7,506 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > DOUĂ PRIVIRI Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Căzute parcă sunt în univers Pășind spre îndepărtate zări Și creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate
DOUĂ PRIVIRI de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378282_a_379611]
-
iluzii, rostire de hau, punând amintirea să-mi fie calau. Din mână de ieri mi te-au smuls șapte furi călare pe umbră din zece păduri... Opt icoane de maici și o mie de mari stăvilare de fum unei singure zări. Din ce nu s-a mai scris au rămas doar tăceri ostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu... Voi bea negru din nori, ... Citește mai mult În ochii de ieri mi te-au plâns șapte sfințicu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ocna și verbul smintitte-au scris pe iluzii,rostire de hau,punând amintireasă-mi fie călău.Din mâna de ieri mi te-au smuls șapte furicălare pe umbră din zece păduri...Opt icoane de maicisi o mie de măristăvilare de fumunei singure zări.Din ce nu s-a mai scrisau rămas doar tăceriostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu...Voi bea negru din nori,... VI. ÎNTR-O CAMERĂ BEJ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1697 din 24
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Acasa > Poeme > Emotie > REGRET TARDIV Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dar vine o vreme mai rece afară Te simt iar fugită prin vers și surdină. Se-aude în zare plângând o chitară Și-mi zbori spre neant că fără nicio vină. Văd chipul ce saltă în ritm mlădios Privirea ta duce în zări ce-s uitate. Aș vrea să revii pe pământ cu folos Și ningă de-a pururi
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
o vreme mai rece afară Te simt iar fugită prin vers și surdină. Se-aude în zare plângând o chitară Și-mi zbori spre neant că fără nicio vină. Văd chipul ce saltă în ritm mlădios Privirea ta duce în zări ce-s uitate. Aș vrea să revii pe pământ cu folos Și ningă de-a pururi, zăpada ne-ngroape. Îți cauți supusă, docilă o gazdă Cu capul adesea pierdut și absent. Deschizi iar o ușă crezând că ești trează Dar
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
l-ai consumat. Dar visele-mi toate acum sunt deșarte Și-aș vrea să le-arunc iar în vechiul cavou. Secunda o simt parcă-i dusă la moarte Iar tu îmi vorbești ca simplu ecou. Se duc setimente zdrobite în zarea Cumva negăsitei și terne iubiri. Acum că eu plec aș vrea să-ți iau marea De vise nespuse și de ne-mpliniri. Aș vrea să te-ating cumva pe la spate Tu cauți minutul ce zace pierdut. Nu-i urmă de
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
spun că tu cauți speranțe deșarte Și ai să primești, în schimb, doar plăceri. S-au dus pe pustiuri romanțele toate Și focul cel tânăr de-atâtea-ncerări. Ascultă femeie cum îți bate vântul ! Și pune uitarea în crunt adevăr. Privește în zare acuma trecutul Cerșind doar lumina ce-ți șade în păr. Te-nalță la ceruri dar numai cu gândul Iubirii divine pui cap decisiv. Pământul îți cere să-ți ții doar cuvântul Și-atunci n-o să ai... regretul tardiv. Brăila, septembrie
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
a volumului ,,Poemele ființei’’ este constituită, în cvasitotalitatea sa, din creații poetice provocate de scrierile lui Constantin Noica. Ultimele 10-11 poeme ies de sub aripa atât de originalului sistem de filosofie a limbajului gândit de Noica, rotunjind - prin trimiteri spre ale zări ale spiritului românesc și universal - un alt univers demn de tot interesul. La pag. 145, reîntâlnim chemarea iubirii ardente din ,,Cântarea cântărilor’’: ,,sânii tăi, iubito, gutui amărui,/ îi pun în pictură, îi pun în poveste,/ muzici dragi pe unde/ să
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
cobora amintirea aievea,/ și fața fără de cuprindere a lui Dumnezeu, / doar el ajunsese până la esențe/ (...)/ doar lui îi vorbea în șoaptă/ pom înflorind noaptea,/ curgând din el lumină -/ (...)/ adăsta un cântec neștiut de nimeni,/ venit din alte timpuri,/ din alte zări,/ din alte lumi îndepărtate...’’. Citind și recitind anumite tronsoane din ambițiosul volum al Marianei Didu, ni s-a lămurit tot mai accentuat percepția că și germinarea noii sale cărți, ,,Poemele ființei’’, s-a petrecut sub oblăduirea modelului ei cultural: poetul
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
este cenzurat. Aceasta înseamnă că omul nu poate să ajungă la o cunoaștere pozitivă absolut adecvată a realității, nici a Marelui Anonim, nici a lumii înconjurătoare, nici a propriei sale ființe’’. Din poemele Marianei Didu transpare un anume ecou din zarea gândirii lui Lucian Blaga și anume: ființa umană deplină - indiferent dacă o numim, în prezentul volum, Iubit, Iubită, Brâncuși, Eminescu, Picasso, Dali, Chagall... - rezultă dintr-o mutație ontologică unică în univers ,,prin modul de existență în orizontul misterului și pentru
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
cu Italia, cu trimitere spre Ungaria, încât - prin aceste angajamente pe care le avea în cadrul Micii Înțelegeri - spațiul balcanic a căzut, Și atunci, Titulescu a spus: . În continuare, Ștefan Andrei a adus considerațiile sale, pe ton tot mai amar, în zarea prezentului, scoțând în prim-plan tarele din ultima jumătate de secol: ,,Din nefericire, prietenii noștri sârbi nu au tras învățăminte. Eu le-am spus asta cu toată sinceritatea. După 1944, când Tito era pe cai mari, a venit aici, la
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
frați cu frați În miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Cu sufletele-alăturați, De-aici spre patru zări zburați Spre frații ce-n străin pământ, Țin rădăcina prin cuvânt Și-ntinse aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
măcar o clipă, pe cei care au intrat în “Poliția Aeriană Strategică” de apărare a Universului. Astăzi este unul dintre acele momente, în care presărând petalele unui crin imperial, încerc un zbor împreună cu prietenul și colegul meu de Academie către zările albastre depănând amintiri demult apuse... Este vorba de comandorul Jianu Nicolae, fostul commandant al Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene Boboc, județul Buzău. Astăzi, se împlinesc cinci ani de la producerea catastrofei aviatice de la Tuzla, cu o aeronavă de tipul AN-2
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
eram la Academia de Înalte Studii Militare din București, când Nae mi-a făcut o mărturisire șoc: "Ștefane, mi-e teamă că într-o zi se va alege praful de mine, voi fi spulberat în aer, în toate cele patru zări. Spune tu că ești mai în temă cu credința ortodoxă, ce se va întâmpla, atunci cu sufletul meu... Iată, cu adevărat, omul care a găsit cheia iubirii și a păcii, dincolo de condiția umană, a echilibrului perfect între libertate și responsabilitate
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
pare un pustiu în care nu se află nicio oază. Ale dorinței trenuri întruna deraiază și-n gări nu mai ajung. E prea târziu !... Nu mă mai pot întoarce. Merg tot mai greu, atras de bezna care se prelinge-n zare. Sunt obosit. Mi-e sete și-ngrozitor mă doare gândul că poate fac ultimul pas ! Încerc să stau o clipă, dorind să mai amân, dar cineva din spate mă împinge. E-un ger cumplit și soarta cu mari zăpezi mă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
față de cei ce rău fac semenilor lor cu bucurie. Pedeapsa ce-o trimite e-aproape o urgie și numai foc și smoală-i biciul său. Fiică a nopții, n-are nimic cu ea comun, nu e ca dânsa rece, fără zare. Ea pedepsește aspru, pe loc, orice eroare și răsplătește orice suflet bun . Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
vale pădurea de răchită...” „Cât să pot descoperi eu însumi înapoi- va declara poetul- mă văd un copilaș stând singur într-o poiană cu flori sălbatice la marginea unei gârle...stau pe un mal de flori și mă uit în zare. Și simt și acum fericirea acelei singurătăți copilărești plină de o mare, de o nespusă, aș zice, de o mistică așteptare. Așteptam și atunci ceva ce aștept și acum, ceva care să-mi îndeplinească un dor nehotărât...” Studiile universitare le-
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
în chip de strigoi. sunt cărare și vis, amintire, abis, petală de flori în mii de culori. sunt dorul fierbinte, pierdut în cuvinte, un mic tezaur de zgură și aur. fulg pe pământ, ce zboară în vânt, ca visul, ca zarea, ce-nvăluie marea. sunt cald inelar, cu iubire și har, umbră și rază, la ceas de amiază. mereu înfrunzind, în raze de-argint, veșnic înfrânt între cer și pământ. luni, 16 martie 2015 Referință Bibliografică: sunt / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
SUNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377224_a_378553]
-
lume e greu Mai dă-mi Tu putere o, Tată Să merg prin credință mereu... Mai lasă prin Duhul Tău Sfânt Speranță și cântec și har Ca viața ce-o am pe pământ Să nu fie Doamne-n zadar... În zare-mi zâmbește o zi Ce-aduce cu ea sărbătoare Pășesc adunând bucurii Spre Tine. eternul meu Soare! Referință Bibliografică: Omagiu divin 12 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
livezile și câmpurile, bucuroase să-și dreagă cuiburile. Florile de multe feluri umplură câmpurile pentru semănături, dar și pajiștile de munte. Apele râurilor sclipeau în drumul lor spre mare, acea mare cu valurile ei legănate, ce se vedea maiestuoasă în zare. Dincolo de golf - stâncile de granit alb, apoi cerurile, alte ceruri albastre acoperind întinsa Mediterana. Ca o încununare a acestui Sabat minunat, cei din templu avuseseră parte de vizita celor doi misionari, Lucas și Nicolas, reveniți în localitate după o îndelungă
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De-ți plac Venit-ai dragoste târzie, Cu ce rost tu ai sosit ? Mă-ntâmpini cu alba rază Și cu chipul tău de sfânt. Surâsu-ți din vis pierit Târziu s-a arătat sub zare, Sub anii anotimpului trecut Îngenunchiați de neuitare. Te-aș dezmierda c-o sărutare Dar plâng cu lacrimi blestemate, Atât doresc; să-mi fii uitare Și nici iubire de departe. Mă simt timidă cu un veac În preajma ta să fiu sărut
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377247_a_378576]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NEOBRĂZAT ALINT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Amușinează vântul larga zare, Pe fața mării, dealuri, văi și munte, Un mesager astral trimis să-nfrunte Întârziate pâlcuri de ninsoare. Le poartă blând spre veșnicii polare Lăsând în urmă calde alizee Să-mbrace lumea în veșmânt de fee, Pământu-n toporași, pomii în floare
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
și voiam cerul să-l rup. și m-am întâlnit cu tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau călări peste noi și peste timp, zările verzui, speriate, alergau peste orbite dând din cap și din copite. voiam ca să îți desprinzi trupul de pe cer, femeie, te vedeam printre oglinzi când convexe, când concave, niște deformații grave ce nu doream să le vezi. din părul tău curgeau
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
suflet să fie obștii casă de rugă până-n veac și unde să adaste și cei care prin umblet sunt pelerini ai sorții, sau chiar pentru sărac sunt rostuite-arcade și turle de tumult din care glas de-arame va proroci în zări c-avem credință dreaptă ce vine de demult și va trimite-n lume de pace noi chemări deschideri de intrare or fi prin uși de lemn pereții cu icoane din nou s-or zugrăvi să fie la tot neamul pios
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
Parcă Maica lui Iisus Îmi șoptește-acum din ramă Lăcrimând cu drag nespus- La mulți ani, iubită Mamă! Mă uit în ochii tăi acum Și-aud lumina-n ei cum cântă, Ce cald, dumnezeiesc parfum Făptura ta o înveșmântă Și toate zările-mi sunt pline! Ca un izvor dintr-o fântână Tresaltă sufletul în tine, Măicuța mea, cu chip de zână... E Ziua ta, nu vreau să plângi, Nici plânsul Mamei nu știu ce-i, Mă uit în ochii tăi adânci- Mi-a fost
MĂ UIT ÎN OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377262_a_378591]