3,418 matches
-
-n mine, ce m-apasă greu. Clipe-ndoliate dispar în Infinit... Oprind tic tac-ul Vieții, absurd, nedefinit Căci mort este timpul, ucis d-eternitate In lupta lui... cu soarta făr' afinitate. Intrebări ce-apasă ca piatra de granit Au zdrobit iubirea, neconjugată-n timp. Clepsidre ce răgazul din ele au iubit, Iși scutură nisipul, împrăștiind răstimp. Mă voi retrage-odat' în... veșnic anotimp. Urmând calea lactee ce-ajunge în... Olimp Voi dăinui ca vântul, prin lumile albastre Trăind o veșnicie în
SE ZBATE UNDA VIEŢII... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Se_zbate_unda_vietii_doina_theiss_1391708632.html [Corola-blog/BlogPost/360291_a_361620]
-
gândul și mă-nvie Frumos și tânăr ca un călușar... Vreau să-i culeg cu grijă, bob cu bob, Nimic să nu rămână de pierzare, Ce liber mă simt, Doamne, ca un rob Scăpat definitiv din închisoare! Tu să-i zdrobești desculță pe-nserate Și mustul să ne vindece de noi, Miroase-a vin și-a nuntă în cetate, Tu fă-mă iarăși tânăr înapoi... Pe mâini, pe ochi, pe ființa mea deplină Sunt plin de mierea strugurilor copți Și chiar acum
CULES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1442405749.html [Corola-blog/BlogPost/381740_a_383069]
-
preț pentru a-și umili adversarul. Încleștarea de pe câmpul de luptăera aprigă: El calului dăpinteni, îl lasă-n a lui vrere, / Se duce și izbește păgânul cu putere. / Îi frânge scutul bun și platoșa-i destramă, / Despicăpiept și oase-i zdrobește, fărăsamă, / Șira spinării-i rupe, atât de-adânc împinge / Lancea, și cu ea suflarea-n piept îi stinge, / Apasăfierul tare și trupul îl clătește, / Cu-o opintire bunăla pământ îl trântește, / În douăjumătăți ceafa i-a despărțit.[6]Cavaleria grea
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
de capăt stâncilor și humii, /de parc-am ști c-aci e Dumnezeu, / Înmormântat de la-nceputul lumii. Izbim mereu și ca-ntr-un surd ecou /ni se prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un cavou / să ne zdrobim truditele ciolane. / Și cum prin pâclă ne mișcăm înceți, /ni-s tâmplele un scrâșnet de motoare /și-n loc de mâini par-cam avea lopeți / și-am dumica șenile sub picioare. Iar către zori, împovărați de răngi, /de-ngenunchem pe deal
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
în beznele afunde, /când m-am trezit, ce noapte era! Și numai eu /mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu știu unde. Și m-am târât pe lângă pereții goi și uzi. Frânt, rezemat de-o grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Dacia. Eroilor,pe care îi proslăvim și unii au ajuns chiar sfinți în Calendarul ortodox,nu putem să le acordăm imunitate în privința capacității de comportament imoral.Unii dintre ei au călcat în picioare”multe flori inocente”, cum scria Hegel, au zdrobit multe lucruri în drumul lor ,pentru ași ajunge țelul. Să nu uităm grozăviile făcute de Ștefan cel Mare, care alături de luptele sale antiotomane(Vaslui, Podul Înalt, Valea Albă, Războieni, etc), a tăiat capete nevinovate după un județ superficial și hotărâri
EROII NOŞTRI, CRIMINALII LOR, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Eroii_nostri_criminalii_lor_al_florin_tene_1391143923.html [Corola-blog/BlogPost/363664_a_364993]
-
răutatea lumii, sunt arse de văpaia din pasiunea ta. Mi-ai dat iluzia că pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile transformate în scrum. Lanțurile cu care mă înlănțuie patima ta nu mă ucid dar nici nu mă lasă să trăiesc. Lasă-mă să zbor, Ermit, lasă-mă să-mi viețuiesc destinul, chiar dacă asta ar însemna
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/mioara_timofte_1457028232.html [Corola-blog/BlogPost/363542_a_364871]
-
pendulezi iluzii, îmi smulgi din brațe fructul, Mă-mpingi spre deziluzii și visul să îmi frâng? De ce să-mi strig durerea în miile de forme? De ce blochezi și mintea să nu mai aibă sens? Mă proiectezi în mine cu chin zdrobit de norme Și vorba mă atacă, mă-nchide în nonsens. De ce s-ascund sub pernă tăcerea în derivă? De ce sufoc și păsul și îl transform în fum? De ce nemulțumirea să-ngroașe o arhivă Și viitor albastru să se transforme-n
TRISTEŢE ÎN FELUL MEU de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1414773005.html [Corola-blog/BlogPost/360211_a_361540]
-
o rabd, în drumul ei spre fruct? Atât de gratuită, oferindu-l? O simplă ploaie-n loc de viaduct? Înmugurind, în alb, și verde, grindul? Cum să primesc, dator mereu, un dar? Cum să îngădui umilința cruntă, Să n-o zdrobesc, ca să obțin nectar, Ci ea să-mi fie veșnic dar de nuntă? Și am bătut-o-n cuiele de ieri, Și azi - Și-am răstignit, încoronată, Lumina gratuitei primăveri... Murind, și înviind - neîntinată ... 5 aprilie 2012 Referință Bibliografică: Odă Învierii
ODĂ ÎNVIERII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Oda_invierii_jianu_liviu_1333617160.html [Corola-blog/BlogPost/359127_a_360456]
-
la cruce. Și mai mult avem un minunat mangaetor-Duhul Sfânt care ne atinge atât de delicat inimile având capacitatea de a transforma și cel mai diform caracter. Dvinitatea dorește să se implice în viețile noastre, în tot greul care ne zdrobește. Atunci de ce avem atâta teamă, atâta stres, și compromis cu râul? Pe când ar fi mult mai ușor să ne încredem în Hristos și să ne deschidem inimile pentru că puterea Să vindecătoare să restaureze ființele noastre.”
INNOBILATI DE FRUMUSETEA DIVINA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 by http://confluente.ro/Inobilati_de_frumusetea_divina_eugen_oniscu_1346239260.html [Corola-blog/BlogPost/355310_a_356639]
-
alții, vindecă.”. „Să-ți spun ce este dragostea adevărată. E credință oarbă, umilință fără preget, supunere desăvârșită, încredere și dăruire împotriva ta însuți, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îți dai inima și sufletul întreg celui care ți le va zdrobi. Dragostea - rădăcina și izvorul binelui.” - afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur. „Dragostea este o ființă sălbatică. Când încercăm să o ținem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobește. Când încercăm să o înțelegem, ne tulbură.” - scrie
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Mircea_dorin_istrate_indulcitele_iubiri_al_florin_tene_1336207384.html [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
Articolele Autorului Ca în fiecare an, sărbătoarea zilei de Înviere a Domnului Isus, aduce cu ea emoții, sentimente în care tristețea morții este învinsă de bucuria învierii, a triumfului Vieții. Domnul Isus a Înviat cu moartea-I „pe moarte călcând”. Zdrobind capul „șarpelui celui vechi”, învingându-l pentru veșnicie, răscumpărând rasa umană de sub osânda păcatului și a morții. Domnul Isus este „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veșniciilor și Domn al Păcii” (Isaia 9:6-7). El a adus speranța celor care sufereau
ISUS HRISTOS A INVIAT! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1428648190.html [Corola-blog/BlogPost/373009_a_374338]
-
păstrat identitatea. Într-un anume fel cartea ne oferă posibilitatea să deducem atitudinea autorului față de evenimentele banal de crude ale vieții. Ochii copilului, sau al mamei, ai părintelui, sau ai amicului ne privesc mângâindu-ne și vindecându-ne sufletele noastre zdrobite de restriște. Cristale lacrima ascunsă în troienele de vise ale lui Mihai Lisei. Oricum, odată cu dorința de a vedea și alte volume ale autorului, încheiem cu aceste rânduri ale lui. Au meditat îndelung asupra acestui misterios text, iar când îl
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Femeia_cu_luna_0.html [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
orașelor Turnu-Severin și Brașov. Gorjul nostru, cu uzină de armament și fabrici militarizate, a fost ocolit. De ce?... Poate știți dumneavoastră! Eu nu am aflat până acum. Atunci, la amărâții din Severin, în biserici lumânările s-au stins, ouăle s-au zdrobit în buzunarele celor de sub dărâmături, „mielul s-a speriat și el în tavă, cozonacul s-a aplatizat când peste 150 de cvadrimotoare B-24 zguduiau noaptea severineană și liniștea dimineții brașovene. Îmi și imaginez cum sunetul a două ouă roșii ciocnite
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492327239.html [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
cu rezultatul exact și cu zecimală în perioadă. Puțini vorbesc atât de bine, în fraze atât de lungi. Acest tip de înșiruire a cuvântului e în general, apanajul bârfei și agresiunii verbale. Dar Florin Piersic nu folosește cuvântul pentru a zdrobi demnitatea umană. Florin Piersic folosește cuvântul pentru a înnobila caracterul uman. Ar fi de scris uriașe volume despre Florin Piersic, fără să se ajungă la o gândire mitică, ci la o expunere oricât de grandioasă, limitată în fața staturii sale spirituale
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1403708060.html [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]
-
nemurirea ta-mi râvnește palma Te-adun din lacrimi false de profeți... De-acuma existența-i doar o clipă Când viața toată-ncape-ntr-un "Acum" Și-o mângâiere caldă, pe aripă; Dar repetat te pierzi, pe-același drum... De-acuma neuitarea mă zdrobește Din ploaie mă preface-n Curcubeu Secunda-n ani lumină ne-amăgește În templul Nesfârșitului mi-ești Zeu. ...De-acuma simt un dor absurd de tine Și nu mai știu cum să m-ascund de gând Nu știu dacă-i
DE-ACUMA... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1496868354.html [Corola-blog/BlogPost/366474_a_367803]
-
pe la fabrica mea.” Mihai își încordă maxilarul ca să se abțină să nu îl înjure pe acel om, ba mai mult simți o furnicare prin tot corpul o furie groaznică îl cuprinse s-ar fi năpustit asupra acelui individ să-l zdrobească în bătaie să-și reverse tot amarul adunat în ultimul timp însă se abținu îi întoarse spatele și plecă împreună cu Sofia așa o chema pe soția lui. În ultimul timp se certau tot mai des își reproșau unul altuia că
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446376296.html [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
pe amândouă. Urla : - Monitor, ai ? Monitor care nu pricepe un simplu ă-ă-ăă !? Mârlan, asta ești ! Treci în locul lui! Și a arătat spre Gogu. Cred că m-a îmbrâncit Gogu în locul lui de mârlan, azvârlindu-mi cărțile și tăblița. Eram năucit. Zdrobit de usturimea palmelor umflate, nu mai vedeam, nu mai auzeam. Îmi vâjâia în urechi zbârnâitul diapazonului : ă-ă-ăă ! A doua zi, Gogu a intrat în pielea de monitor și a început să-mi lucreze căpățâna cu urecheli, păruieli și pumni în
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444326536.html [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
vedeam printre oglinzi când convexe, când concave, niște deformații grave ce nu doream să le vezi. din părul tău curgeau stele iar din glezne lapte dulce, ochii îți erau luceferi, corpul ți se destrăma, o frumoasă fără fire ce-mi zdrobise inima. cerul s-a-nclinat de-o parte și te-a aruncat departe, noaptea te-a făcut nălucă, izbește-mă, fericire, uite așa în nesfârșire ca să pun mâna pe ea că este iubita mea. visul mi s-a destrămat, cerul
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1425798725.html [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
Stalin, Leningrad. Davai! Ultimul transfug RDG-ist evocă momentul în care soldatul american deschide portbagajul și îl anunță că poate păși în libertate; soția îl întâmpină, în mână cu biletul pe care scrie „Nu te mai întoarce acasă”. Mototolit biletul, zdrobit trecutul, sfâșiate inimile. Oameni reuniți după spaime de moarte. Oamenii palizi, gânditori, pășesc cu teamă prin zidul despicat, cu lacrimi în ochi și cu frică în suflet, atât de cuminți, atât de fericiți. Bat tovărășește cu palma deschisă pe capotele
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Checkpoint_charlie.html [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
Erau morți de mai multe zile. Un elev adjutant era complet gol. Nimei n-a știut vreodată cine și de unde este. Poate îl mai așteaptă acasă cineva să se întoarcă. Alături de el erau doi nemți: unul avea falca de jos zdrobită; celălalt —un copil frumos, blond —era lovit în inimă. Îi înfrățise moartea. Mergem, mai departe. Câți vor ajunge până la capăt? Suntem atât de singuri, de uitați în tragedia noastră“... „În stânga a început azi dimineață să bată tunul. Ai noștri încearcă
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_dumitru_1422769149.html [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
băcănie cu purtarea lui ce nu „cadrează” cu părul alb pe care-l poartă de câteva decenii bune. La șase ani am fost îndrăgostit lulea de a fetiță ceva... cu mult mai mare ca mine! Ea era cea care-mi zdrobise inima. O chema Niura și avea vreo 16 ani. Venea adesea pe la mama sa „dea la mașină” diverse lucruri de îmbrăcăminte. Mama avea o mașină de cusut Singer cu picior, pe care o avea de la mama ei, adică bunica mea
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ultima_mea_iubita.html [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
atât mai veghetor devenea Marele Vasile. Trupul lui epuizat îndura încă și mai multă rugăciune și priveghere: „Vezi-mă, Hristoase al meu!” Întărește-mă să pot sta drept, să Te mărturisesc, să nu dau înapoi nici o clipă. Nu din mândrie. Zdrobește-mă, batjocorește-mă înaintea întregii lumi - nu mă împotrivesc, o primesc cu bucurie. Pier, de voiești. Nu caut ale mele. De altfel, oare mult voi mai putea trăi astfel? Ceea ce voiesc e să stau cu tărie înaintea satanei; să se
DESPRE REALISMUL TEOLOGIEI ŞI SLUJIRII SFÂNTULUI VASILE CEL MARE – EXPRESIE A STĂRUINŢEI ÎN TREZVIE ŞI ÎN MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI BISERICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 29 din 29 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realismul_teologiei_si_slujirii_sfantului_vasile_cel_mare_expresie_a_staruintei_in_trezvie_si_in_marturisirea_adevarului_bisericii.html [Corola-blog/BlogPost/342476_a_343805]
-
S-a lepădat doar un ostaș, ce a murit imediat Iar Aglaie temnicerul, în iaz locul i-a luat, Mărturisind a sa Credință : "Și eu de-acuma sunt Creștin !" În Rugăciune cu ostașii și-a asumat supremul chin... Le-au zdrobit glezna cu ciocanul ; apoi au fost incendiați, Primind Cununa Veșniciei, pentru CHRISTOS Martirizați : 5 ostași al căror nume, Istoricii l-au pierdut, Alături de 35, cei cu numele știut : Candid, Domnos și Smaragd, Teodul, Valent, Xantie Vivian, Prisc, Alexandru, Filoctiman, Claudie
SF.40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1425838853.html [Corola-blog/BlogPost/377232_a_378561]
-
era frontieră, era roua de pământ fertil.. râul frângea deja iluziile mele și vestul se reliefa în depărtare unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă.. vară era departe, dar de acel pământ și de acele pietre mi-aș fi zdrobit în continuare mâinile.. rămân amintirile și câteva zile în plus dăruite timpului care se scurge. ..ed era frontieră, era rugiada di terra fertile.. îl fiume già spezzava le mie illusioni e l'ovest și stagliava în lontananza dove le prime
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/luca_cipolla/canal [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]