2,211 matches
-
acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându-se că nu a adus și zeamă acră. „După două păhărele Își va reveni, conchise ea. Numai să nu bea prea mult, că pe urmă chiar că nu mai scap de el...“ - Nu te teme, o liniști oaspetele. Timpul meu deja a expirat, așa că nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca altădată... Unora le-au crescut roșiile În grădină mari cât niște pepeni, altora vacile le-au fătat viței cu două și trei capete... Sfârșitul lumii e aproape“, medită el, umplându-și borcanul cu spirt Royal și Îndoindu-l cu zeama de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se ca un bun cetățean În spate, sperând că nu urma să fie Împins mai departe de ușa din dos, căci nu mergea decât cincisprezece cvartale, și Înghesuiala era mare. Mirosul obișnuit de dosuri Îndelung așezate, de pantofi acri, de zeamă de tabac, de țigări de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
claxon. Se pare că s-a Întors domnul Toyama În persoană.) Aceeași zi, ora12.19. S-a Întors Toyama. Deoarece mi-a spus că este extrem de ocupat, l-am interogat În timp ce mînca. Masa domnului Toyama a constat din pîine și zeamă ce semăna cu supa. S-a plîns că trebuie să se mai Înzdrăvenească puțin, trebuie să aibă grijă de stomac și nu-i amuzant să fii taximetrist. Părea cu adevărat preocupat de soarta dispărutului și s-a străduit să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și am vomitat, până când o zeamă verde a început să mi se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-am înfășurat sârma de tras apa în jurul gâtului și m-am lăsat în jos, ca să atârn așa, cu ochii bulbucați, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca și cum tocmai mă trezisem dintr-un vis monstruos, de parcă eram suspendată în starea aceea paralizantă, năucă, dintre somn și realitate, în care încercam zadarnic să mă agăț de realitate. De normalitate. —Di cum ai ÎNTRAT în crâșmă! Mi-am dat ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A TREPTUL un barrrosan! —O, Doamne, iar începe. Neliniștită, Rachel și-a ridicat privirea spre tavan. Nu știu cum reziști, eu una nu pot. Am dat din umeri. Mie chiar îmi plăcea. Îmi ținea de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iar al doilea, pentru ca pielea rănită să nu se usuce. Folosi multe dintre instrumentele sale de chirurg pentru remedierea rănilor făcute de armele ascuțite. Pe răni presără pulbere de semințe de papirus - un remediu excelent, ce ajuta cicatrizarea - și smirnă, zeamă de verigar și rășină de fistic. Fața îi era scăldată în sudoare, din cauza luptei îndârjite pe care o dădea împotriva morții. Nu se iviseră încă zorii. Valerius bandajă cu grijă toate rănile. Fata îi aduse o pătură de blană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fantomă! Vitellius se trânti pe un scaun mic, care scârțâi sub greutatea lui. — E o fantomă. O fantomă care aduce numai nenorociri. Sper să nu-l mai văd niciodată. Hangiul îi oferi un vas cu năut: — L-am fiert în zeamă de carne de mistreț. Vitellius luă vasul. — Ce vești ai despre gladiatorul meu? — A, el... — Te-am plătit. Ești cel mai devotat informator al meu, zise Vitellius cu gura plină. Cel puțin așa sper, pentru binele tău, adăugă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o bucățică de zahăr ca să-ți îndulcești gura. Pinocchio: Dar unde e bucățica de zahăr ? Zâna: Uite-o aici! (și zâna scoate o bucată de zahăr dintr-o zaharniță) Pinocchio: Mai întâi vreau bucățica de zahăr, p-ormă o să beau zeama aia amară ... Zâna: (dându-i bucățica de zahăr) Îmi făgăduiești ? Pinocchio: Da. (ia zahărul și îl mănâncă repede) Ce binear fi să fie și zahărul o doctorie! Aș vrea toată ziua să mi se dea. Zâna: Acum ține-te de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se apucară să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
făcută din ea, doarme dus până a doua zi. Poți să tai lemne pe el. ― Și când îi gata fiertura, Zaura? ― Mâine la ceas de chindie ți-o pun în mână. Da’ vezi! Nu mai mult de un degetar de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o vreme, care lotrului i s-a părut un veac, s-a întors cu o oală în care aburea fiertura cu pricina... ― Iaca că îi gata și leacul. ― D-apoi cum am să merg eu călare cu oala plină cu zeamă în brațe? ― Nu te grăbi, caaa.... Întâi să se răcească și am s-o pun într-un ulcior. Așa cere rânduiala. Până una-alta, să-ți spun cum ți-or merge treburile. ― Dacă altfel nu se poate, te ascult: Țiganca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în cazul Brenda Allen - mai marii celor două organizații profitând de atenția celor mai faimoase prostituate din L.A. - existase o solidă cooperare Oraș/Comitat, patologii și asistenții folosindu-se în comun de foliile de plastic, fierăstraiele pentru tăiat oase și zeamă de murat hoituri. Acum, când polițiștii de la Oraș îl protejau pe Cohen pe Strip, nu apăreau decât complicații între cele două agenții. O serie de edicte fuseseră emise de cei de la secția Personal a Orașului: nu împrumuturilor de scule medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
treabă ca asta?” „Sunt băiat muncitor. Cine-i la recepție?” Bătrânul își șterse de perete degetul cu care se scobise. „Pot să jur că nu ești prea tare la conversații. Dr. Katz era la recepție, da’ a recepționat cam multă zeamă tare. Acum recepționează niște vise în caiacul ăla ovreiesc. Cum se face că ăștia toți conduc Cadillac-uri? Dacă ești detectiv ar trebui să dai un răspuns la asta, nu?” Danny își simți pumnii încleștându-se în buzunare, semn că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebuie s-o lași moartă! Ai prea mult de pierdut. Aranjează-i lui Lucy un cuib undeva unde grecul să n-o poată găsi. Ceva cușer. Cohen ridică mâna de pe masă, își scutură cioburile de sticlă din palmă și linse zeama de lămâie de pe degete. Cine mai era băgat în afacere, în afară de grec? Buzz arătă spre ochii lui, acolitul fidel care nu minte niciodată. Se gândi la doi amărâți pe care-i gonise din oraș pentru că atentaseră la carnețelul cu maimuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mângâiat botul umed și rece, unde m-am jucat cu mieii și i-am ținut în brațe, unde soarele îmi arunca pe obraz o altfel de lumină, apa din fântână avea un gust aparte, iar fructele mi se ofereau cu zeama și parfumul lor inconfundabil. Toate acestea și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
un porc, care e sacrificat până la amiază. Porcii fără cap ar trebui să fie aruncați după ceremonie, dar nu sunt. Eunucii templului îi ascund, îi tranșează și îi vând la un preț bun. — De mai bine de două sute de ani, zeama din cazanul uriaș în care sunt fierți porcii nu a fost schimbată niciodată, îmi spune An-te-hai. Focul din sobă nu a fost niciodată lăsat să se stingă. Eunucii vând carnea de porc răspândind zvonuri: „Asta nu e carne de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ordin să se Închidă școala. Autobuzele nu răzbeau până la noi, toată lumea era fericită, stătea pe lângă sobe, se Îndopa cu carne de porc și cârnați, se mângâia cu vinișorul roșu din butoaie, iar a doua zi de dimineață se dregea cu zeamă de varză ori cu murături, ca s-o poată lua de la Început odată cu venirea prânzului. Oamenii chefuiau cu inimile ușoare, căci nu aveau treburi de făcut prin ogradă, iar la câmp - abia spre primăvară. Dordonică, după ce se convinsese la autogară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu putință și ne-a chemat și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
electrică din sat. Lanternele, cum am avut cinstea să-ți mai spun, erau obiecte de mare preț. Funcționau cu niște baterii pătrate, cu două lame de tinichea În prelungirea electrozilor. Erau foarte proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele lanternei. Când le cumpăram de la Cooperativă, adesea pe ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm. Lipeam limba de cele două lame de tinichea. Dacă ne ustura nițel, Însemna că aveau curent În ele; dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care boierul, ca să-și bucure musafirii, Îi pescuia cu undițe În cârligele cărora Înfigea gogoloaie de mămăligă iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pus să facă o treabă, mai bine o făceai tu, dacă voiai s-o vezi terminată ori măcar Începută. Se ducea străbunica mea - Bâta, cum se zice pe aici - să-l cheme pe Cucu, să zicem, la stropit via cu zeamă bordeleză. Bâta luase În arendă niște vie de la boierul cu os domnesc și cu noroc În viață și se cam necăjea cu ea, că toată vara trebuia să stea cu pompa În spinare dacă nu voia să culeagă În toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat la Florea Cucu să-l tocmească pentru a doua zi la stropit via cea mofturoasă cu zeamă bordeleză. E de prisos să merg mai departe, căci ți-ai dat seama și singur - cu puțina și leneșa ta minte - că finu’ Cucu a Încuviințat cu bucurie să vină la muncă, dar În ziua următoare - ghinion - și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desfătările nu le lipseau, căci, e de la sine Înțeles, Își păstrau pentru ei cele mai ațâțătoare femele. Într-un timp, ducându-se vestea târgului foarte departe, au apărut unii tocmai dinspre malul mării și au adus cu ei minunea minunilor: zeama de struguri. A fost tămbălău grozav, căci marfa era puțină, iar doritorii o grămadă: nefiind obișnuiți, după numai două-trei guri din licoarea fermecată pășeau Într-o lume a veseliei și a fericirii. Mintoșii era cât pe-aci să scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]