866 matches
-
ar suporta mai bine accidentul? . - Cu siguranță femeia! interveni anticipat madamValsamaky-Farfara. . - Posibil. Ce vă face să presupuneți asta? . - Nu am cercetat cauzele, vorbesc doar din experiență.Răposatul bărbatu-meu era foarte îngrijorat când mă îmbolnăveam și știu bine că se zăpăcea cu totul când pierdea pe cineva din familie. Eu, când a murit el, am suferit, firește, și acum îl regret, dar n-am murit din pricina asta. E o putere în noi de a ne resemna în fața morții, poate, îmi închipui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o pedeapsă cu totul ieșită din comun. După ce și-a urmărit mama îndeaproape toată ziua - fredonînd ceva în timp ce ștergea praful, căzînd pe gînduri în scurtele pauze pe care și le lua, felul în care l-a mustrat cînd s-a zăpăcit în timpul unei lecții despre citirea orei - a ajuns la convingerea că nu se gîndea să-l pedepsească, și asta îl înspăimîntă și mai tare. îi era frică de durere, dar merita să fie lovit, și nu urma să fie lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E o minciună. Niciodată nu-i mai bine după examen. Ai zice că iubirea e altceva. O, nu. Trebuie studiată, exersată, învățată și poți s-o interpretezi greșit. — Ești plin de elocință în seara asta, zise Coulter. Mai să mă zăpăcești și pe mine. Dar nu întrutotul. Uite, nu-i nici o legătură între... — Ce-i asta? — Asta? Un copil care cîntă. Se aflau lîngă un gard din traverse vechi de cale ferată înfipte în picioare la marginea edecului. De partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe un coridoe nevăzut, pînă fu oprit de o ușă trîntită. Cîntecul era melodios, dar fără o linie anume, semănînd mai degrabă cu notele scoase de o pasăre. Pe scară îi zări conturul gîtului, pulsîndu-i ca o coardă ciupită. Era zăpăcit și se întreba dacă e cazul să se simtă insultat. Probabil că ea știa că o urmărise, de ce nu se oprise, atunci? Ar fi putut s-o ajungă din urmă, dacă ar fi mers mai repede; de ce n-a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe cont propriu. Cei care apără primul stil cred că marea bogăție e răsplata și instrumentul necesar al celor care servesc omenirea în cel mai bun mod cu putință, pentru toți ceilalți, e o metodă prin care cei puternici îi zăpăcesc pe cei slabi. Pot oare defini bogăția într-o manieră în care ambele tabere să fie de acord cu mine? E simplu. La începutul discursului meu, am spus că bogăția e un surplus. Acum vin și zic că un stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe limba din film), da' scrisu' spunea "Șarl, oare n-am să te revăd niciodată?" Da' ea a spus Pablo, am auzit cu urechile mele. Și io am înțeles tot așa. Și fata a rămas dup-aia cu gura căscată, zăpăcită de tot, și dup-aia a zis Șarl. Da, Șarl a zis după-aia, am auzit-o și io. Da' a zis și Pablo. Era pentru prima dată când Maria reușea să umple atât de bine forma unui personaj încît
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fesuri de poleială, dădu capra de lemn într-o parte și, cu geamantan cu tot, se văzu în fața blondei în rochie de lame, transformată acum în casieră. Cu biletul în mână, pătrunse în baracă, pășind automat în urma celorlalți și uitîndu-se zăpăcit după fată. Hala părea pe dinăuntru mult mai largă decât ai fi crezut văzând baraca pictată bălțat din afară. În fund se zărea o scenă având ca fundal o pânză albastră pe care erau lipite steluțe aurii de poleială. Nici un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a lui Koch și cea a figurii umane a lui Machower încheiaseră avalanșa grafico-lingvistică la care o minte normală și demnă ar avea un singur răspuns: afazia, și probabil că acesta și e întotdeauna răspunsul. Locotenentul în pijama era încă zăpăcit de teste și para-teste când primi vizita unui bărbat neobișnuit de masiv, cu un cap taurin și cu ochi căprui, care rămase-n picioare lângă patul lui, cu mîini-le-n buzunare, uitîndu-se la el fără mult interes. "Neam de slugă ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aerisire îmbîcsite de fum, ieșeau și umblau pe perete viespi mari, care nu-și aflaseră încă odihna. Ușa balconului era închisă: mama nu putea fi acolo. Atunci nu putea decât să se fi topit în văzduh. "Mama!", strigă încet, uitîndu-se zăpăcit în jur. Pe aragaz, într-o cratiță mare, era încă o grămadă de mâncare de prune, să le mai ajungă vreo două-trei zile. "Da, Mircișor, sânt aici", se auzi djn cămară, bineînțeles! Că doar nu făcuse aripi să zboare. Merse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
blocului, unde lumina nu ajungea până jos niciodată. În gang, pe lângă scuter, era mereu parcată o Dacie rablagită, cu geamurile așa de murdare, că nu puteai privi în ea. Mircea se înălța ca-n vis. Ținîndu-se bine de funie, privea zăpăcit în jur. Trecuse ușor de pilonii uriași pe care stătea proptit, ca un rinocer, blocul. Copiii erau adunați grămadă sub el, cu fețele-n sus, ca petalele unei flori, ferestrele de la primul etaj se apropiau și se depărtau... Îi era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gazului în stația Kodemmachō au fost: copilul nenăscut și împrumutul pe care trebuia să-l achite pentru apartament. Nu înțelegea nimic din ce i se întâmpla. A mers clătinându-se pe drumul din Ginza și a ajuns până la firmă. Era zăpăcit: „Ce se va întâmpla de acum?“ Din când în când uită ce s-a petrecut în ziua cu pricina, i se face un gol în cap. „Nu-mi amintesc nimic de acolo. Nimic.“ Ne-am întâlnit într-o după-amiază senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost prins în nebunia aceea. Vă mai sunăm.» După zece minute m-au anunțat că a fost transportat la spital. «E la spitalul Nakajima. Vă trimitem detalii despre spital prin fax. Telefonați dumneavoastră la spital!“ Am dat telefon, dar erau zăpăciți rău. Mi-au răspuns: Nu avem timp de așa ceva. Nu știm cine și unde este.» Mi-au închis telefonul în nas. Așteptam lângă telefon. La 10.00 a sunat. «Veniți imediat la spital!» M-am pregătit și, când să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Se pare că acolo oamenii se vindecă imediat.“ Le răspund: „Ar fi mai bine să vă duceți acolo, dacă asta vreți. Puteți să reveniți oricând la mine.“ Se duc acolo și simptomele se ameliorează imediat. Acest proces este dificil. Se zăpăcesc total și se întorc la mine. Din experiență vă spun că este bine să iei lucurile pas cu pas. Murakami: „Introducerea în cutie“ se traduce în limbajul cultului drept „devotament total“. Kawai: Da, devotament total. E destul de ușor. Toți cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așadar să alegi un prenume. Când vorbești cu dumneata însăți, cum te numești? -Nu mă numesc în nici un fel. Dar dumneata, te numești? -Bineînțeles. Mă ocărăsc: „Baptiste, nu ești decât un cretin.” Ea izbucni în râs. -Te-ai numit Baptiste! Te zăpăcesc cu poveștile mele... Am încercat să ies din încurcătură: -Cum te strigă Olaf? -Cu un nume suedez. -Ești mulțumită de el? Înălță din umeri. -Sunt obișnuită. În afară de Baptiste, îmi plac toate prenumele care mi se dau. -Chiar și Gertrude? -Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
daca până atuncea nu mi s-o în-tîmpla nimic, apoi o să caut să-ți fac onoare și, când or să mă cheme pe numele strain cei mi-am dat, atunci o să privesc cu milă asupra nebunilor de spectatori. HISTR[IO] (zăpăcit de bucurie) E CU putință? încă astăzi? De abia mi-o pot închipui... e târziu... trebuie să te grăbești. (aleargă zăpăcit încoaci și-ncolo, i-aduce lui Felice un scaun, îl ia iar și-l pune la gura sobei). Șezi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cafea, căci ți-o fi frig. (aleargă cu ibricu[l] la scrin și-l lasă pe scrin, ia o cutie din sertar și-o pune-nainte lui Felice) Na! acuma bea, copilul meu! FELICE D-zeule! bucuria cea mare l-a zăpăcit de tot! (Histrio ia ibricul și-l aduce lui Felice) HISTR[IO] Aci în cutie sunt ciorapi negri; așteaptă numai, o să vezi cum o să te-mpodobești preafrumos. (aleargă la scrin și scoate o cutioară cu ornamente vechi de teatru pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să părăsească ceea ce văzuse și aflase pentru prima dată. De ce s-a supus atât de docil planurilor tatălui său? W. simți vântul din coroana copacului cuprinzându-l și crengile erau parcă înnodate într-un ghem de fire menite să-l zăpăcească. Se vedea scăpat din prinsoare, liber, ca și când ar fi putut să se miște în acest frunziș la fel de ușor ca păsările, până când vocea fratelui din biroul de alături, care se răstea la cineva că aici se lucrează, nu se arde gazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar putea explica situația nou creată, se gîndește Poștașul. — Cu ochiul liber pe cerul emisferei nordice se pot observa vreo trei mii de stele, își aduce aminte Tîrnăcop, gîndindu-se la telescopul gigantic al americanilor de pe muntele Palomar. — L-a cam zăpăcit cu teoriile astea, zice Dendé, l-a făcut să se simtă vinovat că toată viața nu făcuse decît să distribuie ziare, că nu i-a trecut prin minte să se gîndească și la altceva. — Fiecare cu mica sa Revoluție, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce s-a dus odată pe apa Sîmbetei, e bun dus, n-are nici un rost să-ți mai pierzi vremea prostește, să speri degeaba, cum fac unii, spune șoferul. — Roja, ar trebui să-ți fie rușine, zice Curistul, le-ai zăpăcit mințile la toate trei pe rînd, le-ai distrus viețile, le-ai lăsat pe drumuri, norocul tău că încă mai există prieteni adevărați care să le poarte de grijă, adaugă. — De fiecare dată cînd vrea să facă omul cuiva un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unul la gâtul celuilalt. Pe scenă, joc o fată aparținând clasei muncitoare, care se află la un punct de răscruce din viața ei. O fată care-mi seamănă foarte mult, dintr-un oraș mic, pe care traiul din metropolă o zăpăcește. În timpul reprezentației, mă folosesc de ocazie ca să plâng pentru mine însămi. Sunt bolnavă. Durerea mea de cap e groaznică, dar nu pot părăsi scena. Nu am unde merge în altă parte. Nu pot închide ochii. Dacă o fac, îmi apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu s-a spălat de zile întregi. Chipul îi este un desen mâzgălit - nu mai există linii clare. Îmi aduce aminte de un eunuc cu fața pe jumătate de bărbat, pe jumătate de femeie. Cu toate astea, inima mea se zăpăcește. E amiază. El pare relaxat. Ia loc, îmi zice, de parcă am fi fost întotdeauna apropiați. Tovarășul Kang Sheng mi-a spus că ai o idee importantă, pe care ar trebui să o aud. Am replicile pe vârful limbii. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mark Schluter, Sherman 6737, Kearney, Nebraska. Prezent la datorie. E sigur?, ei de colo. Cât de siguri ar vrea ei să fie? Îl întreabă dacă locuința lui e în Kearney sau în Farview. Încă o încercare disperată de a-l zăpăci, nimic mai mult. Sigur, acum locuiește în Farview. Dar ei nu i-au cerut niciodată să răspundă la timpul prezent. Îl întreabă cu ce se ocupă. Întrebare-capcană. Pierde vremea cu prietenii lui. Se duce să asculte formații, la Bullet sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rudă apropiată a victimei. Era puțin trecută de treizeci de ani, îmbrăcată în pantaloni largi, cafenii, și bluză de bumbac roz, ceea ce Sylvie numea pașaport vestimentar universal. Costumul închis la culoare al lui Weber - ținuta lui obișnuită de călătorie - o zăpăci și o aduse în situația de a-și cere scuze din priviri înainte să apuce să-l salute. Părul arămiu foarte drept - singura ei trăsătură remarcabilă - îi atârna până sub omoplați. Cascada asta spectaculoasă îi lăsa în umbră fața care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pare rău, dacă am spus sau am făcut ceva... —Dar soră-mea n-ar fi înlocuit niciodată un Chevy Cameo Carrier clasic, din 1957, cu o porcărie din asta Mazda din 1990. O lăsară nervii. Lacrimile ei mute, închegate, îl zăpăciră atât de tare, încât o atinse cu mâna pe antebraț. De când îi revenise vorbirea, nici un alt gest de-al lui n-o mai încântase atât de tare. Își reveni, râse de propriile suspine și alungă momentul cu o fluturare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi uitat nici mort înainte de accident. —Doamne! Ce-s chestiile astea? Cineva a bulit-o rău cu specificațiile tehnice. Păsări cu blană! Acesta era Mark cel pe care și-l amintea din copilărie. Curios și blând, fără mișcări bruște. Se zăpăcise suficient de tare ca să-și dorească prezența ei lângă el, pe canapeaua îngustă. Îl avea așa cum își dorise. Putea să-i facă ceai, putea chiar să întindă mâna peste canapea și să-i atingă umărul, iar el o tolera. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]