână Curat, Luminat Și de la Soare Înviat. Vraciul prindea, în lumina vorbelor, amestecul, repetând și iar repetând descântecul. Strecură conținutul și i-l dădu lui Naim. După primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața îi deveni sărbătoare. Copacul cel
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața îi deveni sărbătoare. Copacul cel Gros se bucura. Bolile în ținutul acela erau foarte rare, iar când se iveau nu era una pe care vraciul să n-o alunge. Era pace pretutindeni. Toți se bucurau de binefacerile din jur. Când Naim ajunse la vârsta de 120 de ani, se culcă întro seară, mai devreme, și dimineața nu se mai trezi. Sufletul său plecă râzând în
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii, Dar riscam să întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât bățul rămase acolo, în drum, Iar dimineață, când m-am întors, Văile scăldate în aburi și fum Își dezveleau soarelui rodul frumos. Pe vechile cărări Poveste Pe vremea neîncepută încă, Când aripile-abia stau a se desface, Porni la drum
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de aceea privirile lor se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
direct în gura osanalelor pentru „Marele Cârmaci“. Când a făcut revista și cenaclul Flacăra, s-a cutremurat lumea gazetărească și piața artistică, s au zguduit structurile Partidului, Miliției și Securității, pentru ca apoi, an de an, revista să decadă hilar, cu vraci paranormali, min ciună paranoică, fotbal politic, șantaje profitabile buzu narelor Bossului, ca să nu mai spun de mulțimea scrisorilor incomode, venite cu plângeri de la „oamenii muncii“ și livrate Secției de Presă, când nu direct „orga nelor abilitate să mențină ordinea și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vie, purtând o liră în brațe și deschizând gura în cântec. Cel din Miazăzi era alb ca laptele, dar părul de ghemotoace de lână și buzele groase și nasul turtit și înfățișarea cumplită îi arătau sorgintea de războinic negru și vraci. Astfel era arătarea celor patru heruvimi din jurul Celui Bogat în Zile, Celui ale cărui zile durează în veac. "Sfînt, nesfârșit, neschimbător, orbitor ești, Doamne!", strigau și heruvimii, cu voci ca un vuiet de ape mari. Iar glasul lor era limbi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
veciei. (Boierii-i sărută mâna pe rând; el îi săruta pe frunte. UNUL DIN BOIERI M[ăria] Ta, uitate din partea noastră sînt: De-ai fost nedrept cu gândul, cu bine ai plătit. ROMAN Iertați-mi vorba, Doamne, eu sânt un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții clipe repezi, Nici știu la ce sânt bune mademuri, buruiene... (cu intenție)De-aș fi un vraci cu carte ce multe v-aș mai spune Ce nimănui în minte nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu gândul, cu bine ai plătit. ROMAN Iertați-mi vorba, Doamne, eu sânt un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții clipe repezi, Nici știu la ce sânt bune mademuri, buruiene... (cu intenție)De-aș fi un vraci cu carte ce multe v-aș mai spune Ce nimănui în minte nu-i vine din senin. DRAGUL (Plecîndu-se să-i sărute fruntea, încet) Bodei, să vii pe-aicea, dar nu răspunde [-acuma], Să nu ieie [ei] seama... (Tare) D-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu veche și [cu] credință slugă, Gură de lup sălbatec cu inimă de miel... Vino încoaci la mine - ia mâna noastă-n mîna-ți Și vezi cum îmi mai îmblă ceasornicul vieții. BODEI (sărută mâna Domnului) O, preanălțate [Doamne], eu sânt un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții clipe repezi - Ceasornicele vieții am învățat să stric Când îmi arunc săgeata în pieptul dușmănesc. De ce nu-s vraci cu carte, că multe v-aș [mai] spune Ce mintea omenească n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceasornicul vieții. BODEI (sărută mâna Domnului) O, preanălțate [Doamne], eu sânt un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții clipe repezi - Ceasornicele vieții am învățat să stric Când îmi arunc săgeata în pieptul dușmănesc. De ce nu-s vraci cu carte, că multe v-aș [mai] spune Ce mintea omenească n-a mai putut gândi - Dar astfel, făr'de carte, abia iscălitura Știindu-mi eu a pune cu sufletu -mpreună Pe-a voastre cărți domnești... toți m-ar numi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De-avea Gruie vre o teamă era să nu moară-n pat. dracu-i iese înainte cu colaci! "Eh, mă duc să scap Hotinul, șaptezeci de mii de draci! " O săgeata drept în coastă, ce mai leac și ce mai vraci, Cum te duc atunci de-a dura șaptezeci de mii de draci. Ridică un pumn de oameni înarmați până în dinți Și se duse drept la turcul..." Cine te-a trimis aice, Turcule? Zâmbește turcul... "Domnul vostru, măi voinice! " Domnul? " zice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-ți pică în mînă, mai bine decît să-ți pierzi vremea belind ochii în gol. Așa făceam și eu, recunoaște Regizorașul puțin nostalgic, numai că eu o dădeam pe partea de specialitate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci cu nuca spetei, Mark? Ai grijă la nuca spetei. Ăsta se numește punct focal. Rupp îi supraveghea, ca să se țină de treabă. —Las-o mai moale cu chestia asta de vraci și dă-i voie lui Gus al nostru să arunce mingea. Zic bine, Gus? —Bine, Gus, spuse Mark, care se uita la agitația din jur ca și cum ar fi fost în reluare. Bonnie venea o dată la câteva zile. Vizitele ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putea ști. Avea să-i înfrângă rezistența prin raționament sănătos, prin logică ineluctabilă. Într-o după-amiază cenușie de aprilie, când îl luă la plimbare prin ploaia măruntă de afară în jurul iazului artificial de la Dedham Glen, aduse vorba despre cariera de vraci care aduce ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său de stropit recolta. Mark clătină din cap. —Ei, de unde Dumnezeu știi asta? Ți-a spus Bonnie? Rupp? Și lor li se pare ciudat cât de mult semeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l diagnosticăm. Trebuie să ne întoarcem la Bunul Samaritean. —La Hayes? Data trecută m-a jignit, practic. Daniel, trebuie să-ți spun că sunt puțin surprinsă. De când te-ai apucat tu să aperi medicina organizată? Credeam că sunt toți niște vraci. „Tehnologia occidentală știe mai puține despre medicină decât au uitat indienii americani.“ — Păi, cam așa e. Dar pe vremea când primele popoare au descoperit leacurile, nu se întâmplau prea multe accidente de mașină. Dacă aș cunoaște vreun indian american care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]