1,530 matches
-
sălbăteciuni. Vântul sur, pe labe somnoroase, / se târăște ca o fiară prin solduni. Lupul fuge. Zări îi cad în blană. / Crengile: arcane, șbilțuri, bice. Brazii clatină albastra lor capcană, / din puhoaie îl stropesc alice. Îndărăt, se surpă vremea cu lung vuiet / ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. Noaptea zornăie. Adâncurile suie. / Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. // Dar ajuns pe mușchiul vârfurilor aspre, / cerul viu îi curge pe spinare / și văzduhul gâlgâind de astre / îl cuprinde-ntr-o lichidă-mbrățișare
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
“Vuietul muntelui”, roman scris de scriitorul japonez Yasunari Kawabata, publicat pentru prima dată în limba japoneză în anul 1954, sub titlul “Yama no oto”. Prima ediție publicată în românește a fost la Editura Minerva în anul 1973, în același volum cu
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
publicată de către Editura Humanitas în anul 2000, făcând parte din colecția “Cartea de pe noptieră”. O traducere direct din limba japoneză sub titlul “Sunetul muntelui” a apărut în 2010 în aceeași colecție la editura Humanitas, în traducerea lui George Șipoș. În “Vuietul muntelui” autorul aduce în prim-plan trăirile cele mai intime ale unui bărbat în vârstă, inclusiv sexualitatea sa restantă. Ca peste tot în opera lui Kawabata, femeia, în ciuda frumuseții, a fragilității ei, sau poate tocmai din această pricină, este înfățișată
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
lui nu mai poate continua. Sentimentul reciproc pe care Kikuko îl nutrește față de Shingo, îl va determina pe bătrân să încurajeze, până la un anumit punct, relația fiului său cu amanta. Seria portretelor feminine din opera lui Kawabata este continuată în “Vuietul muntelui” prin Kikuko, de altfel centrul luminos al romanului. Kawabata vede în ea o fragilitate și nevinovăție dublate de o infirmă capacitate de a îndura, modestă și tăcută, orice. Drama nespectaculoasă a lui Kikuko aduce o notă de poezie acestui
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
simte că îmbătrânește, că i se aproprie sfârșitul. Memoria îi joacă feste, somnul îi devine din ce în ce mai agitat, pune întrebări care par “bizare” în ochii familiei. Comunicând, deci, mai bine cu natura înconjurătoare decât cu ființele umane de lângă el, Shingo aude vuietul muntelui: “Un vuiet ca al vântului îndepărtat, însă un zgomot de o forță adâncă, un muget pornit din măruntaiele pământului.” Pentru el vuietul muntelui devine o chemare obscură către lumea de dincolo: “Îl străbătu un fior, ca și cum ar fi fost
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
că i se aproprie sfârșitul. Memoria îi joacă feste, somnul îi devine din ce în ce mai agitat, pune întrebări care par “bizare” în ochii familiei. Comunicând, deci, mai bine cu natura înconjurătoare decât cu ființele umane de lângă el, Shingo aude vuietul muntelui: “Un vuiet ca al vântului îndepărtat, însă un zgomot de o forță adâncă, un muget pornit din măruntaiele pământului.” Pentru el vuietul muntelui devine o chemare obscură către lumea de dincolo: “Îl străbătu un fior, ca și cum ar fi fost anunțat că moartea
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
ochii familiei. Comunicând, deci, mai bine cu natura înconjurătoare decât cu ființele umane de lângă el, Shingo aude vuietul muntelui: “Un vuiet ca al vântului îndepărtat, însă un zgomot de o forță adâncă, un muget pornit din măruntaiele pământului.” Pentru el vuietul muntelui devine o chemare obscură către lumea de dincolo: “Îl străbătu un fior, ca și cum ar fi fost anunțat că moartea era pe-aproape.” Tatăl nu-și înțelege fiul, fiul își neglijează nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soțului ei
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
-și înțelege fiul, fiul își neglijează nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soțului ei decât de toți ceilalți, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soțului ei decât de toți ceilalți, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și în „Buletinul de Arad” (An I
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
aproape de tatăl soțului ei decât de toți ceilalți, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și în „Buletinul de Arad” (An I, nr. 21, 5-11 octombrie 2000
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
toți ceilalți, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și în „Buletinul de Arad” (An I, nr. 21, 5-11 octombrie 2000)
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
este, dacă vrea - dar nu vrea, mai puternică decât o familie. Un bărbat aude vuietul muntelui, care acoperă și stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei își găsește ecou în vuietul îndepărtat al muntelui. Mihnea Voicu Simandan, Yasunari Kawabata: „Vuietul muntelui”, în „Contemporanul - ideea europeana” (An X, nr. 38 (519), 5 oct. 2000) și în „Buletinul de Arad” (An I, nr. 21, 5-11 octombrie 2000)
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
al II-lea "Fatih" (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopții, un vuiet neobișnuit a cutremurat grajdul, iar caii, speriați, au început să se omoară între ei. Zgomotul si nechezatul cailor au alertat grăjdarii, care și-au găsit și ei sfârșitul în acel haos. Starețul Anufie a încercat să le explice turcilor cauza
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
lui legătură cu Hatsue rămânând cea sufletească precum și schimbul de scrisori pe ascuns dintre ei. Starea lui Shinji era parcă reflectată de "marea care se frământa și se prăbușea cu violență lovind în stânci", de "zgomotul valurilor furioase" și de "vuietul unei ape spumegânde". Cu toate acestea cei doi îndrăgostiți nu își pierd speranța, optimismul lor refecându-se în rugăciunile aduse zeului găzduit de templul Yashiro. Rugăciunile lor vor primi răspuns în momentul în care Terukichi afirmă că meseria de marinar
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
iar iarna, între lat. 50ș S și 55ș S. Regiunea cuprinsă între aproximativ lat. 40ș S și 50ș S, prin care trec rutele navelor ce se îndreaptă spre părțile sudice ale Africii, spre America de Sud, este cunoscută sub denumirea "roaring forties" ("vuietul de la 40ș latitudine"), iar vânturile de vest care suflă în această regiune sunt denumite "forties". În prezent, navele de transport moderne evită "să coboare" la latitudini mai mari de 40ș S deoarece în aceste zone marea este permanent foarte agitată
Oceanul Atlantic de Sud () [Corola-website/Science/307404_a_308733]
-
până aici? C (bulversată): Păi ce să zic, copiii mei sunt sub cerul liber. Nu am unde să-i culc. T: Partida noastră te poate ajuta: Avem un apartament, îl putem da în chirie 2 ani. Doamnelor și domnilor, aplauze! (vuiete, rumoare, aplauze) C: Nu vreau să stau în chirie doi ani și după aia, iar în stradă. T: Ești prea figurantă, tu ești din Sabinelor, te știu eu, ia cu chirie. C: Nu iau. T: Ești prea șmecheriță. C: Cum
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
dimensiunile acestui dispreț modern conținînd în ele fărădelegi, că ar fi o crimă abominabilă... Mă gîndesc, deci, mai spusese, la sala noastră cu oglinzi, la cochilia ei atît de durabilă, și în care și azi răsună, ca-ntr-un ghioc vuietul delațiunii... S. stinse țigarea apăsat într-o farfurioară, și rămase cu capul în jos.
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
Deja e aproape trecut de Ceasul Câinelui! Vreo doi oameni sloboziră strigăte războinice, iar Mitsuhide și Mitsuharu fură înghițiți în colții unei haite de lupi - halebarde, lănci și spade, din toate părțile. Urletele oamenilor și zăngănitul armelor se amesteca prin vuietul vântului, iar tabloul se preschimba cu iuțeală într-un oribil vârtej de război. Spadele se frângeau, bucățile zburau care-ncotro. Lăncile azvârleau jerbe de sânge. Hiyoshi găsi că era prea primejdios să stea în mijlocul acelui carnagiu, așa că se cățără grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
casca. Aspectul de luptător al lui Tokichiro îl încântă pe Nobunaga. — Ești gata de luptă? — Porunciți-mi să vă urmez, doamne. — Bine! Vino! Nobunaga și Tokichiro străbătuseră două-trei sute de metri, prin pâcla tot mai subțire a dimineții, când auziră vuietul a douăzeci, treizeci, apoi cincizeci de călăreți, urmați de patru sau cinci sute de pedeștri, care înnegreau ceața. Oamenii de la Nazuka luptaseră cu diserare. Nobunaga, un singur călăreț, se repezi în rândurile dușmane. Cine îndrăznește să ridice mâna împotriva mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
peste pământ, orbindu-i și înecându-i pe Yoshimoto și generalii săi. — Vă rugăm, mai suportați doar un moment. Întindem imediat un acoperământ. Unul dintre generali strigă după soldați, dar nu-i răspunse nimeni. Prin vaporii albiți ai ploii și vuietul copacilor, glasul său se pierdu în gol și nu se auzi nici un răspuns. Numai trosnetul sonor al focului de auzea din îngrăditura bucătăriei, de unde fumul se revărsa cu furie. — Chemați-l pe comandantul pedestrașilor! În vreme ce unul dintre generali alerga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
începu grăbit pregătirile pentru ridicarea taberei. — Spune-le să spargă barajul imediat, îi ordonă el lui Kanbei. Stăvilarul fu spart în zece locuri. Aproape imediat, apa începu să se agite. Apărură nenumărate vârtejuri, în timp ce apele năvăleau prin deschizătri cu un vuiet care suna ca un val tsunami. Cine avea să ajungă mai repede, apa sau Hideyoshi, care acum își îndemna calul spre răsărit? Podișurile din jurul castelului se transformaseră aproape imediat într-o câmpie uscată, pe când șesurile joase deveniseră mlaștini străbătute cruciș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încordate de dârzenie, iar armurile ce veneau valuri-valuri se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa forțau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când în sfârșit dădu comanda: — Foc! În clipa aceea, împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răgaz de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
afară de astea mai este și umilit prin supunerea lui de bunăvoie la jurisdicțiunea străină. La toate acestea, dovedite cu bob numărat, oficioșii nu răspund nimic; ei o ia pe alături de ce ne e vorba, și în acest sens fac apoi vuiet cât le ia gura. Pentru amăgirea celor simpli se întrebuințează protestațiile sentimentale de patriotism, naționalism, emancipare economică; pentru încurcarea judecății profanilor se clădește un labirint de cifre și de fraze pseudoștiințifice, fără cap și fără coadă, în care nu se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost așa de puternică încît d. ministru de finance, d. Sturza însuși, oh, rușine!, a fost nevoit să-l întrerupă zicând aceste cuvinte: "Espunerea mea de motive nu e lege! Toata sala s-a scandalizat de acest cinism și un vuiet de indignare a răsunat în toată sala! În urma acestor dezbateri putem zice că opozițiunea din Senat și-a făcut datoria precum și-o făcuse opozițiunea din Cameră, precum și-o făcuse în general toată presa independentă! Putem zice asemenea că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sa de homo religiosus, nu lipsit însă de orgoliu, care voiește a propune o Carte analoagă Tablelor Legii: "Cum Tablele Legii/ muntele-n tunet/ și-n foc zguduind -/ o Carte ridic/ pe cer și-n popor, care vie și-n vuiet/ entuziasm legiuind/ pînă-n izvorul deschide/ dintîi al ființei -/ voit din văzduh/ și stîlpii ținîndu-i -/ cîntecul cunoscător" (Cum Tablele Legii). Bardul proclamă (termenul ni se pare adecvat aerului d-sale decis-autoritar, triumfal) un soi de imperialism al duhului în care trepidează
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]