1,680 matches
-
-l facă de rahat, Când un gealat a intrat Și i-a spus că are-un mort, Chiar iubitul lui nepot. Majurul, viclean ca dracul, S-a făcut că-și pierde capul... Spunând: „Pe băiat l-am botezat Și-acum... zace mort în pat; Doamne, Doamne... ce păcat! Și de Bimbi s-a rugat: „Dragă Bimbi, hai cu mine!... Dacă-l razi, te plătesc bine”. Pe loc a scos un miar Și i-l băgă-n buzunar. Bimbiric, turtă de beat
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
9 august 1601, Mihai Viteazul este asasinat. Capul său este furat de unul dintre căpitanii domnitorului, adus în Muntenia și înmormîntat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lîngă Tîrgoviște. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului și Moldovei." Revenind in vremurile noastre, constatăm următoarele: Complotul terorist, internațional, politico-militar, sîngeros, reușit, pus la cale de URSS și SUA, ca agresori principali externi
REÎNTREGITORUL DACIEI de GEO STROE în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349443_a_350772]
-
vreodată că o paralelă între aceste versuri ale Vavilei Popovici și cele ale lui Ion Barbu din “Riga Crypto și lapona Enigel” (Mă-închin la soarele-nțelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână./ La soare, roata se mărește,/ La umbră, numai carnea crește/ Și somn e carnea, se dezumflă,/-- Dar vânt și umbră iar o umflă...”) este absolut normală? Cum se autodefinește lumea spirituală a Vavilei Popovici în lumina soarelui
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
trădare - de țară și neam” (cf. Doamne, stii tu?!). Un Poet vizionar, profund orfic și cu vizualizări diafano-serafice - EUGEN AXINTE, Brașov/ROMÂNIA: “Te uita! - Rostirea cenușii s-alege/în somn plutesc heralzii nuferi//e timpul să dăm ascultare/tăcerii ce zace pe lespedea sura” (cf. Sub punțile veghei). Lirism modern “așternut” (pe pagina) și imagini tradiționalist-“gândiriste”, la domnul VICTOR BURDE, Albă Iulia/ROMÂNIA: “Azi oapte, Te-am vizitat Doamne,/fără să te anunț!/M-au furat visul și clipă de
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
biet om, am sufletul pustiu? Dă-mi, Doamne, timp, că mult te-am mâniat, Să mă smeresc, gândirea să-mi rescriu! Iertare A trecut atâta vreme... Gândurile nu-mi dau pace. Inima în piept îmi geme Și-n tristețe încă zace. Aș dori să-ți cer iertare, Chiar de nu ești lângă mine, Să rostesc cu voce tare, Chit că îmi va fi rușine, Tot păcatul vieții mele Și greșelile ascunse. Sunt mai multe decât stele Și sunt greu a fi
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
predau! Nu trageți, sunt român, mă predau! Doi soldați români din Armată de Nord l-au escortat până în fața căpitanului lor. Unul dintre ei, un loviștean, spuse luând poziția regulamentara: - Să trăit’, do’n căpitan! Uitat’, am prins un inamic, zace că ie român, da’ ieu zac să nu-l credeț’, o fi vr’un spion, ca tomnai d-aia vorbește el românește! Căpitanul, un bărbat bine făcut, puțin mai în vârstă decât prizonierul din fața lui, de loc din Călimăneștii Vâlcii
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
zăceau întinse pe pământ. Apoi o atmosferă grea, toxică, de sulf înecăcios te învăluia, ostilă și periculoasă. Aveam în mâini o oglindă magică. Mă pregăteam să o înfrunt pe Hira aproape cu mâinile goale, dar știam că o putere nebănuită zace tocmai în acea oglindă. Apoi o văd pe vrăjitoare ridicându-se pe un covor fermecat undeva, mult deasupra mea și râzând în hohote metalice, neomenești. Mă văd apoi pe mine însumi, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
lumina stelelor ce mor în lumina dorului cu aripi de cocor- ce ne colindă prin neînțelesul meu cu aripi de lumină de la Zeu. Sunt într-o zi în care asfințitul se pierde pe coama de flutur, sunt doar umbra ce zace în cuvânt și care apare în depărtarea, sunt! Referință Bibliografică: Lumina ochiului / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LUMINA OCHIULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350369_a_351698]
-
redării lor indiferent de fapticul transmis, pentru că visul, fabulosul, uneori chiar elementele cinematografice sf sunt mereu captivante, sunt uimitoate unui cititor matur și ar spune precum Barbu: “Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână/ La soare, roata se mărește.” Tematici la zi, văzute cu ochii limpezi, cuminți, de parcă tot imundul lumii cedează la frumusețea gândirii și a simțirii. Versurile Anei Maria, au puterea de a purifica. (etnobotanicele anulate fără ordonanță de
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
strajă: Dumnezeu ne`mpărtășit! Într-o lume de himere Ca un iad în cap de mort, Țara, singura-mi avere, Mi-au vândut-o la export. Într-o lume rea, rapace Ca într-un coșmar pervers, Țara mea pe drumuri zace, E un cimitir în mers ... Într-o lume cenușie Cu zenit întunecat, Țara mea e o fâșie De lințoliu-ndoliat. Într-o lume-n care lumea Reciclează dumnezei, Cine, Doamne, să-și asume-a Țarii-mi vis în cârjele-i
FUGE ŢARA MEA DE-ACASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350428_a_351757]
-
bufonul cu chip de rege niciodată învins este, în general, trist... Un fel de duioșie amară amestecată cu un optimism bine disimulat actoricește, dar și cu tristețea inerentă a propriei vieți. Nestrăin de zgura sufletească a eternului vagabond gorkian, care zace întristat la masa umilului adăpost nocturn al lui Costîliov și al Vasilisei, zadarnic și cu oarece timiditate încercând a căuta sensul unic de a fi al cumplit de tragicei sale existențe pământene, interpretul de teatru își aruncă și el, la
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > BARONUL DIN GANG Autor: Tiberiu Cosovan Publicat în: Ediția nr. 69 din 10 martie 2011 Toate Articolele Autorului Bustul din bronz al baronului George Lowendal, multilateralul artist supranumit „pictorul Bucovinei”, zace stingher, acoperit de praf și pătat de cocleală, în gangul din spatele Muzeului de Istorie din Suceava. Proiecte... Bustul, realizat de sculptorul Panaite Chifu, a ajuns la Muzeul Bucovinei din Suceava în vara anului 2007, ca donație a Fundației „Ion Basgan
BARONUL DIN GANG de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349044_a_350373]
-
primăverii, când trebuia să-mi cânte păsările, să-mi pun sub bete florile, prin trupul gol bântuie vântul domol. Viața e aspră ca spicul copt în vară gata de recoltat. Aproape de morminte miroase a flori și tămâie, iar în adânc zace țărâna din mine. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ȚĂRÂNA DIN MINE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1287, Anul IV, 10 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ŢĂRÂNA DIN MINE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349201_a_350530]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ȘI-N MINE ZACE... Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului vol”Vise Târzii” 2014 Privește-mă, iubite, cu ochii tăi de jar Și în cuvinte pătrunde-mi arșița din vene, Sărută-mi buzele cu sete
ȘI-N MINE ZACE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348534_a_349863]
-
-mă curat și sufletu-mi atinge, Cuprinde-mă, iubite, în brațe, printre rânduri, De mijloc și-n priviri văpăile îmi stinge! Tu ai pe vino-ncoace... Ce să-ți mai spun umilă, Când inima de foc în vechi dureri îmi zace? Privește-mă în ochi cu dorul, de ai milă, Pe -al vieții drum cu mine pășește azi în pace! Referință Bibliografică: Și-n mine zace... / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi
ȘI-N MINE ZACE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348534_a_349863]
-
-ncoace... Ce să-ți mai spun umilă, Când inima de foc în vechi dureri îmi zace? Privește-mă în ochi cu dorul, de ai milă, Pe -al vieții drum cu mine pășește azi în pace! Referință Bibliografică: Și-n mine zace... / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ȘI-N MINE ZACE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348534_a_349863]
-
când am fost mic În epoca de glorii, comunistă! Liber de canoane sunt și vreau Să-mi petrec așa cum se cuvine, Să mă-nveselesc, să cânt, să beau Cu prietenii de-o seamă lângă mine... Postească cel ce suferă și zace, Postească cei ce nu știu să trăiască, Eu nu postesc și să mă lași în pace Cu poezia ta bisericească... Apostolește eu îmi văd de drum, De versul meu și de porunca dată, Nu i-am răspuns, nu-i treaba
EU NU POSTESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348550_a_349879]
-
oameni pe drumul înfiripării familiei! Nimic nu mai e sfânt, nici viața bărbatului, nici viața femeii, nici viața copiilor aduși pe lume, toate se vând și se cumpără, murdărite sau ucise. Mă simțeam înfricoșată de oribila forță a răului care zace, ascunsă în câte o ființă omenească. Angoasată de asemenea vedenii, îmi găseam adăpost acasă, în turnul meu de fildeș. Aveam cu mine Tolba plină și sufletul purtând o teribilă povară care se cerea descărcată. Fiecare întâmplare căpăta în mine un
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
perfect cum să schimbe planurile real-imaginar și să redea cu fidelitate întreaga poveste. Iscusința cu care Marian Malciu schimbă cadrele este uimitoare. Situații, întâmplări, personaje, destine paralele, toate converg, înaintând în același sens dramatic, tulburător, în care un tânăr orb zace pe patul de spital, în timp ce creierul lui lucrează asiduu. Lectura este captivantă. Marian Malciu este omul detaliului. El descrie cu minuție o scenă precum și pe protagonistul ei în toate nuanțele, fără să omită nimic din ceea ce ar putea să conducă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
unghii ce-s scut pentru durere Cu buze de-ntuneric al lumii sărut cere Neprihănind cu flori un drum de viață blândă Divina-i puritate se-nmoaie în osândă Fiindcă ta minciună, fiindcă al tău ochi-zâmbet Se ræsfoiesc cu limba zăcută-n mierea-scâncet Lumânărind romantic din primitivul gest A inimii ardoare, al trupului simț fest Iubirea are țipăt și-și are infinit, Un singur zbor ceramic se sparge înmiit Și-și repede colții în strigătul-vâltoare Strângându-ți trupul sacru cu dor
IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348733_a_350062]
-
Muzeul Satului din Sighetul Marmației. Singurul loc pe care am refuzat să-l vizităm a fost închisoarea din Sighet, deși ne fusese recomandată. Poate cu altă ocazie, mai sobră. Am lăsat la urmă o epigramă epitaf. Sub această cruce grea Zace biata soacră-mea. Trei zile de mai trăia Zăceam eu și citea ea. O recunoașteți ? Se găsește pe o cruce din Cimitirul Vesel. În Săpânța, evident. Este singurul loc din lume unde epigramele epitaf se găsesc la locul lor, adică
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
Pin aceasta s-ar rezuma una dintre marile diferențe dintre cele două lumi. „Pentru Kirievski, cultura occidentală reprezintă ceva iremediabil corupt.” (7) Deci, raționalismul Bisericii occidentale se bazează pe scolastică. Iar „din scolastică, după Kirievski, se trage marele rău care zace la baza culturii europene”.(8) Omul occidental, catolic este condus de raționalismul scolastic, spre deosebire de „omul ortodox care cugetă în mod pasiv, prin mistică, prin credința adevărului absolut”. (9) Se poate observa că în timp ce occidentalii privesc Răsăritul față de Occident sub raportul
GÂNDIREA FILOZOFICĂ EUROPEANĂ DESPRE SPAŢIUL SLAV de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349389_a_350718]
-
sub vânt. Ochii-s de smoală, Sufletul, numai rană. Vântul ne sfâșie carnea, Noaptea ne doare visarea. Marea-i o corabie înecată. Muntele, o pantă neurcată. Mustul din struguri, otravă, Sufletul, doar o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb licoarea lumii toată, Mulțumiți de prostia revărsată În haine de neguri duhnitoare A răceală și a moarte. Doamne, dă un pic de soare Și-o floare deschisă la culoare
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]
-
adio trebuia ținută de Laurian ,în numele prieteniei gazetărești, dar, pentru că n-a venit la timp, cuvântul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ,,Adevărul”. Trecem pe lângă acest disurs improvizat care-i elogia opera, amintind doar frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici junimiștii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor” De la biserică, cortegiul pleacă spre cimitirul Bellu pe următorul
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
muntenești, la Cozia și la Dealu (unde se află numai capul Voievodului Mihai Viteazul; de fapt, unde ar fi trebuit să se afle, căci în prezent este la Muzeul de Istorie, situație care trebuie urgent îndreptată). Acolo, în pronaosul Coziei, zace trupul celei care a rodit un mare strateg, un vajnic apărător al credinței și al neamului său, de oricare parte a Carpaților ar fi fost. Iată ce spune Teodora (numele ei de botez) la 8 noiembrie 1601, zi în care
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]