4,194 matches
-
întinsul pământ. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărările de argint peste întinsele șesuri blânde, luminând frumusețile țării. Miresme dulci, îmbătătoare, înconjoară numeroase văi depărtate pe care sclipesc râuri de argint. O zână a acestui paradis mă plasează în mijlocul altei minuni. În fața mea, o cascadă uriașa tulbură liniștea deplină; în stânga, un râu dă viață peisajului, iar animale felurite cum sunt cerbii, căprioarele, iepurii se adapă în apa limpede și cristalină a acestuia; în dreapta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
năzuința acestui popor! Limba nu ne-a putut fi răpită nici de cruzimea dușmanului, nici de sabia învingătorului. Ea s-a identificat mereu cu naționalitatea noastră, cu memoria părinților, cu leagănul din casa părintească, deasupra căruia a vegheat ca o zână bună, mama. Prin limbă, românul și-a creat dreptul la viață și asta numai pentru că a reușit să-și păstreze neînfricat sufletul, adică limba. Ea a devenit stăpâna noastră, floarea cea mai frumoasă din buchetul de limbi romanice. De aceea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului. ... este zâna frumuseții, parfumul lăcrămioarelor, zborul multicolor al fluturilor, gândul curat și înțelepciunea senectuții. Să ne trăiești, copilărie, împresoară-ne cu totul, nu ne lăsa maturi, când gândurile ne sunt senine ca lacrima de pe firul de iarbă al dimineții! Toată viața vom
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dispăreau clase sociale întregi), din București, să mîncăm cataif. Îmi pot imagina perplexitatea ei blîndă cînd a văzut afișul cu Muncitorii au rabat 10%. A încercat să ne explice ce înseamnă oportunism: " Ce face negustorul e oportunism, copii". Era o zînă bună tante Liselle. Copilăria are gustul biscuiților cu unt și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă vreme am folosit apă de colonie "Turist". Îmi amintea de parfumul ei: "Arpège". Dacă n-ar fi despărțiri, n-ar fi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
servesc astfel de "restaurări". Nu, Șichy, nu-i cazul să ne eliberăm de intoleranță. Nu încă. Despre ce intoleranță ar fi vorba cînd acceptăm tot felul de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un paranoic din Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
faună a poveștilor care îl încântau în copilărie. Singur sau însoțit de amică, el trece pe lângă casa Zmeului, care joacă șah cu Priculiciul, contemplă dansul în iarbă al Ielelor, află lucruri noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre Vampir, Strigoi, despre Zâna Zorilor. Îi sunt prezentați Gnomul, Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care s-ar putea regăsi. Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce acasă, fie și numai în trecere... Apoi am ascultat, în tăcere, povestea lui cu zâne, unicorni, vârcolaci și alte creaturi, dintre care imaginea Iormorogului mi s-a părut cea mai izbutită, pentru că mă regăseam în ea ca într-o matrice originară și unificatoare. M-a ales pe mine, ca să-mi relateze povestea lui, pentru că semănam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată îndrăgostit, poate de asta am devenit în timp atât de urât. Chiar și ipostaza mea umană a început să capete înfățișare de lup înfricoșător și singuratic. Am aflat mult mai târziu că fata fusese ascunsă în lună de niște zâne binevoitoare ce o protejau de ființe la fel de ignobile ca mine. Și uite așa mi-am ratat șansa reabilitării prin iubire. Aș fi putut s-o privesc la infinit, noapte de noapte, și atunci oamenii nu ar mai fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de noapte, și atunci oamenii nu ar mai fi spus că Vârcolacul mușcă din lună, iar luna ar fi fost în permanență rotundă și albă și le-ar fi luminat nopțile triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mușcă din lună, iar luna ar fi fost în permanență rotundă și albă și le-ar fi luminat nopțile triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba tutunului, Muma-Pădurii și Joimărița. Văzute separat, fiecare dintre ele poate trece drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din lună, iar luna ar fi fost în permanență rotundă și albă și le-ar fi luminat nopțile triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba tutunului, Muma-Pădurii și Joimărița. Văzute separat, fiecare dintre ele poate trece drept cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi de casa Zmeului locuiește Zâna Zorilor, într-o vilă cu doi pereți de sticlă, orientați unul spre răsărit și altul spre miazănoapte, și alți doi pereți albi, difuzi în ceața aurorelor. Chiar și când e vreme de ploaie și atmosfera e întunecată, către răsărit, casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
locuiască alături de Zmeul Zmeilor, deși nu-l întâlnește niciodată, ea fiind atât de matinală, în timp ce Zmeul doarme foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune că întinerește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am stropit cu ea pe Făt-Frumos care imediat a prins viață. În ziua aceea nu aveam chef să urc până la izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bare, când ți-a fost, de fapt, atât de ușor să... Nici eu nu știu. Nu sunt întotdeauna conștient de puterile mele, nu m-am gândit. De exemplu, cândva am creat un izvor de apă vie, e drept cu ajutorul unei zâne... Trebuie să existe o motivație destul de bună ca să lași inefabilul să se întâmple! Să fugim împreună, du-mă la castelul părinților mei, pe care i-am părăsit cu atâta cruzime, în mijlocul Codrilor Albaștri peste care domnește tatăl meu. Acolo vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ușor îndoit de adevărul mitului prin moarte, când un foșnet mi-a întors privirile spre întunericul mișcător al Dunării. Din spatele unei epave, s-au ivit, parcă plutind, parcă alunecând, două fecioare, una cu trupul de grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă una lângă alta. Cel mai șarlatan adulter, înșelarea propriei mele rațiuni. Și pentru că Any Palade era seacă și urâtă, i-am suprapus închipuirea. Și ce zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de calitatea indestructibilă a iubirii nemuritoare. Cu asemenea haină merita să mă laud la braț cu ea prin lume. Nășteam invidii și gelozii. Divulgam ciudatul, inefabilul îl scoteam din obscurantism în cea mai luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ei bine, cât a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea pentru o zbatere de vreme, iute cât o clipire, roata Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu băuturi. — Eu n-aș fi făcut-o nici pentru cea mai frumoasă femeie din lume, spune Părințelul, nici pentru Zîna Zînelor sau Ileana Cosînzeana, mărturisește, slăbindu-și nodul de la cravată. — Ori ați simțit nevoia să vă revanșați după ce ne-ați băgat în sperieți, ori e din cauză că fetele v-au cerut să le mai scoateți și pe ele în lume, adaugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]