2,178 matches
-
în spațiul românesc, doldora de informație și pigmentată anecdotic. Dar și o imagine a mecanismelor societății, a modernizării sale politico-instituționale, a evoluției sistemelor legislative și de putere sau și a tipologiilor represive, plasate în contexte europene mai largi; nu întîmplător zăbovește, în atente studii de caz, asupra felului în care scriitorii înșiși, de la Arghezi și Cocea la Mircea Damian și Zaharia Stancu își descriu experiența carcerală ca metaforă și pars pro toto a lumii românești. Foarte importante sunt diferențierile între statutul
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
pe care-l deslușea uneori prin teritoriul cețos al celor treizeci de ani care trecuseră de atunci; teritoriu îmbogățit și devastat de dragoste, deziluzii și moarte. Și-l imagina, copleșit de melancolie, în parcul acela de demult, cu lumina crepusculară zăbovind peste statuile banale, peste gânditorii lei de bronz, peste aleile acoperite de frunze moarte cu gingășie. Era ceasul acela când prinde să se audă câte un zvon, când zgomotele puternice încep să se stingă, aidoma discuțiilor prea vii în camera
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
începe cu sine și se sfîrșește cu sine...”. Decriptînd această elegie stănesciană, gîndul ne duce la celebrul vers al lui Eminescu „și somnul morții e viața lumii-ntregi.” Desigur, în cazul lui Nichita Stănescu somnul morții are alte conotații. Nu zăbovim asupra lor, tocmai pentru a nu da naștere la interpretări speculative. Să vedem mai degrabă ce se întîmplă cu eul nostru profund în momentul revenirii la starea de veghe. „Dacă te trezești,/ iată pînă unde se poate ajunge:// Deodată ochiul
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
cu cuțitul în cealaltă. Cred că l-aș fi putut anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung al său mi-a readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții leilor, cînd vedeam mîinile dresorilor zăbovind în hăul gurii lor băloase. Deși intacți, ascuțiți și tăioși, sprijiniți de ambele părți ale palmei lor, păreau moi, elastici, gumoși. O moliciune care derivă nu din degradarea fizică a speciei, nici din cea morală. Uzura lor e una de
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
așa de, atât de, în chestiunile astea - alunecase la duș și deși ea auzise inițial căzătura și gemetele, până să vină salvarea și să spargă ușa de la baie n-au putut face nimic. Acum era la spital. Dacă a mai zăbovit puțin înainte de a ieși din casă a făcut-o fiindcă ceva părea s-o rețină acolo, poate chiar Mama, fixând-o de pe raft la cei douăzeci de ani ai ei în albnegru, cu zâmbet studiat, alintânduse, dând indicații; zâmbea, doar
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
un cititor al lui Dante și al lui Guido Cavalcanti, plus cercetător pe cont propriu al eticii atît de aparte, stoico-epicuree, preluată de Boccaccio din Seneca, mijlocitor al lui Epicur, care într-una din Epistolele către Lucilius, asupra căreia Boccaccio zăbovise îndelung - cum atestă suita de fragmente extrase din opera lui Seneca din Însemnările Magliabechi, veritabilă arhivă de texte - teoretiza în legătură cu necesitatea de a supune controlului dorința neînfrînată, cupiditas, pentru a fi într-adevăr bogat, fericit și a te bucura de
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
-l distorsioneze, tonul din Momente (speculațiile despre un anume „Iliuță activu’” sunt nu numai curat caragialești, dar și pilduitoare). Altele se susțin reciproc printr-o rezultantă. De exemplu, asupra repulsiei scriitorului față de proști (despre care depun mărturie numeroși cunoscuți), aș zăbovi o clipă. Fără îndoială autentică, idiosincrasia aceasta capătă o garanție în plus prin aceea că dă naștere unor formulări de neuitat. Una dintre ele i-o datorăm aceluiași Ion Suchianu: „omul prost e prost în toate, dar mai ales în
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
pe copertă tronează, în postúri flatante - instantanee luate cu cincisprezecedouă zeci de ani înainte - fotografia Auctorelui... Prima reacție e să depun respectivele op-uri în teancul sortit Neantului. Dar calitatea hârtiei tipărite și a cartonului copertei mă înduplecă să mai zăbovesc o clipă. Nu mult: până dau de numele sponsorilor. Uneori, aceștia sunt potentați locali, dar cel mai adesea e vorba de consiliile județene ori municipale. Dacă privații fac ce vor cu banii lor, în cazul fondurilor publice parcă ar trebui
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
în Scorpionul galben, la fel în toată proza lui, pe felul în care pot fi explorate fisurile realității. Cu melancolia prizonierului în trecutul feeric, dar imposibil. Sau înarmat cu acea curiozitate a fotografului care trece repede pe lângă eveniment pentru a zăbovi, după imprimare, în fața imaginii. Indiferent de opțiune, avem de-a face cu un excelent povestitor.
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
bătrînețe și viața fără de moarte (dăruite, doamne, iar nu cucerite) *viața îmi trece prin carne - bufon fără rege și tunel de cîrtiță/ ori de alt animal subteran. aievea dar într-un vis de mai an în care timpul spunea că/ zăbovise-ntr-un om și apoi într-un altul. omul zicea că e netedul/ și voia să fie înaltul *omul zicea că e netedul și voia să fie înaltul... din adîncuri de mări și de țări fără cumpănă carnea venea nebunie
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
fundul ceștilor cu zaț. De-aceea milogesc prin urbea strîmtă Doar-doar ți-oi prinde sufletul în laț. Ci-n loc să ne luăm vicleni la trîntă, Ne-om dărui-n cadelniți, cu nesaț, Tămîiele plăcerii fumegînde Și n-am mai zăbovi-n scîrbave pînde Ca să ne-mbrățișăm oricînd, oriunde.
Sonetu- ndrăgostiților bezmetici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15368_a_16693]
-
sub o cizmă burdușită de frică la poarta unei noi arte Țestoasa coboară la Dunăre încet fără zgomot ca și cum ar avea la picioare lumea întreagă între o rădăcină și-un bob între fluierele de salcie și ochii mamei aici mai zăbovește puțin apoi continuă ca prin visul meu și al tău există ceva în această grabă a ei în mișcarea aprigă în deplasarea ei chibzuită în această metafizică a liniștii din toate există câte puțin soare timp speranță iluzie și eu
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
dedică filmul. Similitudinile însă lipsesc sau, trăgând metafora de coadă, se poate spune că dacă Noé îți trage pumni în stomac, Hadzihalilovic îi dă înainte cu picătura chinezească. Menționarea fluidității nu e întâmplătoare, Hadzihalilovic transformă apa în fetiș și camera zăbovește asupra ei în toate ipostazele. Simbolul recurent al inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să revin la înțelesul inițial al picăturii chinezești. Innocence
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
realist cu putință, o pipă. Sub ea autorul a notat o explicație aparent paradoxală: ,Ceci n'est pas une pipe" . Tabloul este alcătuit din imagini și cuvinte (fără explicația menită să pună pe gânduri, probabil că nimeni nu ar fi zăbovit prea mult în fața lucrării), iar titlul ei sugerează existența unui inefabil spațiu al misterului în intervalul dintre imagini și cuvinte. Firește, reprezentarea artistică a unui obiect, indiferent cît de măiastru ar fi făcută, nu este obiectul însuși. Este prima concluzie
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
Pe lîngă cele cîteva bucăți prea știute, editorul alege să dea din nou la tipar vreo trei asupra cărora merită să stăruim. Bunăoară, O lacună. Poveste cu Mache și Lache, impiegați ieșiți din program, să-ntîlnească damele. Mache se grăbește, Lache zăbovește. Într-o discuție de berărie, cu amici, pe urmă la băcănie, comentînd lacuna legii penale, aceea de-a nu prevedea pedeapsa cu moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
lacului de acumulare, în insulița turistică Ada Kaleh cu farmecul ei străvechi otoman, de pe mijlocul fluviului, în ziua aceea fusesem invitat, împreună cu alții, s-o vedem pentru ultima oară, înainte de a fi inundată. Toți se retrăseseră, pe gânduri. Numai eu zăboveam... Și atunci s-a apropiat de mine o fată, o turcoaică, urâtă, strâmbă, diformă, având mințile rătăcite, și borborosind ceva ce cu greu înțelegeam... Fata bătută de soartă, scoțând în cele din urmă un muget lung-lung, a întins insistentă brațul
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
anii 80, cei ai resurecției culturii de masă în Franța); eroul literaturii franceze recalcitrante este un subiect husserlian căruia lumea i se dezvăluie nudă, undeva dincolo, începînd de la el, la fel ca Vanadé. Sigur, subiectul acesta esențializat, sustras lumii nu zăbovește prea mult în text, se hotărăște să iasă în lume și o face umanizîndu-se, îndrăgostindu-se, avînd uneori prieteni - deși rareori familie -, loc de muncă, etc. Dar între el și lume se interpune obsesiv membrana de celuloid a ,bulei gîndurilor
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
nască într-o țară liberă cu un climat de toleranță, unde demnitatea ființei umane este mai presus de interesele imunde ale politicii. Obținusem viza pentru Canada și îmi rezervasem biletul de avion. Știind că este un drum fără întoarcere am zăbovit un timp pe străzile orașului meu drag de care mă legau atâtea amintiri și pe care aveam să-l părăsesc pentru totdeauna. Mam reîntors pentru ultima oară în acea zonă devenită între timp legendă a Pieții Universității pentru a lua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a fost considerat unul din mării clasici ai literaturii române, poet inovator și creator în povestire al realismului magic, operă lui căpătând o binemeritata răspândire. Vasile Voiculescu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
duc prin Altar, Îmi scot inima Și o mănânc. Ce delicioasă e! Zeul zâmbește, mulțumit; El știa așa dar... VIAȚA CĂ O CLIPĂ M-am trezit Crezând că-i diminea?a. Era deja zi. Pasarelele cântau. Așa c-am mai zăbovit un pic, Scriind această poezie. PAȘI SPRE POEZIE Este deosebi de îmbucurător să stai îndelung de vorbă cu un tânăr care nu știe că tu știi că el este poet. Deci de acea îmi punea zilnic infinite întrebări. Și de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Marina Constantinescu Cîndva, într-o noapte cu o lună gălbejită și tristă, mă îndreptam spre hotelul unde îmi place să locuiesc la Sibiu, Împăratul romanilor. Zăbovisem la taifas cu Constantin Chiriac și Virgil Flonda despre regizorul Iulian Vișa, despre spectacolele pe care le-au făcut împreună, despre prietenie, despre moarte. Mă gîndeam la aceste povești, la suma poveștilor ce amestecă halucinant, într-un loc de popas
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
etc. eșuînd în componente strict eufonice (mouth-music). 5) Diether de la Motte distinge cinci categorii de raporturi impuse de iuțeala derulării simultane a textului muzical și a celui literar: a) recitativul pe un ton (textul literar se consumă rapid, în timp ce muzica zăbovește într-o unică stază, atenția receptorului fiind eminamente îndreptată înspre textul literar); b) recitativul pe mai multe tonuri (muzica se află și ea în mișcare, dar o mișcare mult mai lentă decît viteza succesiunii silabelor, atenția fiind în principal la
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
Alexandra Olivotto Sper să nu vă mint când susțin că peliculele asupra cărora vreau să zăbovesc (cu excepția uneia) sunt noutăți video și DVD. Cel puțin le-am închiriat la prețul destinat filmelor de-abia sosite. Toate însă, nici o excepție aici, mi se par remarcabile prin bizareria lor, dar și prin faptul că sunt cumva "de graniță
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
greu de explicat cum țârâitul acela prelung și strident a ajuns până în salonul poetului. Kavafis m-a privit în ochi, a luat hârtie și creion și a scris: , Crezi că-i Ungaretti?" Ca să-l încurajez, am ieșit în coridor, am zăbovit un pic și, când m-am întors, i-am răspuns negativ. N-ar trebui oare să-i telefonezi la consulat și să-l întrebi când are de gând să vină să mă vadă?", a scris. ,O să mă duc astă seară
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
cu documentarul, dar, în lipsă de tensiune și de personaje secundare valide, și ce dacă? Nu mi-e clară relevanța sau valoarea acestui film. N-arată rău, există un echilibru între stilul de filmare al lui Mr. Clooney, incapabil să zăbovească asupra vreunui cadru și look-ul static al televiziunii de pe atunci. Vă mai pot povesti despre elementele de design de epocă, perfect ,importate", despre imaginea discret granulată, din cauza camerei vintage folosite, și tot așa.
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]