1,218 matches
-
schimbați și vă odihniți, și Încercam din răsputeri să disting un semn de Încuviințare pe figura ei. Carol se sfădi preț de un minut cu cei care gestionau cutiile alea de carton cu alimente, până când Își ieși din fire și zbieră ca opărit, făcând șuvoiul de lume care curgea prin fața campingului să Întoarcă capetele: Jos comuniștii! Jos muiștii! - și-și umplu buzunarele șubei cu pachete de biscuiți și napolitane. Libertate! mai strigă Înhățând o sticlă de plastic de Cola de doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi trădat ăștia care i-au luat locul, ar fi dus-o așa mult și bine. Păi poporu-l știa de jupân, da, se-nvățase cu el și nu-i mare lucru să spui că-l iubea. Și el și ei zbierau la turma asta de popor. Poporul era făcut pentru ei și ei pentru popor. Păi ăștia care l-au Împușcat În numele poporului sunt niște javre flămânde spre deosebire de el. Până s-or sătura și până și-or face plinul, or să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pregătind pas cu pas și prevestind suflul devastator al unei restaurații fățișe și incredibile. Un ins pirpiriu Într-o scurtă de vinilin verde se plimba În sus și-n jos prin mulțime, pe lungimea a douăzeci de metri de trotuar, zbierând să-și dea duhul că tot ei sunt, tot ăia pe care am crezut că i-am dat jos, oameni buni. - Și-acuma ne trimit În parcuri! Îi strigă cineva din mulțime, stârnind un potop de glasuri Înecate de indignare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pofte v-ați vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe masa voastră, pe toate le-ați mozolit și le-ați otrăvit! V-ați vândut părinții și copiii și tot neamul, jeguri nemernice, și ați zbierat cu gurile voastre spurcate pe toate drumurile și potecile, poporul și poporul și poporul. Ce-ați făcut cu poporu’? L-ați mâncat cu tot cu cetate! Asta ați făcut cu vorbele voastre care ucid, asasinilor! N-am să Încetez nici În mormânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noastră. Nu se schimbase prea mult Costică Zlate. Era doar o idee mai slab și mai jigărit, dar rămăsese la fel de beat cum Îl lăsasem În urmă cu șase ani, și tot atât de aprig când e să-și ceară dreptul. Fă, pizdo, zbiera la Neli, și bă, cioroilor, la mine și la Laur, să-i dăm acuma pe loc banii pentru azi, ori să ne facem bagajele, la el nu-i azil și nici casă de binefacere, la care văr-miu, că i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zi Neli să se Întoarcă și să le ușureze traiul. A cam dat greș Neli. A știut asta mai cu seamă după ce s-a luat după Laur și a ajuns aici, ca să umble pe nisipul fierbinte prin arșiță și să zbiere ca o vacă, nămol nămol nămol, și să caute prin gunoaie și să umple paharele spoindu-se până la umeri cu noroiul ăsta puturos. Neam de neamul ei n-a făcut așa ceva, măcar că ei nu i-a fost niciodată frică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
arătat spre mine. - Și acesta de-acolo e partenerul tău. Deci Îmi dați mălaiu’? - Ce mălai? - OK. Stați așa. Ne-ntoarcem În oraș și mai vedem noi. Brusc, omul și-a băgat ambele mîini În buzunarele lui Roy. - Porcule, a zbierat. Dă-mi banii! Roy l-a lovit În față și l-a culcat la pămînt. - Băi acesta! a zis Roy, renunțînd abrupt la atitudinea mirat-conciliantă. Ia-ți labele de pe mine! Conductorul, văzînd o bătaie, ținea trenul oprit, ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o convorbire și era destul de clară. Dacă era altcineva... Așa c-aveți grijă și spuneți-le la oamenii ăia să fie atenți ce vorbesc la telefon. Telefonul despre care vorbea fusese de la Doolie. Sunase În dimineața aia. „Vreau să ne-ntîlnim!” zbierase. „Mi-e rău. Ajung imediat.” Simțeam cum agenții federali strîng cercul Încetul cu-ncetul. Era o problemă de timp. N-aveam Încredere În nici unul dintre clienții din Village și eram convins că măcar unul dintre ei era un ciripitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
spre Corondolet. M-am Întors spre Cole, care stătea pe bancheta din spate. - Aruncă iarba aia! i-am ordonat. - Stai un pic, a răspuns Cole. Poate scăpăm de ei. - Ești diliu? i-am zis. Pat, McKinney și cu mine am zbierat În cor: - Arunc-o! Eram pe Corondolet, pe direcția spre oraș. Cole a aruncat iarba, care a alunecat sub o mașină parcată. Pat a luat-o pe prima la dreapta, pe o stradă cu sens unic. Mașina de patrulare venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ale Societății pentru cultură” „Cel dintâi ciclu de conferințe publice ce s-au ținut sub auspiciile Societății pentru cultură din Cernăuți a fost început în iarna anului 1870 spre 1871. Cea dintâi conferință a ținut-o Ion a lui G. Zbiera la 20 decembrie 1870 vorbind despre „Teritoriul de astăzi ce-l locuiesc românii, poate singuri, poate în majoritate sau în minoritate cu alte seminții” Această conferință a fost apoi publicată în anul 1877 în Calendarul editat de Societate și redactat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune” (nr.3/1933). Iar T. Cristureanu în „Bucovina de azi - Bucovina de mâine” trăgea același semnal: „Paiațe ale Platformei, cu capete seci, creaturi vagiale unui nicăieri și niciunde, au continuat să ne zbiere în urechi, mie, dtale și celuilalt, că reprezentăm „generația tânără” și că „dezordinea în stradă, sub semnul crucii încârligate, sau supunerea de miel - după cum era interesul - ne încadrează perfect de bine, în rolul, rostul și chemarea noastră.”(nr.4-5/1934
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un jug. Țandură din jurul boilor să nu puie nimeni pe foc, că la moarte se va căzni mult pînă să-și dea sufletul: se va bate taman ca boii cînd trag la plug. Să nu pui jug pe foc, că zbieri ca boul. Jugul de porci, viței, cîni (nărăvași), cai (de la trier*), boi etc. nu se pune pe foc, căci porcii capătă brîncă, cînii turbează etc., iar stăpînul va purta pe cealaltă lume juguri grele în gît. Cînd cineva taie un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se învîrtesc în aer. Cînd se bat doi berbeci cap în cap. Cînd umblă cîrduri de cocostîrci. Cînd te mănîncă urechile. Cînd faci bubușoare multe pe mîni. Cînd îți asudă mînile. Cînd rîndunele zboară mereu pe aproape de casă. Cînd oile zbiară și se bat. Cînd broasca țîstoasă cîrcîie* în baltă. Cînd asudă fereștile. Cînd se umezește sarea. Cînd se varsă solnița cu sare. Cînd se tîrăsc rîmele pe pămînt. Cînd se scutură oile mereu. Cînd umblă furnicile pe drum. Cînd ies
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o pisică? Ori un acvariu cu pești tropicali? Și acum au tăbărât cu toții pe mine. Schelelălăie, latră și se zbat în lesă... și nu-mi vine să cred! Un pudel își ridică piciorul lângă frumosul meu dulăpior de cocktail! — Dispari! zbier. Luați câinele ăsta de-aici! Hai, Flo, zice femeia și-mi aruncă o privire otrăvită, în timp ce trage câinele după ea. Of, n-am nici o șansă. Uite cât am înaintat abia. N-am trecut nici măcar de vitrina magazinului Arthur’s Antiques
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mulți oameni, să fie agitație... Mă simt complet penibil, cum stau așa, singură. Pe cuvântul meu, Suze strică tot ritualul. N-a fost la nici o nuntă, în viața ei? Stai, Suze! strig iar, dar e prea târziu. — Prinde-l, Bex! zbiară ea. Prindee-l! Buchetul se rotește în aer și trebuie să sar un pic ca să-l prind. E mai mare și mai greu decât credeam și preț de o clipă rămân uitându-mă la el ca în transă, pe jumătate încântată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cum ar fi când îmi tot zicea că, dacă mai stă un minut în Reigate, își zboară creierii. — Am înțeles, spun, stupefiată. — După care a fost izbucnirea aia a ei complet isterică, în Furniture Village... — Izbucnire isterică? — A început să zbiere! „Am douăzeci și șapte de ani! Am douăzeci și șapte de ani! Ce caut aici?“ Până la urmă, au trebuit să vină cei de la pază și s-o calmeze. — Dar nu înțeleg. Credeam că-i place în Reigate! Păreați atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trezesc într-o sală de recepție, cu scaune tapisate. Câteva femei în halate ridică privirea din revistele pe care le citesc, dar, în afară de asta, nu văd nici un semn de viață. Pentru numele lui Dumnezeu! Unde sunt toți? — Prietena mea naște! zbier. Repede, haideți! Aduceți o brancardă! Și o moașă! — Ați pățit ceva? zice o femeie în uniformă albă, care apare de nicăieri. Eu sunt moașă. Care e problema? — Prietena mea naște din clipă-n clipă! Are nevoie de ajutor imediat! Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e, răspund. Îl adoră pur și simplu. Chiar și atunci când urlă. — Par deja extrem de legați unul de celălalt. Se uită la o fotografie cu Suze care râde în timp ce Ernie o apucă de păr. — Așa și sunt. Când am plecat eu, zbiera ca din gură de șarpe dacă cineva voia să-l ia din brațele ei. Mă uit la Luke, impresionată. Nu-și mai poate dezlipi privirea de la pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de timp, îmbrăcați bine în haine civile și militare plătite de stat, din sudoarea muncitorilor cărora pentru munca lor productivă făuritoare de bunuri materiale nu le dă haine de protecție gratis. Apoi miliția, plină de elemente pripășite, fără scrupule, lovește, zbiară, te insultă, căci nu există o lege de protecție a cetățeanului. Ei au legea lor care i-a educat. Nu s-au educat singuri în brutalitate; sunt școli unde se învață arta și meseria de milițian socialist. Aceste două armate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și cu bască găurită în sfârcul capului la oraș, a dat lovitura, pupând cu râtul lui de râmător toate mâinile întâlnite în cale; a plimbat copii de oameni sus așezați pe bulevarde: cuvântul RUȘINE i-a repugnat totdeauna. Este reputat, zbiară, cere, are! Casă de două milioane, mobilă japoneză, făcută din cancer cu un prieten-complice, trei mașini, bar la subsol cu vinotecă, amante pe dric și dame în patru labe pe sub birou, de toate ... Lăsat slobod e în stare să vorbească de la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera sergentul. Avea în mînă o cîrîitoare pe care o răsucea cu sete. Cînd cîrîia drăcia asta, trebuia să înțelegi că era adică foc de mitralieră inamică și cel cu "saltul înainte" trebuia să se culce la pămînt. Cînd tăcea cîrîitoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede totuși, îl exasperează pe Ionică. Preocupați de spectacol n-am observat că fetița lui Rotaru era încet-încet dusă spre larg. Chiar începuse să țipe. O alertă de grad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au scăpat cu mici pagube și cu o spaimă nebună. Preotul a cîntat și s-a rugat cu lacrimi în ochi să înceteze urgia. Vuk și Marița plîngeau, iar Vuk jr., neînțelegînd mare lucru, s-a apucat și el să zbiere. Din solidaritate cu ai lui. Vecinii au pregătit masă de praznic și au plîns. De ce-i numai un sicriu, întreabă în șoaptă Vuk. Păi, nu se mai știa ce-i a unuia și ce-i a altuia. De fapt n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]