805 matches
-
citi. Avea și un cufăr plin cu cărți. Ei și? Tot Cîrstache era, nu-i folosea la nimic acel cufăr. Și cel puțin el nu căzuse la nici un examen, și îndeletnicirea aceasta a lui nu era considerată ca o tristă zădărnicie, d ca o plăcere a lui, așa cum altora le place să crească porumbei sau să cânte din cimpoi. Se presupunea că el înțelege ce citește. Despre mine s-ar fi spus de aici înainte că nu, nu înțeleg ce citesc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Omului însăși măsura sa, căci dintotdeauna suferința a însoțit cunoașterea. Deși, lăsîndu-ne să o înțelegem, viața ne-a oferit poate bunul ei cel mai de preț. Cînd voi trece pragul, știu sigur că pe buze n-am să am gustul zădărniciei. Voi fi împăcat cu toate. Ca toți străbunii care s-au petrecut în acest loc, mi-am împlinit o datorie. Fie orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
citând În Întregime scurtul și percutantul material aflat În cadrul rubricii Puncte de vedere. Este vorba, În esență, despre o povestire-eseu În care autorul Încearcă, folosind mijloacele oferite de arta prozei, dar și de cea a cugetării adânci, să ne sugereze zădărnicia luptei umane cu existența, condiția mizeră a individului, eșuarea În melancolie perpetuă, sămânța de revoltă conținută de fiecare dintre noi, suferința, implacabilul, iremediabilul, iubirea, moartea, ura, singurătatea, fericirea, neputința, mântuirea, toate rotite În acest aproape poem cadențat pe ritmurile majore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata sunau găunos. Reveni în tabăra principală, care era deja atacată. „Ah,“ își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...“ Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi cresc încă două capete. Nimeni nu știe cine înalță castele de nisip și nici cine înmulțește capetele de balaur... Uneori copiii aleargă pe valul pătimaș care sărută nisipul și își scriu răvașe de iubire pe buza întinsă a falezei. Zădărnicie. Apa nu are milă. Amintirile sunt șterse. Lacrimile se amestecă cu apa sărată. Nu se mai cunoaște lacrima. Și-a schimbat forma. Seamănă a mare necuprinsă. S-au strâns la sfat bătrânii. Au decantat apa mării. S-a născut lacrima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri vechi, semințe și ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce zici de el? Ideea imperială și cea romană, amintire și speranță, să consoleze marile tristeți ale lumii? Genere graecus, imperio romanus. Grec - prin naștere, roman- prin imperiu!... așa se visau toți. A visat imperiul lumii și renunțarea absolută la zădărnicia lumească. „Un regim are nevoie de o poetică, nu mai puțin decât de maxime de stat.“ Gerbert, fantasticul nostru prieten din Aurillac! Ale cărui cunoștințe, atingând legenda, i-au asigurat teribilul renume infam, de principe al vrăjitorilor, aliat cu diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni nimănui. Nici o acțiune nu se materializează în lumea noastra fictivă, de semne și înlocuitori. Așa că s-a decis: nu mai amână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, madam Ciupercă știe mai multe decât spune. De fiecare dată, fecioara Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în paranteză. — Păi, angajați-o, domn’ doctor... Faci și o comunicare științifică, prețioasa idee ți-ar purta numele și nemurirea. Angajați-o la spital! Doamna Moarte, cu masca ei strălucitoare, superbă, cu sufletul caritabil și trupul terapeutic. Vestala inițierii în zădărnicie. Pământ! Pământ!, strigă corăbierii. Femei! Femeia din pământ care ne reobișnuiește cu pământul. Adevărul prim și ultim. Pământ am fost, în pântecul pământ ne întoarcem. Chiar așa, copile. Lilit, prima femeie a lui Adam, era numai pământ, ca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și surprizele adevărului. Adâncul adânc al zădărniciei, asta ai să vezi... și asta fără cuvinte. O epopee, domnule Vancea! Homer!... ai să vezi. Homer fără cuvinte, fără ajutorul cuvintelor. Intră, intră, merită, crede-mă. — Da, da, înțeleg... Profesorul Vancea privi spre rafturi, spre birou. Se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câteodată. — Poeme interzise și eretice? Subversive? Ea Îl privește cu un aer bănuitor, dar Khayyam se apără râzând: Nu, de ce te gândești la asta? Am eu sufletul unui complotist? Nu sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț. Rubaiatele aparțin unui gen literar minor, ușor și chiar vulgar, potrivit pentru poeții mahalalelor. Faptul că un savant ca Omar Khayyam Își permite să compună, din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încereînd să mii întorc iar în dulcele meu somn alături de Maitreyi. Nu voi izbuti niciodată să scriu tot ce mi-a trecut atunci prin minte, în lungile săptămâni ce au urmat plecării Jeniei. Îmi amintesc vag de insomniile mele, de zădărnicia zilelor. Și parcă totul a trecut într-o singură clipă, deșteptîndu-mă o dată dimineața ceva mai devreme, privind surprins soarele drept în față, lumina, verdeața. Scăpasem de ceva greu, de ceva ucigător. Îmi venea să cânt, să alerg. Nu știu cum s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
două săvârșite de George și unul săvârșit de filozof care l-a omorât pe George. (Am putea trage unele învățăminte din acest lucru.) John Robert a murit pentru că, în cele din urmă, a văzut cu ochii larg deschiși de groază zădărnicia filozofiei. Metafizica și disciplinile filozofice sunt total zădărnicite de pătrunderea moralei în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Și înțelegerea acestui fapt este unica religie. Rozanov a întrezărit, de la distanță, acest lucru când îmi punea întrebările lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trup străin / fără să mă părăsească obsesia / că nu sunt decât un rest de viață. Poetul își ia martori ai neliniștilor alți neliniștiți - Trakl, Nietzsche, Esenin, Villon, Isadora Duncan, Bacovia etc.-, ale căror angoase s-au exprimat tot în artă, zădărnicia eforturilor tuturor de a se opune firescului atrăgând tonul cinic-sarcastic: Ceva străin e sufletul pe acest pământ / ce-i de făcut mă întreb domnule tarkl..., și, evaluându-și locul în lume, prin raportare la părinți, observă: tata și mama au
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de caracterul utopic al demersului său, cât timp omenirea e animată de aceleași deșertăciuni, după cum spune, invocându l pe Catullus: Nimic nou Catullus / aceleași stindarde himere deznădejdi utopii / în același fel orizontul ne minte. Se identifică aici, între altele, motivul zădărniciei, coroborat cu al efemerității condiției umane, al regretului, al speranței, al morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea din Copou / prin fumul de țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nutrită de vis și dedicată acestuia sporește însă sentimentul însingurării, laitmotiv la nivelul întregului volum, care-și găsește una dintre cele mai elocvente expresii în Evanghelia după Corbu, o elegie a singurătății, a neliniștii, a neîmplinirii, venind din convingerea supremației zădărniciei: trece totul în contul meu Doamne / cine știe dacă vei deschide această singurătate / ca o cutie neagră ticsită de rugă / (oare a face lumea nu e mai puțin decât a o înțelege?) / lasă-mă cu același gust al lepădării de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Să storci din carnea și din sângele tău atât de trecătoare / doar partea de uitare și de cânt, / să fii dincolo de tăceri și cuvânt... Depășind însă toate aceste tentații, precum și voința opresivă a vieții, poetul meditează tot mai mult asupra zădărniciei, neantul devenind, în felul acesta, în ultima parte a cărții, un laitmotiv (Potir de neant, Restul e neant), de unde și titlul ales volumului, în alcătuirea căruia neantul poate fi atât interlocutorul, cât și referentul comunicării, pe care, în maniera caracteristică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin care face studiu de caz al trăirii metamorfozate în idee (ca în Bloguvia two). Iubirea (și izvorul ei pământesc, indeniabil, femeia, mai ales că În golul dintre brațele femeii ce ni-i dată / Tresare un hiat de inefabil viu...), zădărnicia zbaterilor existențiale dintotdeauna (Același altul e omul dintotdeauna...), viața, moartea, arta ca manifestare a aspirațiilor spre cunoaștere sau ca ofrandă dragostei, cunoașterea prin permanenta construcție și reconstrucție a sinelui, toate acestea sunt doar câteva dintre temele care alcătuiesc paradigma neliniștilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ajunge mai sus, Pierzi și nu știi ce pierzi, Te odihnești, Cine a sosit, Afară e încă zi etc. Născuți din glonț (Glonț rămas în carnea vântului, / în sângele norului, / din tine ne naștem cu toții / aspru părinte - sunt vizibile toposurile zădărniciei, efemerității, vântul, norul), existenții îl au pe poet purtător de cuvânt și, de aceea, prin glasul lui, revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu știu dacă fac bine sau rău), a cărui conștiință, deși există, nu-l împiedică să plece pe drumul sublimului. Legate de aceasta, apar, firesc, cea a dragostei (în viziunea înțeleptului Solomon: ...dragostea este tare ca moartea) și cea a zădărniciei, a insignifianței omului, indiferent de treapta pe care ar sta în viață (de altfel, și eu și tu, și toți ceilalți / suntem sortiți să pierim definitiv / și nu știm cât din noi / ar putea supraviețui după noi / un poem, un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent sugerat în volum. De pildă, într-unul dintre sonete, din 2004, deci de la începuturile acestui periplu, făcându-și, confesiv, bilanțul sau, mai degrabă, analizându-se în acel moment, poetul se referă la dihotomia propriei vieții: pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
confesiv, bilanțul sau, mai degrabă, analizându-se în acel moment, poetul se referă la dihotomia propriei vieții: pe de o parte, are putința de a identifica frumosul, oriunde ar fi, ceea ce e harul artiștilor, dar, pe de altă parte, intuiția zădărniciei propriei vieți frânează manifestarea deplină a bucuriei, fiindcă Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin sau: Nesocotința n-ar putea sajute / Să-mbraci în fir strălucitor clipita. În acord cu forma și conținutul, tonul e, de asemenea, maiestuos, grav, o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]