1,491 matches
-
comuniste, care i-au schimbat linia vieții. Predicile Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa au ridicat tineretul la sfârșitul deceniului șapte. Îi ascultau nu numai teologi, ci și mulțime de studenți de la diferite facultăți din București. Era o adiere a nemulțumirilor devenit vuiet, care a speriat partidul ateu. Acest preot vorbea în gura mare despre Dumnezeu. Iată lângă cine se afla Părintele Veniamin Micle. Cu demnitatea care îl caracterizează, nu s-a lepădat de Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Cei mai vârstnici știu de la
PĂRINTELE ARHIMANDRIT VENIAMIN MICLE – DUHOVNICUL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA OLTEANĂ – OM DE RAFINATĂ ŞI ELEVATĂ CULTURĂ; CĂRTURAR DISTIN AL MONAHISMULUI ORTODOX ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1 [Corola-blog/BlogPost/357708_a_359037]
-
06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Beatitudine Binecuvântate, eterne anotimpuri! Sinteze miraculoase de culori Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor”. Să vă fie sufletul mereu plin de Duhul adevărului și să vă bucurați până la ultima „suflare” de roada lui, care este DRAGOSTEA! RUSALII În fiecare an, la Cincizecime, Un vuiet se aude pe pământ, Ce vuiet oare și de unde vine Această caldă zbatere de vânt?! Ferice dar de cine îl aude, Să-i fie întru toate de-ajutor, Tu de El n-ai unde te ascunde, Ca soarele de dincolo de
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
acesta, nici în cel viitor”. Să vă fie sufletul mereu plin de Duhul adevărului și să vă bucurați până la ultima „suflare” de roada lui, care este DRAGOSTEA! RUSALII În fiecare an, la Cincizecime, Un vuiet se aude pe pământ, Ce vuiet oare și de unde vine Această caldă zbatere de vânt?! Ferice dar de cine îl aude, Să-i fie întru toate de-ajutor, Tu de El n-ai unde te ascunde, Ca soarele de dincolo de nor. Ci lasă-te cuprins și
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
precum fascismul sau comunismul, dar nu știm cu exactitate. Când se vor împlini toate aceste semne, va veni și sfârșitul lumii și judecata universală. Sfârșitul lumii nu va însemna distrugerea creației, ci schimbarea sau transformarea ei: „cerurile vor dispare cu vuiet mare și va fi un cer nou și un pământ nou”. Despre a doua venire a Domnului și sfârșitul lumii s-a vorbit de-a lungul veacurilor. Au fost oameni care n-au luat în seamă cuvântul Sfintei Scripturi și
SFÂRŞITUL LUMII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358066_a_359395]
-
infiltra în casă. Instalația de pom clipea, dădea încăperii un aer intim. A aprins lumânările de pe masa aranjată pentru două persoane. Aruncă o ultimă privire, trecând in revistă camera. Se declară mulțumită. Vântul începea sa bată cu putere, viscolind zăpada. Vuietul arunca omătul în ferestre. Vremea de basm se transformase într-o cățea turbată. Nu-i plăcea iarna. Se așeză pe canapea. Muzica de saxofon îi învăluia trupul. Îi inducea o stare de mister și relaxare. Noaptea se instalase, nu și-
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
chemare către cele sfinte. Părăsește Antiohia și face asceza în peșterile munților, insusindu-si învățătură creștină, trăind sfaturile Evangheliei și delectindu-si ochii cu frumusețile naturii. Fiind de o energie rar întâlnită și avînd o fire vioaie nu se mulțumea cu vuietul munților și foșnetul pădurilor, cu șopotul dulce al izvoarelor în care soarele își scalda razele, ci dorea să vadă pe însuși Iisus Hristos realizat în credincios, pentru care s-a și întrupat. Înflăcăratul Ioan trece prin treptele ierarhiei până la scaunul
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
în calomnii, în urzeli mișelești, dar luptătorul creștin Petru Baciu a țâșnit deasupra tuturor biruind vremelnicia vitregiilor, mustind poeme de balsam țării însângerate, înălțând altare sfinte munților de oseminte înlăcrimate. „Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Transla corpul și capul pe direcția aceluiași zgomot, vibrația scădea gradual în intensitate cu cât apropia urechea de zidul din stânga și dispărea înlocuită de șuieratul discret și natural provocat de microcurenții dintre pavilionul urechii și perete, de trepidațiile cladirii, de vuietul instalațiilor și ventilatoarelor.... Punctul în care percepea păcănitul și unda acustică inconfundabilă, apreciase și constatase, era situat la jumătatea dintre pereți și exact la înălțimea urechilor, aflat în poziția în care se găsea și acum: drepți, cu corpul perfect vertical
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
învățătura credinței creștine ortodoxe, înainte de Înălțare, Domnul Iisus Hristos le spusese ucenicilor: „Voi să rămâneți în cetate până ce vă veți îmbraca cu putere de sus”, adică cu Duhul Sfânt. De altfel, în Faptele Apostolilor, evanghelistul Luca ne spune că, prin vuiet și lumină, apostolii s-au umplut de Duhul Sfânt. Acesta lucrează prin har, adică prin grația, bunătatea sau energia pe care Dumnezeu o revarsă peste noi, creștinii, atât ca Treime cât și prin fiecare persoană în parte. El poate lucra
RUSALIILE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344670_a_345999]
-
în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Însingurări Își plimbă toamna marile-i tăceri Pe miriști și prin crângul pustiit. Se suprapun pe toamnele de ieri Îngândurări profunde de sfârșit. Aleargă toamna prin livezi, zăludă, Cu vuiet își dezlănțuie stihia. Aduce-arome tari de vreme udă, Și tristă șade, fără struguri, via. Își plimbă toamna multele-i tristeți Acumulate-n curgere de vreme; În reci și împâclite dimineți, Însingurări încearcă să ne cheme. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Însingurări
ÎNSINGURĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358970_a_360299]
-
ochi și o viziune de dincolo de trup și timp, de dincolo de bine și de rău, de dincolo-i spațiu ne privește distorsionând metalul și timpul. Este, dacă dorim, o călătorie în zona crepusculară drept un indiciu. Mă cheamă strămoșii cu vuiet de val Tunând îndelung. ... . Povestiri doar cu început sau cu carte ce nu se poate scrie singură. Opiniile criticilor noștri converg către ideea că se scrie tot mai puțină proză dar și mai puțină proză scurtă ... de calitate. Scriitorul, copilul
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
și modelate cu scopul de a place și a convinge, a stârni pasiuni și adeziuni, a determina la acțiune...” O salbă întreagă de forme ale limbajului politic sunt descrise cu precizia specialistului în comunicare (precum: cele hortative - de identificat în vuietul campaniilor electorale, în apelurile de susținere lansate către publicul larg ș.a.; cele juridice - cuprinse în prevederi constituționale, legi etc.; cele administrative - specifice documentelor din această categorie, reglementărilor etc.; și cele de negociere - din cadrul diverselor convenții, alianțe și înțelegeri conjuncturale etc.
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE de EUGENIU NISTOR în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360296_a_361625]
-
iubire Dunărea le-aduce cântări îngerești și izbăvire. Priveam Dunărea, însă dinspre Răsărit, vântul sălbatec m-a alungat ca un vrăjitor. Treceam pe lângă copacii cu frunze îngălbenite și din largul Dunării cârduri de păsări se opreau pe crengi să asculte vuietul vântului învăluit prin frunze. Profetică iarnă ! mi-am spus cu uimire. Mă îndepărtam puțin câte puțin cu vântul și gerul în brațe. Uneori lacrimile se scurgeau pe față ca niște mărgăritare. Zăpada de sub picioare se lăsa nimicită precum ceața, într-
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
spre răsărit ca niște fantasme cenușii... E tot mai întuneric, vântul se întețește, se face și mai rece. Mă urc pe culmea muntelui, acolo unde se termină țarinele și încep pădurile, să pot vedea departe până în zare și să ascult vuietul furtunii din văi. Câmpul e pustiu, iarba de anul trecut a fost cosită, mutată în clăi, mâncată de vite... Mi-e teamă că vara nu va mai veni iar vitele vor suferi de foame dacă nu vor vrea cumva să
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
joci mereu, cu întregirea mea. mă tot citești, adaugi o erată, te miri, mă mir și eu, cum sunt a ta... pui semne frunze, aripi răsturnate, ascuți creioane-n fluturi de cristal și mă deschizi din nou, la jumătate, cu vuiet lung de val, lovit de mal. dar nu-i de-ajuns cât mă prefac în carte! m-ai scrie și pe scoarță de copaci, să îți rămân citită-n iarbă...parte din răvășirea iernii, printre crini și maci. o să mă
NU E DE-AJUNS.. de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360450_a_361779]
-
lui visat de-o viață-ntreagă Din inimă și-l trece pe curat Că seamănă când turn cu turn se leagă, C-un jucător de bacara, ruinat Dacă-l vedeți trecând pe-aproape Cu cearcănele timpului pe chip Închideți ochii. Vuietul de ape L-ascunde-ntr-o clepsidră cu nisip Dar lumea trece zgâriind pereții Și spărgând oglinzi venețiene Așa-s făcute valurile vieții Cu paraziți și unde herțiene Și-asistă umilit la sacrilegiu Și nu-și mai pune nici o întrebare Zadarnic s-a
FRUMOSUL CASTEL de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360468_a_361797]
-
amintit poemul Corneliei Conta, care rămîne un reper pentru modul generos în care lucrează omătul: prima zăpadă - toate murdăriile acoperite Simțeam aceeași funcție purificatoare în acțiunea zăpezii, dar într-o altă variantă, aceea de amortizor sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai întîi și mai întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să evoc tăcerea revărsată fulg cu fulg de ninsoare, dar mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
joci mereu, cu întregirea mea. mă tot citești, adaugi o erată, te miri, mă mir și eu, cum sunt a ta... pui semne frunze, aripi răsturnate, ascuți creioane-n fluturi de cristal și mă deschizi din nou, la jumatate, cu vuiet lung de val, lovit de mal. dar nu-i de-ajuns cât mă prefac în carte! m-ai scrie și pe scoarță de copaci, să iți rămân citită-n iarbă...parte din răvășirea iernii, printre crini și maci. o sa ma
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
te joci mereu, cu întregirea mea.mă tot citești, adaugi o erată,te miri, mă mir și eu, cum sunt a ta...pui semne frunze, aripi răsturnate,ascuți creioane-n fluturi de cristalși mă deschizi din nou, la jumatate,cu vuiet lung de val, lovit de mal.dar nu-i de-ajuns cât mă prefac în carte!m-ai scrie și pe scoarță de copaci,să îți rămân citită-n iarbă...partedin răvășirea iernii, printre crini și maci.o să mă lași
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
nu voi mai ajunge inc-odata În același abis și întuneric rece Și ziua-n care noi ne-am cunoscut să reprezinte-o dată Ce nici din răutatea lumii nu va trece. Simtit-am aripile frante-n zbor.. De-al prăbușirii vuiet mi-era frică Și al tau zâmbet trezește în mine un fior Ce până-n oase mă furnică. Referință Bibliografica: Făclii / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 379, Anul ÎI, 14 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Angheluță
FACLII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360620_a_361949]
-
O păzeau cu credință ostași; Din crenel de cetate arcași Au jurat că mai bine să moară Pentru inima ta și-a lor țară. Te-ai retras cu speranță în munți Să aduni alte brațe, să-nfrunți Tăvălugul ce-n vuiet venea, Câmp și ape, orașe supunea. Și-ntr-un clocot de vis dărâmat Neputând să învingi, ți-ai curmat Nemurirea de zeu chtonian, Nu puteai să fii sclav la dușman. Din Columnă privești înțelept Rostul Daciei noi, rostul drept. Tăvălugul
ODĂ LUI DECEBAL de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360663_a_361992]
-
sclav la dușman. Din Columnă privești înțelept Rostul Daciei noi, rostul drept. Tăvălugul ne-a dat din tării Forțe noi să-nfruntăm vijelii. Ne veghezi peste veac fără moarte, Tu ești soare ce raze ne-mparte, Ești un clocot, un vuiet, un dor, Rege dac, veșnic nemuritor! Referință Bibliografică: Odă lui Decebal / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ODĂ LUI DECEBAL de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360663_a_361992]