2,669 matches
-
cu ceata ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară raiul pe pământ!... Credincioșii mei cu codiță din adâncul pământului, nu mă părăsiți!... Pleacă cu fumul ăsta înecăcios că-mi alungi puișorii... Văleu, parcă a erupt un vulcan de tămâie!... Pleacă cu ploaia ta din busuioc că-mi îneci cetele!... Aoleuuu, ce mă fac întunecimea ta?... S-a abătut potopul asupra noastră!... Nu mă părăsi!... Nerezistând torturii Dumnezeiești baba trântește poarta și alergă în pridvor. În curte se
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
roua nopților cu lună Călărește meteoriții cetății sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca dragostei, să numere șiragul stelelor. Vino! Să ne urcăm în măreția cerului Să ne topim în vulcanul pasiunii, Zâmbetele să le sărutăm Sub disperarea ploii cascadei. Vino!... Referință Bibliografică: Poezie albaneză - Shefqet Dinaj - în traducerea lui Baki Ymeri / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
epuizări lente și ucigătoare de părți din sine, prin răbufniri și, aproape mereu de final, însă niciodată deplin înfăptuite, "implozii" ale sufletului, aflate într-o continuă stare latentă, în curs de așteptare pentru a ieși la suprafață, asemeni lavei unui vulcan, când devine preaplină de propriile-i clocote ce o revarsă pe neprevăzute, însă totuși atât de conștientizată fiind mereu, printre sfârșituri și noi începuturi ce conduc ființa însăși prin labirintul interminabil existențial, se risipesc trăiri și clipe, tăceri, dureri și
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
imediate ar putea găsi mulți. Dacă m-aș putea detașa într-un expert al meditațiilor aș adânci studierea naturii pe modelul: Natura o creație sau creatorul - Natura moartă Pământ, apă, aer și foc Mineralogie După viață Geografia Relieful Apele Atmosfera Vulcanii - Natura vie Omul Scopul vieții Orgoliu și fetișism Cunoașterea Conducerea Bogăția Viața de după viață Restul viețuitoarelor Animale și păsări Gâze Microorganisme Flora - Fenomene Anotimpuri Zi / noapte Meteorologia Bineînțeles că modelul nu este exhaustiv. Aș necesita o viață întreagă numai ca să
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
prin sat să se distreze, nu vorbea vulgar, nu se certă cu ceilalți, insă soldații și unele cadre militare îl respectau pentru că își îndeplinea îndatoririle de soldat și nu făcea probleme. Ionuț însă avea impresia că Emil era ca un vulcan ce încă nu erupsese însă credea că în viața civilă o va face, îi dădea impresia unui tânăr mistuit în interiorul sau de o pasiune sau de o mare taină pentru că avea un aer solemn în tot ce făcea, de asemenea
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
oamenii își pierd indirect și libertatea. Bântuită de aceste gânduri, freca iute sertarele lăzii, care între timp se dezghețase. Avea mâinile sloi, dar îi plăcea tortura aceasta, care îi dădea o senzație plăcută răcorindu-i sufletul ce fierbea ca un vulcan. Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a înlătura mirosul de clor. De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în oțet și lada frigorifică, îi lăsă ușa
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
nord-american este constituit din arhipelagul vulcanic omonim situat în partea centrală a Oceanului Pacific, la sud de Tropicul Racului și la 3.700 km vest de coastele Californiei. Relieful său este în mare parte muntos, culminând la 4.205 m în vulcanul stins Mauna Kea. Clima este, în linii mari, temperată în jumătatea nordică, cu nuanțe oceanice pe coastele nord-atlantică și nord-pacifică, și subtropicală în sud. Pe teritoriul SUA se află unul dintre cele mai mari fluvii din lume — fluviul Mississippi (6
4 iulie – Ziua Naţională a Statelor Unite ale Americii [Corola-blog/BlogPost/92863_a_94155]
-
naturale, nu se prea știe exact ce, cum și când îți vine rândul. Ca orice adolescent care se respectă, am chichițe și capricii, mă zbucium și-mi place să-mi dau fumuri când mă stârnește careva. În mine clocotește un vulcan. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Așa că aveți grijă pe unde pășiți, să nu mă nimeriți cumva pe bombeu. Zona mea sensibilă, cu forme care-au tăiat respirația multor aventurieri, se cheamă Timanfaya, sau pur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
tip de conflict, armat sau nu, care folosește, cu bună știință, tehnici de modificare a mediului înconjurător. Geoclimatic împotriva unui potențial concurent sau inamic, se creează secetă la comandă, taifunuri, ploi, tornade, zăpadă, ceață, cicloane, uragane, iar geofizic, activări de vulcani, cutremure, alunecări de teren. De la nămeții în fapt de întrebare, haideți să vedem de ce ne-am lăsat anesteziați de haosul diabolic ticluit de guvernanții care au sărăcit țara, în așa fel încît, pînă și compania națională de drumuri face deszăpezirea
Frezele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi „preafericitul” Hollande [Corola-blog/BlogPost/92993_a_94285]
-
de aur ce seamănă cu două tinere fete: au inteligența, vocea și mișcările acestora, iar zeii le-au învățat activitățile utile. Ele merg înaintea lui, cel care se deplasează cu greu”. Cine credeți că este „el”? Ei bine, este Hefaistos - Vulcan pentru romani, zeul focului terestru și al metalurgiei, inventatorul artei de a prelucra metalele. Cât despre opera căreia îi aparține citatul de mai sus, operă despre care aș îndrăzni să afirm că ar conține cea mai veche descriere a unui
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93014_a_94306]
-
de aur ce seamănă cu două tinere fete: au inteligența, vocea și mișcările acestora, iar zeii le-au învățat activitățile utile. Ele merg înaintea lui, cel care se deplasează cu greu”. Cine credeți că este „el”? Ei bine, este Hefaistos - Vulcan pentru romani, zeul focului terestru și al metalurgiei, inventatorul artei de a prelucra metalele. Cât despre opera căreia îi aparține citatul de mai sus, operă despre care aș îndrăzni să afirm că ar conține cea mai veche descriere a unui
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
unui sat întreg, la adăpost de bandiții plătiți cu schimbul de către coroanele învrăjbite ale regilor Europei, râvnind să subordoneze arhipelagul, considerat important punct strategic pe drumul spre America. Prin tunelurile acelea s-a scurs în repetate rânduri lava fierbinte a vulcanilor care erup la intervale destul de dese. Ca un sistem de circulație sanguin, rețeaua tubulară amintește de irigarea cu sânge a corpului uman. Arterele și venele sunt goale în interior. Lava din afară, în schimb, s-a întărit la contactul cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
zilei de 23 decembrie 2014, cu mare întristare am citit pe Facebook-ul de pe tableta mea următoarea știre neașteptată și nedorită, scrisă de către Ștefan Paraschiv: „S-a stins regizorul Cornel Diaconu, cel pe care el l-am supranumit ,,regizorul-stenograf al erupției Vulcanului” - pentru că domnia sa a înregistrat pe bandă spectacole de apogeu ale Cenaclului ,,Flacăra”, creat și condus de primul între urmașii lui Eminescu, poetul iubirii Adrian Păunescu. În vara aceasta, măcinat de calvarul propriei existențe, l-am cunoscut pe domnul Andrei Păunescu
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și de ipoteze. Raționamentul părea să o ia Înaintea limbii. Era o senzație pe care o mai Încercase, mai cu seamă În tinerețe, când, Împreună cu grupul său de cântăreți ai dragostei, la calendele lui mai, se lăsau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oprească familia lui Gacel Sayah, cel mort înainte de vreme. Prin urmare, nu era de mirare că erau pe punctul să moară. Vulturii veneau acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene ca magma care se ridică bolborosind în craterul unui vulcan, dar care, pe măsură ce se scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Poldi de ce Îmi scoți limba din acest semafor care a uitat să-și schimbe culorile și tot plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aquarelin, stăpânul nuanțelor și servitorul morții, principele unui ținut pe care tinerii nu aveau să-l mai vadă niciodată. Dar ce-ar fi fost de văzut acolo? Lacul de Parfum, cea mai teribilă invenție din ultima decadă a istoriei, un vulcan din piatră și pământ, în care Aquarelin însuși adunase toate culorile din univers. Și, sub acest univers lichid care înghețase, devenind o oglindă groasă, cea mai frumoasă femeie a omenirii, o blondă din Chicago, Illinois, captivă, zbătându-se să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o luptă îndârjită cu cartea, într-o încercare de recuperare și de răzbunare al lungului șir al celor care n-au cunoscut altă educație decât coada sapei și coada vacii. Vitregia vremurilor i-a tot oprit de la înălțare, dar, asemenea vulcanilor, plasma minții, ca o forță latentă, și-a găsit drum să iasă la suprafață, asemenea unui uvoi de lavă. Acești mari anonimi ai satului și școlii românești au învățat să administreze capitalul de suferință al țăranului, acumulat în timp, și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
poate opri. Ca furnalele Înalte din Viscaya. Am cîntărit teoriile termodinamice ale lui Fermín. — Prin urmare, asta faci și dumneata cu Bernarda? l-am Întrebat. Pui fierul de călcat la Încălzit? Fermín Îmi făcu din ochi. — Femeia asta e un vulcan În pragul erupției, cu un libidou de magmă Încinsă și cu o inimă de sfîntă, a zis el, lingîndu-se pe buze. Pentru a stabili o comparație veridică, Îmi amintește de mulătrița mea din Havana, care era o bisericoasă foarte evlavioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sa îi întorcea spatele. Nu că mai erau prea multe acum din clădirea asta cândva excesiv ornamentată în stil renascentist care să pară că ar merita să lupți pentru ea. Cu fațada înnegrită de fum, Reichstag-ul arăta ca un vulcan care își trăise ultima și cea mai spectaculoasă erupție. Dar incendiul fusese mai mult decât jertfa de foc a Republicii de la 1918; era, de asemenea, cel mai clar exemplu de piromanie pe care Germania l-ar fi putut da pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri, distrugerea ocazionează conservări, ființa apare chiar și din neant. Un exemplu? Catastrofa provocată de vulcanul Vezuviu, care ucide, îngroapă sub cenușă, foc și gaze asfixiante orașele Pompei și Herculanum. Nimic nu supraviețuiește: bogați și sclavi, bărbați și femei, animale domestice, tot atâtea ființe petrificate pentru eternitate, se alătură lucrurilor, obiectelor. De aceea, subterfugiu al rațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂȚII) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului Craterul vulcanilor de deschidea amenințător sub povara gândurilor. „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic”! Bietul Nietzsche! Ars de suferințăa ridicat sabia împotriva „Dumnezeului” ce l-a lăsat singur în fața filosofiei sterile... Cum să poți locui într-o singurătate din
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂŢII) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364400_a_365729]