1,162 matches
-
fete și nici acum nu le-a ajuns din urmă. Se cutremură. Nici în cazul Asiniei, tragerea la sorți cerută de lege nu s-a aplicat. A fost suficientă voința principelui ca s-o aducă cu forța. Și cum mai zbiera mititica! Distrugea tot ce-i cădea în mână și mușca pe cine încerca să se apropie de ea. Își înghite amărăciunea și cuprinde cu brațul trupul lătăreț al adolescentei. O strânge, matern, la piept. Din fericire, crizele de furie s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continuare Agrippina. Că numai eu am aflat tainele tale de femeie ușuratică? Dacă și parvenitului ăluia de Quirinius i-a trebuit nevastă tânără și de familie nobilă! se strâmbă Vipsania. — Toată Roma știe cât ești de șireată și de desfrânată, zbiară Agrippina. Antonia și Vipsania schimbă între ele priviri cu subînțeles. Indiferent de unde a aflat, Agrippina e foarte aproape de adevăr. N-ar trebui însă să se exprime în felul acesta lipsit de eleganță. — Și tu, cap sec, i se adresează tânăra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-a citit în stele, clatină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o hărmălaie de glasuri și chiote. Își face repede socoteala și se încruntă. Prima oră a început deja. Copiii ar trebui să se pregătească de școală, să-și pună în ordine tăblițele și cărțile, nu să se zbenguie și să zbiere ca bezmeticii. Azi e zi de sacrificiu public, ce-i drept, însă tot o să aibă lecții după-amiază. Chiar dacă învață acasă, sunt crescuți cum se cuvine pentru cineva dintr-un neam de vază ca al lor, cu pedagogi și profesori, fiecare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la circ și în amfiteatru mai reușește principele să ia cunoștință de opinia populară. Și totuși, jocurile astea sunt exploatate la maximum de regimul său. Sărmanul Propertius Celer! Ultima lovitură a primit-o de la Asinius Gallus. Cocoțat pe o bancă, zbiera ca ieșit din minți că e momentul să fie consultate Cărțile Sibiline. Un demagog ieftin, gata oricând să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care: „Generale, am făcut războiul cu tine în Armenia!“ „Eu - încerca altul să-i închidă gura - în Raetia!“ „Tu m-ai deco rat în Vindelicia!“ „Iar pe mine în Pannonia!“ „Iar mie mi-ai acor dat un vexillum în Germania!“ zbiera altul. Tiberius Nero surâde. Așa e, oștenii l-au primit cu lacrimi de bucurie în ochi. Mulți luptaseră sub comanda lui în diferite regiuni ale imperiului. Bătrânul consideră că este momentul să-l ia pe lingușitor un pic peste picior
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care este panicat ca naiba și-și tot reapelează numărul de acasă, ca să i se spună doar că persoana respectivă vorbește pe altă linie, iar apelul său va fi preluat curând. Ceea ce se se întâmplă. ― Mama dracului, ridică naibii telefonul! zbiară el, și cei care roiesc prin jurul biroului lui îl privesc cu îngrijorare. Rahat! țipă el, luându-și cheile de la mașină și fugind pe ușă afară. ― Brad? spune Jenny, care trebuia să aibă o discuție cu el despre noile strategii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bivolul care fugea Înainte, cu capul avântat În față și cu ceafa țeapănă. Acum ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n față. — Dar de ce credeți că trebuie neapărat să piardă? — O să piardă, spuse maiorul. Se uita Înspre perete. Apoi Își Îndreptă privirile spre aparat, Își smulse mâna dintre curele și și-o plesni tare de coapsă. — O să piardă, aproape că zbieră. Nu mă contrazice! Apoi Îl chemă pe asistentul care avea grijă de aparate: — Vino-ncoace și oprește porcăria asta. Se duse-n camera cealaltă, pentru masaj. Apoi l-am auzit Întrebându-l pe doctor dacă poate folosi telefonul, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe vârful unei piramide. Aceasta scruta o serie de alte piramide care se Întindeau până la linia orizontului. Camera zăbovi pe un bărbat Îngrijit, cu păr Închis la culoare și argintiu la tâmple. Fața lui le era bizar de familiară. —Harry! zbieră Marlena. Splendoarea dureroasă, spunea Harry pe un ton visător. Privea În depărtare, unde i se Înfățișa o panoramă de mai mult de două mii de domuri și turle. Vederea acestei splendori stoice - și se Întoarse cu fața spre cameră - Îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau întinși pe jos. Alți doi-trei oameni stăteau pe vine. Un angajat tânăr de la metrou striga în gura mare: „Chemați repede o ambulanță!“ Eram prima televiziune care ajunsese acolo. Oamenii erau cărați afară pe tărgi. Mai era un polițist care zbiera în stație: „Aduceți niște ambulanțe aici!“ Spitalele intraseră deja în alertă, așa că ambulanțele nu mai veneau aici. Pentru a transporta victimele, s-au folosit până și mașini de poliție nemarcate. Toată lumea răcnea. Cameramanul nostru, Ikeda, a filmat toată scena. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
e capabil de crime. Nu se gândesc decât la benefiicile și punctele bune ale sectei Aum. Când mă gândesc la victimele atacului cu gaz sarin și la colegii mei care au fost implicați direct în acest atentat, îmi vine să zbier la ei: «Ce faceți?», să-i înfrunt direct. Probabil că s-ar ascunde și mai bine în carapacea lor. Ceea ce putem face este să le arătăm treptat care este adevărul și să-i facem să conștientizeze. Nu știu cum voi reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi și noapte, având mâncare și băutură la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spună decât cu prețul să-i spun cum voia ea. Și nu i-am spus. Și m-am dus la școală plin de groază, căci nu știam pe i și pe u și aveam profesor un popă mare, cârn, care zbiera grozav și bătea. Nu știu cum a ieșit lecția - dar știu că nu după mult popa acela m-a speriat așa de tare răcnind la mine, că nu m-am mai dus la școală, când m-am și îmbolnăvit grozav de friguri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o foarte curioasă spontaneitate, extravagantul cuvânt „Bine!“. (Până-n ziua de azi îmi vine greu să înțeleg de ce m-a inclus doamna de onoare și pe mine în invitația de a părăsi corabia. Poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un mut surd. E unchiul tatălui lui Muriel! Buzele doamnei de onoare au format exclamația „Oh!“. Apoi s-a răsucit în scaun, către soțul ei: — Ai un creion și o hârtie? a răcnit. I-am atins brațul și i-am zbierat că eu am. În mare grabă, ca și cum nu ne-ar mai fi rămas mult timp la dispoziție, am scos din buzunarul tunicii un carnețel și un ciot de creion pe care-l achiziționasem de curând din cancelaria companiei mele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
holbă colonelul la el aruncând capul Înainte, determinând straturile groase de slănină din jurul gâtului și al fălcilor să oscileze vizibil. Odată intrat pe porțile acestei instituții, a dispărut tovărășia...!! „Am Înțeles, dacă nu am de ales. Nu Înțeleg Însă de ce zbierați la mine și de ce sunt acuzat fără probe evidente de vinovăție...? Dacă Întradevăr doriți să deschideți o anchetă, ei bine, persoana se află alături lângă dv. Maiorul Huzum m’a buzunărit, m’a discreditat În fața colegilor și muncitorilor provocând o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de-a lovi, de a-și bate joc de noii veniți...! Cu un deosebit efort, Tony Pavone reuși să adune ce mai putea aduna din rămășițele de alimente Împrăștiate prin cameră ca imediat Liberii se năpustiră asupra lor lovind și zbierând la unison. „Atențiune, nimeni nu mai scoate o vorbă...! Acum, dezbrăcarea la pielea goală...Dar repede În caz contrar, vă i-a mama dracului...!” Înfricoșați, noii locatari ai penetenciarului Rahova se dezbrăcară Într-o Îngesuială greu de Înfăptuit. Și așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmbrăca trebuia să se miște să se aplece să facă mișcări și astfel Începură să se Îmbrâncească, lovindu-se Într-o hărmălaie În care Întradevăr te pufnea râsul...! Același Liber, ordonă. „Drepți. Nimeni nu mai mișcă....! Încă nu sunteți gata...? Zbieră. Mă nenorociților, asta-i Pușcărie, nu sală de antrenament: vreți să pun bătaia pe voi...!!” Mai trânti câțiva pumni pe unde nimeri, răgnind. „Ordon, desechipareaaa...!” Într-o degringoladă totală arestații speriați, timorați, Înfricoșați dincolo de orice limită de-a rezista supliciului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care îi făceau o coroană în jurul capului. Era o femeie foarte slăbuță, vedeam acum. Când se apleca să dea mâna cu membrii catedrei, corpul parcă i se îndoia de la mijloc ca o foaie de hârtie. — Noua noastră profesoară de olărit! zbiera Domnul Mawson cu veselia lui convențională, care te îngheța, ivindu-se împreună cu Sheba din spatele Antoniei Robinson, una dintre femeile de la literatură engleză. Sheba zâmbea și-și dădea cu mâna prin păr. Olărit. Am repetat cuvântul doar pentru mine, încet. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din spatele barului era un ins aspru, cu o tichie de moș Crpciun pe cap și o rămurică de vâsc în spatele urechii. Țipa ininteligibil la colegii lui și la cei trei clienți care stăteau la bar. — E în regulă, Barry? a zbierat la un chelner care trecea când am intrat eu. Avea un puternic accent londonez - accentul cuiva căruia îi place să chinuie dialectul. Când m-a întrebat ce vreau să beau, a fost așa o agresiune explozivă, încât, deși mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a zbătut. — Vacă blestemată! a țipat spre Sheba. A urmat o luptă scurtă în timpul căreia ochelarii lui Richard au căzut pe jos, iar doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la Richard. Pentru moment toți trei - Sheba, Richard și doamna Connolly - au rămas nemișcați. Apoi, Richard s-a aplecat să-și recupereze ochelarii. Și-i punea la loc și tocmai începuse să-i spună ceva doamnei Connolly, pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]