617 matches
-
de soldați și între 135 și 209 tancuri, însă numărul tancurilor a scăzut pe parcursul războiului. Diviziile Panzer nu aparțineau exclusiv de forțele terestre ("das Heer") ale armatei. Au existat divizii blindate și în Waffen-SS, SA sau Luftwaffe. Fiindcă Waffen-SS și Wehrmachtul foloseau propriul lor sistem de numerotare al diviziilor, existau divizii duplicat (spre exemplu, divizia 9 Panzer și divizia 9 SS Panzer), forțele aliate fiind uneori induse în eroare. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, diviziile Panzer au rămas
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
la impactul cu proiectilele. Aceste zvonuri au fost dezmințite ulterior, dar ordinul nu a fost schimbat. Aplicarea și uscarea Zimmeritului adăuga zile întregi la timpul necesar producției fiecărui vehicul blindat, fapt inacceptabil fiindcă exista o lipsă acută de tancuri în Wehrmacht. După război, armata britanică a experimentat la rândul ei un material asemănător pe tancul Churchill, dar a decis să nu folosească acestă metodă de protecție. Din cauza aruncătoarelor de grenade cumulative (precum Bazooka de fabricație americană), utilizarea minelor antitanc magnetice a
Zimmerit () [Corola-website/Science/320764_a_322093]
-
decernarea premiului lui Ossietzky este o nerușinare, iar Hitler a spus că interzice oricărui cetățean german să mai accepte vreun premiu Nobel vreodată. Ossietzky n-a primit niciodată banii (100 000 Reichsmark), ei fiind delapidați de intermediari. Un ofițer al Wehrmacht-ului, Kurt Wannow, s-a prezentat la sanatoriul unde era spitalizat Ossietzky, s-a prezentat ca avocat și l-a convins pe Ossietzky să-i dea o împuternicire pentru a lua în primire banii. Wannow i-a investit în hârtii
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
este afectată. Pe 14, armata germană a intrat în capitală. Acesta este exodul. Georges se întoarce în orașul său natal. Vară precedentă, sigur că viitorul său nu este acolo, s-a întors la mătușa să, într-un Paris ocupat de Wehrmacht. Toată munca fiind acum sub avantajul ocupantului, nu s-a mai pus problema să caute de lucru. Georges își petrece zilele la bibliotecă județeană din cartier. Conștient de lacunele sale în materie de poezie, a învățat versificație citind Villon, Baudelaire
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
considerată a fi prima mitralieră de uz general din lume, fiind printre cele mai reușite mitraliere din toate timpurile. Maschinengewehr 34 a fost proiectată de către Heinrich Vollmer la fabrica de armament Mauser Werke AG, fiind înlocuitoarea mitralierei MG 13 în cadrul Wehrmachtului. Mitraliera MG 34 era bazată pe modelul Solothurn 1930 (MG 30), fabricată de Rheinmetall. MG 34 a devenit mitraliera standard a infanteriei germane, mitraliera jumelată standard a vehiculelor blindate și principala mitralieră defensivă antiaeriană. Deși era superioară ca rată de
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
foc!!"). Aruncătoarele de grenade Panzerfaust necesitau și o mentenanță atentă. Dacă detonatorul (o simplă capsă) era umed, arma era compromisă. Spre sfârșitul războiului, milițiile Volkssturm erau deseori echipate doar cu aruncătoare de grenade Panzerfaust din cauza lipsei acute de muniție din Wehrmacht. Din acest motiv, câțiva generali germani au comentat, în mod sarcastic, că barele de metal puteau fi ulterior folosite ca bâte.. Germania nazistă nu își putea permite risipa de metal, iar inginerii germani au încercat să proiecteze un model care
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
acest acord, Marea Britanie s-a angajat să apărarea Polonia, garantând să mențină independența poloneză. La 26 august, Hitler a încercat să-i descurajeze pe britanici și francezi să intervină în conflictul care urma să izbucnească, promițând că în viitor forțele Wehrmacht-ului vor fi prezente în Marea Britanie. La 29 august, la miezul nopții, ministrul german de externe Joachim von Ribbentrop i-a înmânat ambasadorului britanic Neville Henderson lista termenilor care ar fi asigurat pacea Poloniei. În acești termenii, Polonia v-a
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
au învins armatele poloneze de la Cracovia și Lublin în Bătălia de la Tomaszów Lubelski. Unitățile sovietice se întâlneau adesea cu omologii lor germani care avansau din direcția opusă. Exemple de cooperare remarcabile au avut loc între cele două armate pe câmp. Wehrmacht-ul a trecut Fortăreața Brest care a fost capturată după Bătălia de la Brześć Litewski, de către Brigada 29 de Tancuri Sovietice la 17 septembrie. Generalul german Heinz Guderian și cel sovietic de brigadă Semion Krivoshein s-au reunit apoi la o
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
(în ) a fost numele unei serii de prototipuri ale unui tanc greu fabricat de Germania nazistă pentru Wehrmacht după venirea lui Adolf Hitler la putere. Tancurile aveau mai multe turele, o greutate mare și o viteză redusă, nefiind potrivite pentru tactica Blitzkrieg utilizată de armata germană. Aceste prototipuri au fost folosite mai mult pentru propagandă, deși 3 exemplare
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
au fost folosite de propaganda nazistă, fiind de exemplu prezente la Expoziția Internațională de Automobile din Berlin în 1939. Prototipurile au fost folosite pentru instrucție și teste la școala de tanchiști de la Putlos până în 1940. Tancurile au fost folosite de către Wehrmacht în timpul campaniei germane din Norvegia, în 1940. Un batalion de tancuri cu utilizare specială ("Panzerabteilung zbV 40") a fost creat pentru a testa cele trei prototipuri cu blindaj corespunzător condițiilor de luptă. Cele trei tancuri au fost trimise lângă Oslo
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
mai mare cooperare. După ce regele Christian a căzut de pe cal la 19 octombrie 1942 , a rămas invalid pentru tot restul vieții sale. Rolul pe care l-a jucat în criza din 1921 i-a redus popularitatea însă disidența sa în fața Wehrmachtului german, aparițiile zilnice din capitală și criza telegramelor l-au făcut din nou popular. a decedat la castelul Amalienborg la 20 aprilie 1947 și a fost înhumat la Catedrala Roskilde.
Christian al X-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315456_a_316785]
-
cazacilor afirmând că invazia germană nu era îndreptată împotriva Rusiei, ci a comuniștilor, evreilor și celorlalți exploatatori ai sângelui rusesc. Nu este clar când sau dacă a propus Krasnov germanilor organizarea unor unități militare căzăcești care să intre în compoziția Wehrmachtului și să participe la lupta împotriva Armatei Roșii. Aceste unități militare au fost compuse din membrii ai emigrației albe și din prizonieri de război sovietici. În septembrie 1943, Krasnov era deja comandantul „Direcție generale a trupelor de cazaci” din cadrul „Ministerul
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
era deja comandantul „Direcție generale a trupelor de cazaci” din cadrul „Ministerul Reichului pentru teritoriile ocupate din est” (Reichsministerium für die besetzten Ostgebiete). Krasnov a fost direct implicat în recrutare, antrenarea și formare trupelor de cazaci care au luat parte alături de Wehrmacht la lupta împotriva Armatei Roșii. În noiembrie 1944, Krasnov a refuzat apelul generalului Andrei Vlasov de a se alătura Armatei Ruse de Eliberarea. Krasnov s-a predat britanicilor în luna mai 1945 și, pe 28 mai 1945, la Lienz (Austria
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
Hitler. În centrul complexului memorial se află bustul de bronz al atamanului Krasnov. La ceremonia de dezvelire a monumentului au fost prezenți membri ai administrației regionale, preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, numeroși cazaci veterani, inclusiv cei care au luptat în Wehrmacht. Pe 30 iulie 2008, procurorul raional, la solicitarea deputatului comunist din Duma de Stat, a cerut demontarea monumentului. Organizațiile naționaliste și monarhiste, atât cele din Rusia, cât și cele din străinătate au cerut în mod repetat puterii de la Moscova reabilitarea
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
care a luptat împotriva forțelor bolșevice în timpul Războiului Civil Rus). La 14 noiembrie 1944 Armata Rusă de Eliberare a fost redenumită „Forțele Armate ale Comitetului pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei” ("VS-KONR"). Voluntarii ruși care s-au înrolat în forțele terestre germane ("Wehrmacht Heer") au purtat însemnul ROA pe mâneca tunicii. Armata lui Vlasov nu a existat cu adevărat niciodată, dar a fost prezentată ca o realitate de către propaganda nazistă. Acești voluntari, cunoscuți drept "Hiwi" (un acronim al "Hilfswilliger" în traducere „dispuși să
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
al propagandei Joseph Goebbels să lupte alături de germani împotriva Rusiei bolșevice. Goebbels a fost încântat de idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o forță căzăcească prin recrutarea unor prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată „Divizia I de cazaci” în anul următor. Deși unitățile de
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Goebbels a fost încântat de idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o forță căzăcească prin recrutarea unor prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată „Divizia I de cazaci” în anul următor. Deși unitățile de cazaci au fost formate pentru lupta împotriva comuniștilor, până în momentul în
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
unii dintre ei au fost executați imediat. Ofițerii cei mai importanți au fost judecați și executați la Moscova. Astfel, generalul Piotr Krasnov a fost executat prin spânzurare într-o piață publică. Generalul Helmuth von Pannwitz, care deși făcea parte din Wehrmacht, fusese unul dintre principalii organizatori ai trupelor de cazaci recrutați din lagărele naziste de prizonieri, a împărtășit aceeași soartă cu cei pe care i-a comandat și a fost executat alături de alți cinci generali și atamani la Moscova, în 1947
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
din districtul Kuban 50 de tancuri uzate Panzerkampfwagen 38(t). Tancul a fost produs la uzinele cehe ČKD între 1939 și 1942 pentru armata germană, astfel că până la declanșarea invaziei Uniunii Sovietice din 1941 acesta devenise destul de comun printre trupele Wehrmachtului. Lăsând deoparte condiția proastă a acestora care a dus la înțelegerea româno-germană, tancurile erau doar puțin superioare lui R-2 și încă rămăseseră vulnerabile în fața tuturor tunurilor și puștilor anti-tanc sovietice. Au primit denumirea T-38 și au alcătuit Batalionul de
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
Wilhelm Josef Franz Ritter von Leeb (n. 5 septembrie 1876 - d. 29 aprilie 1956) a fost un feldmareșal (germană: "Generalfeldmarschall") al Wehrmachtului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În germană „"Ritter von"” înseamnă „Cavaler de”. Ritter von Leeb provenea dintr-o familie veche de militari bavarezi. Și-a început cariera militară în anul 1895 la Regimentul nr. 4 în funcția de
Wilhelm Ritter von Leeb () [Corola-website/Science/325999_a_327328]
-
germană în depresiunea Lunca, iar în acest scop trebuia aruncat în aer viaductul care o străbătea pentru a tăia posibilitățile de retragere ale trupelor germane. Succesul acțiunii ar fi dus la scoaterea din luptă a aproximativ 200 de tancuri ale Wehrmachtului. Petrescu și-l alege pe David ca partener pentru misiunea de aruncare în aer a viaductului, deoarece îl consideră un ofițer bun. Generalul îl anunță pe căpitan că pe piscul Sfânta Tereza, pe unde trecea viaductul, opera un grup mic
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
o redistribuire a resurselor americane în Europa și reînarmarea diferitelor națiuni europene. Majoritatea operațiunilor ofensive ar fi fost întreprinse de către forțele americane și britanice, precum și de forțelor armate poloneze din Occident și până la 100.000 de foști soldați germani din Wehrmacht. Atacul ar fi decurs în flancul din nord al forțelor sovietice pe linia Chemnitz-Dresda cu 47 de divizii din care 14 divizii de blindate contra a 170 de divizii sovietice din care 30 blindate. Superioritatea trebuia să fie echilibrată printr-
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
la Bruxelles în scopul de a convinge guvernul belgian și pe rege să declare război Germaniei, a fost împiedicat să-și pună planul în aplicare. Încă din ziua de 10, dimineața, regele și guvernul refuzaseră ultimatumul german de a permite Wehrmachtului să traverseze Belgia către sud pentru a ataca Franța. Daladier a ignorat sau nu a vrut să țină cont de faptul că generalul Gamelin, așa cum arată memoriile acestuia, păstra în secret legături cu regele încă din 1938. Toate informațiile de
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
deși este discutabil dacă conducerea sovietică ar fi preferat o astfel de opțiune, deoarece acest lucru ar fi împuternicit în mod semnificativ forțele democratice din Slovacia) - lupta de gherila obligat forțe importante din Germania care ar fi putut altfel consolidat Wehrmacht-ului de pe liniile de frontul de est împotriva fronturi avansarea Ucrainei la nord și la sud de Slovacia. Cu toate acestea, o mare parte din Slovacia a fost devastată de răscoală și bombardamentele germane contra-ofensive și occupation.(formă în germană
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
puternică în Transolza. S-au introdus Volksliste - documente prin care un cetățean negerman declara că are parțial origine germană; refuzul de a semna aceste documente putea duce la deportarea în lagărele de concentrare. Localnicii care acceptau erau ulterior recrutați în Wehrmacht. Mulți localnici fără origine germană au fost obligați să semneze. Numărul morților în Transolza în timpul celui de al Doilea Război Mondial s-a ridicat la circa 6.000 de oameni: aproximativ 2.500 de evrei, 2.000 alți cetățeni (80
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]