1,522 matches
-
conta pe zei, a căror viață, după asemănarea celei a oamenilor, este făcută din rivalități și disarmonii. Poetul caută mai mult realism în situații și în prezentarea personajelor: lui Aristofan îi face plăcere să-și bată joc de regii în zdrențe puși în scenă de Euripide. L-a acuzat că, aducând pe eroi la nivelul oamenilor obișnuiți, atribuindu le slăbiciuni omenești, ar fi lipsit tragedia de marea ei valoare educativă. Însă aici Euripide e mai aproape de poeții moderni, care l-au
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
bine, ci a pășit cu diplomație subiectul, pentru că își cunoștea destul de bine învățătorul. - Și tu, fă? Asta era cea mai mare jicnire a Domnului. Dacă te stiga cu “fă” însemna că ai decăzut complet în ochii lui, că ești o zdreanță, o nerușinată, o aia ...Cam cu asta m-am ales eu în ziua respectivă, în calitate de șefă a clasei, pentru că am “aprobat” serbarea aceea, istorică de acum pentru mine. O altă întậmplare hărăzită “orelor astrale” s-a petrecut în curtea aceleiași
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ca-n teatrul TV de marți seara. Desigur, moliile își făcuseră datoria și-acum puteai să strecori două sau chiar trei degete prin opera lor, dar farmecul rămânea intact, înfășurat în mirosuri de naftalină și levănțică. Nimeni nu mai purta zdrențele astea, însă familia nu se învrednicea să le-arunce. Erau ca imensa colecție de dopuri și pungi a maică-mii: cine știe când puteau să mai folosească? Hainele duceau în spate eroismul lor, te atașai de ele ca de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele. Nu așa se procedează.“ „Da’ cum?“, m-am interesat. „Fără poezie, Robane. Liristul ăsta al tău freacă menta pe calculator, în timp ce pipița lui dă din coadă pe bulevarde.“ „Se zice liric,“, am observat, „nu lirist.“ „Mersi de coregrafie. Tot zdrențe e. N-are coloană vertebrală, o dă cotită după cum bate vântu’. 50% cinism, 50% lirism: rețeta perfectă a ratării. Mă decepționează.“ Mihnea a închis documentul. Sus, într-un colț al ecranului, algoritmul lui încă mai căuta, se întrezărea rotația iconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane și arcade, pârjolind liniștit arhitectura neoromană. Grupuri de Nero și Caligula în zdrențe sau la costum, cu diplomatul odihnit între picioare, lichefiau zidurile, ca niște pompieri cu jetul de flăcări îndreptat spre un pericol imediat. Căldura emana din zeci de-aruncătoare de flame, topind plasticul și pulverizând moleculele betonului și-ale erudiției. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor: eliberarea. Dar această imagine era infinit mai puțin grăitoare decât o alta, un detaliu pe care, dacă aș fi avut talent de pictor, aș fi pictat-o. Odată cu deschiderea porților, pe pod ieși o coloană de călăreți aproape În zdrențe. Aveau fețele supte, ca după o lungă Înfometare. În urma lor ieșiră femei și copii. Câteva din femei se apropiară de Ștefan și voiră să-i sărute carâmbii cizmelor. Voievodul descălecă și le ridică de umeri. Păși În mijlocul lor, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ochilor. L-am văzut chiar Îngenunchind În fața celor care ieșeau pe porțile cetății, mai mult morți decât vii. El era voievodul și ei erau supușii. Dar el a Îngenuncheat În fața lor. Un moment extraordinar. Oamenii plângeau de bucurie. Femei În zdrențe voiau să-i sărute mâinile. N-am văzut niciodată cum arată o țară eliberată de sub ocupația otomană. Poate fiindcă până acum, nici una din țările ocupate de otomani n-a mai putut fi eliberată. Am mereu senzația că asist la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iluzie. Se trezise sub privirea albastră a lui Ștefănel. Soarele scăzuse spre asfințit. Se ridicase În coate, privise În jur, apoi sări În picioare. Marea aducea din larg bucăți de lemn frânte de furtună. Fragmente de catarge, bucăți de vâsle, zdrențe din pânzele unor corăbii. Plaja era plină de semne ale unei catastrofe petrecute În larg. Nu se vedea nici un cadavru. Alexandru Își aminti Înălțimea colosală a valurilor. Nu, cadavrele se aflau pe fundul mării. Nimeni nu plutise până la țărm. Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ființa țării acesteia; toate instituțiile, tot trecutul, toate datinele; vertebrele noastre istorice și morale, familiile noastre vechi, amestecate în origine cu însuși începuturile neamului românesc, Domnii noștri drepți și viteji, gloria noastră, sângele și sudoarea, ochii înțelegători și inimele înalte, zdrențele lui Șincai și capul lui Tudor, pentru a se măcina din ele acea imundă făină ce hrănește o pătură superpusă de străini, străini de aceeași origine cu Simeon Mihălescu, de aceeași origine cu aciia cari au vândut vertebrele materiale ale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un ton cât se poate de serios, pe când eu abia mă abțineam să nu râd. Stranie formă de devoțiune amoroasă, la urma urmei... Ea îl așteaptă cu drag în Franța, la Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul drept o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai prețios ca minciuna. De aceea, se cuvine a-i prețui pe mincinoși", " Nicăieri nu se greșește mai mult decât în viața sentimentală", "Dacă suptul copiilor nu ar crea plăcere, multe femei ar uita să-i mai alăpteze", " Chiar în zdrențe poți fi bun de ceva: de sperietoare", " Proștii au un defect își subapreciază prostia", "Poate că geniul nu-i decât mediocritatea conștientă de sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Îmbrăcămintea necesară, după sezon. - Două rânduri de rufe. - Veselă pentru masă. - Cazarmament complect. Evreii din detașamentul de pe lângă acest Batalion, trimiși de Cercul de Recrutare Iași, nu numai că nu au acest echipament, dar umblă: desculți, desbrăcați complect, abea au câteva zdrențe cu care își acoperă organele genitale. Din tot echipamentul celor 450 câți sunt în detașament, nu s’ar putea echipa în condițiuni bune nici un număr de 20 evrei. Din această cauză, se rănesc în timpul lucrului și trebuesc ținuți câte 2-3
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Dumitrache, care era Înmormântat În cimitir acolo, era mort, era bătrân deja și atunci... În curte stăteați toți Împreună sau pe zone geografice? În tot timpul zilei eram În curte. Ce făceai În curte? Fie că Îți mai căutai o zdreanță, dacă mai stăteai sub un castan la umbră, că erau castani În curte, sau, dacă nu, te-ai plimbat de jur-Împrejur, că era o curte destul de mare. Și grupuri-grupuri Îi vedeai plimbându-se... Se lucra și la ateliere, că erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
judecați toate loturile de parașutiști. Și, rând pe rând, o-ntrat și-n celula asta câteva persoane cu parașutiștii. Eu eram a patra sau a cincea... Da’ asta vreau să vă spun, ce impresie mi-o făcut capetele ale Înconjurate de zdrențe... Aveam 29 de ani. Eu din fire-s optimistă, Îs sangvină... Și mă gândeam... Și nu știam dacă să râd sau să plâng... Și am Început să zâmbesc la capetele acele’ care se uitau la mine și am zis: „Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același program infernal... O experiență neplăcută am avut aici Într-o dimineață când, fiind de serviciu și trebuind să servesc cafeaua la ceilalți deținuți, am găsit În aceasta o otreapă, o zdreanță... Iar când m-am plâns la gardianu’ de serviciu și i-am arătat de unde bem noi cafeaua, am fost luat de guler de către subofițerul de serviciu și dus la poartă, unde am fost Înjurat, mi-a adresat fel de fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acum strălucea peste acoperișul edificiului. Poetul intră În zona aflată Încă În umbră, unde se găsea scara ce ducea la etajul chiliilor. Abia Începuse să urce când peste el dădu cineva care cobora vertiginos. Era o fată, acoperită cu câteva zdrențe. Priorul căscă ochii cu surprindere, recunoscându-i trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să șoptească, cu glasul retezat. Tânăra izbucni, râzându-i În nas cu o expresie prostească, Înainte să Își reia alergarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
schimba fața veacului. - Cine e Brandan? Și unde e? El e creierul Înșelăciunii, nu-i așa? - E doar un pehlivan, unul din zdrențăroșii care Îi vrăjesc pe țărănoi pe la bâlciuri. Dar e bun, nu ți se pare? Și credibil, sub zdrențele alea de călugăr. Credeam că Îl găsesc aici. - Cine i-a dat lui Brandan oglinzile pentru iluzie? Și cine trage sforile, aici, la Florența? Cecco scutură din cap. Avea un aer sincer. - Nu știu asta. Am aflat de proiect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gândul către Împărat. Acum, trupul său zăcea Îmbălsămat la Palermo. Dar unde Îi era inima, odată smulsă din piept? Acolo, În odaie, nu răsuna oare un ecou al minții sale, cu mai multă putere decât În preajma corpului său descompus, a zdrențelor rămase din veșmintele sale regale Închise În sarcofag? Poate că acesta era sensul profund al profeției lui Michael Scotus: „Sub flore morieris”. Îți vei sfârși zilele la Florența. Precum marele său arhitect. Omul care ar fi vrut să Îi ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-o zecile de criminali de război și bandele de rând care cutreierau munții noștri din nordul țării la ordinele lui Rankovici, pentru a ucide pe tovărășii noștri. 10 - 15 dintre acești criminali și trădători au fost lichidați, iar alții, în zdrențe și flămânzi, neputând rezista mai multă vreme în Albania, au fugit în Iugoslavia”. Pentru a deteriora și cu alte „dovezi” imaginea „reformatorului de la Belgrad”, Tito este acuzat de tentativă spargerii „unității de luptă dintre popoarele grec și macedonean”. Mai mult
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
zicem chiar rele. Combateți atunci mijloacele, domnul meu, combateți-le în defectuozitatea lor, și nu persoana, individul, principiul său cel bun, cari toate în sine au a face puțin cu vestmântul, defectuos sau ba, cu care o îmbraci. Geniul, în zdreanță sau în vestminte aurite, tot geniu rămâne; ideea sublimă, espresă chiar într-o limbă, defectuoasă, tot idee sublimă rămâne, și principiul cel mare și salutariu același rămâne, aplicat prin mijloace greșite chiar. Și, dacă combateți formele esterioare ale fondului, băgați
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de nebuni ori în drojdiele vițielor beției și ale desfrînărei; copii bătrâni ce pătează părul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen, mai teluric în această natură ce-i zic omenească. Să ne uităm deplin sub zdreanța de purpură ce o pun ei pre profunda lor mizerie și să vedem cum faptele concrete izbesc în față acele abstracțiuni statistice ce ei le prezintă lumei și cum toată viața lor publică e o parodie. - Cele șasesprezece milioane de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mare dată de D. Millo s-a întîmplat un SCANDAL, care n-a avut însă altă consecință decât acea de-a irita puțin publicul. Comitetul teatral, după publicarea afișului spectacolului, interzisese reprezentarea canțonetei comice a d-lui Millo Haine vechi, zdrențe politice. Se stinsese luminele din teatru pe când sala era plină de spectatori cari cereau executarea programei, se coborâse cortina, orchestra fusese asemenea depărtată și, după strigăte de o oră, după o erupțiune pe scena întunecoasă a unei părți din public
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
reacțiune în contra ignoranței și spiritului de neadevăr al "academicianilor", în atmosfera noastră mai liniștită se va crea poate și un teatru. Pe când la București se vor reprezenta pe scenă farse cu aluziuni necuviincioase la demnitarii statului și se vor spăla "zdrențe" atât în teatru cât și aiurea, în Iași ne vom învrednici poate cu vremea de-a crea o atmosferă artistică unde oamenii de orice opinie să poată privi c-un egal interes zugrăvirea părții eterne din om. Neavând un teatru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de sub firma X presupunem că bancrotează, oare caracterul firmei lui, cu toate că numele a rămas același, nu se schimbă? Dovadă dar cumcă firma, numele nu e lucrul, ființa însăși - cum haina ce o poartă un om nu-i omul însuși, cum zdreanța unui nume obscur poate acoperi un geniu, cum purpura unui nume regal poate investi pe-un idiot. Cine conspira dar contra legii fundamentale a "Romîniei" acela e mai conspirator 66 v decât cel care conspiră contra numelui, a hainei, pentru că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
italian. L-a trimis și pe el să înconjoare gardul uzinei Westinghouse în căutare de scânduri vechi. Coxie muncea pentru un hamburger și o sticlă de vin de California sau de trăscău. Făcea și pe paznicul, și dormea pe niște zdrențe în fața grilajului verde care acoperea rar folosita ușă din față. Așa că a luat-o la picior șontâc-șontâc - avea un glonț în pulpă, zicea el, de la San Juan Hill - pe lângă gardul mare din plasă de sârmă, lung de o milă, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]