688 matches
-
sărutându-l dulce. Ce suflet cald și câtă-înțelepciune De la Dumnezeu oare-i se va pune? Și cu bucurie, cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pleca să ducă laptele la coana preoteasă, Toma o pândea din spatele gardului, dar niciodată n-a mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-l mai căuta. Era cam pe la mijlocul celei de a treia zi când paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă, umbreau râulețul, iar zefirul care le legăna frunzișul tempera căldura. Aici veneau ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul îmiresmat de flori le turna parcă puteri noi în vine. Roland a simțit imediat o înrâurire binefăcătoare, deși era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
prezinți la raport cu sergentul Dinsus! ― Am înțeles, domnule locotenent colonel! După ce a trecut prin fața ultimului pluton, colonelul s-a retras spre centrul platoului și a ordonat „pe loc repaus”. S a lăsat o liniște întinsă ca un voal de zefir. Doar câte un pițigoi care tocmai era în schimbare de ghiers - fiindcă venise primăvara - mai tulbura această pace a dimineții... ― Ostași! - s-a auzit glasul comandantului. Vocea îi era puțin voalată, ceea ce însemna că vrea să le spună lucruri însemnate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-ntre mame, lacrimă pe Pământ, Ești carte cu povești, un pas spre uitare; Ești ploaie de stele, Univers în Cuvânt, Ești suflet sidefat, minune sub Soare. Ești firul de nisip prin clepsidra vieții, Ești pură comoară, alungi umbra deasă; Ești zefir în șoaptă, clipa bătrâneții, Ești suflet, femeie, a lumii aleasă! Ești suflet, femeie! Ești cea mai frumoasă! Plângi... Cât de trist e zâmbetul de dor, Cât de pură-i tinerețea-n floare, Se prelinge-n jos mult prea ușor Lacrima
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar plânge floarea într-un suspin duios. Sunt abătut, pe umeri frigul mă apasă, în noaptea nghețată zăpada-mi intră-n casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
balanța Și judecă singur ce-i rău și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie Și visuri nebune-n dorinți ancestrale. Spirale de dor în fantastică cheie Sub cerul senin îmi cântau madrigale. Neplânsele lacrimi rămase-n uitare Zefirul le zvântă ștergându-le clipa... Atâta risipă de viață! Iertare! Las astăzi iubirea să-mi crească aripa. Astenii de primăvară Iar mă dor albastre doruri Și mă simt căuș de vânt, Am dat mersul pentru zboruri Și cuvântul pentru cânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin Iar trandafirul, într-un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să viseze Întâmplările sătenilor. În acea perioadă de timp despre care nu știa nimeni cât durase și pe care iarăși nimeni - nici măcar cei care credeau În ea - nu o pomenea, căpătaseră aproape cu toții aripi și Învățaseră să zboare, legănați de zefiruri blânde, feriți de vreme rea și cu belșug de rai pe ogoare. Visul, Însă, apucase să se urâțească și, În cele din urmă, să pomeniseră iarăși fără aripi În spinări și cu tălpile În noroiul gras al ulițelor. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mugur, mugur, mugurel...” Îngeri vin tiptil ți‐alene și te mângâie pe gene. și mi‐ți leagă‐n Dulce leagăn Fraged trupușor de crin, Ca s‐ adormi frumos și lin... Ce tresari?... Nu‐ i nime, nime... Liniște și‐ntunecime. Doar zefirul, Musafirul Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag... și‐ a trimis o gâză mică Să‐ți aduc‐o scrisorică și să‐ți spună Noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce acum... CÂNTEC SFÂNT Cântecul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au strâns în jurul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îndreptarea păcătosului, ci capul lui. Pentru ce a făcut el, răsuflarea în presă a dulcii povești de amor, folosind un trabuc din cea mai bună 36 marcă, cubaneză, dintre Bill Clinton și Monica Lewinsky, nu mai este decât un suav zefir la vreme de seară. Așa că, inimile diplomaților americani acum tresaltă, la vestea că acest individ e perfect reținut, și bine priponit, la Londra cea cu temniți strașnice. Acum nu le mai rămâne, decât să găsească rapid cea mai bună metodă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu mâinile la spate - din dosul tufelor de liliac - se arată bătrânul. Merge încet, purtându-și privirea azurie undeva spre zare. Zefirul flușturatec îi înfoaie barba și pletele albe. Nu m-a văzut încă... Nici eu nu mă mișc din locul meu. Vreau să văd cum va reacționa la vederea mea. Mai are doar câțiva pași până la portiță. Îi număr: unu..., doi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dar mai avem nevoie de câte o mămăliguță. Somnul ai să ți-l faci în hamacul atârnat între crengile stejarului de colo. Somn ușor, fiule! Mulțumesc, sfințite! Când te vei trezi, să vii pe malul iazului. Un somn ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi, dogoarea zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea o melodie murmurată. M-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut să asemăn acest joc cu armonia arabescurilor încrustate pe zidul mănăstirii Trei Ierarhilor... După ce ne-am așezat fiecare la locul lui, bătrânul a vorbit, așa ca pentru el: Zefirul ista jucăuș parcă anume a pornit hârjoana cu apa ca să-ți dea ție idei... Dacă și sfinția ta se gândește la același lucru ca și mine, atunci gând la gând cu bucurie... Pe când rosteam aceste cuvinte, mă întrebam: „De unde știe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și că obiectele din jur sunt cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Toma. O va regăsi, așadar. Îi va regăsi pe toți, pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
galopant în modul de a trăi sexualitatea, imperativul muncii sau responsabilitatea cetățenească. "Găștile", în toate domeniile, nu recunosc drept legi decât regulile pe care și le-au fixat ele însele. Nu mergem împotriva Spiritului timpului, iar cel care suflă, când zefir, când uragan, asupra societăților postmoderne transportă cu el, dacă nu contestația, cel puțin indiferența față de maeștrii gândirii sau ai acțiunii, ca și față de dogmele lor. Să o spunem răspicat, legea tatălui nu mai are succes. Sunt numeroase indiciile unei asemenea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trotuar, unde probabil că poposeau actorii după spectacol, dar pentru Paul era prea puțin important ce făceau ceilalți actori după spectacol. El aștepta la capătul gangului. Gangul era întunecos și din el tăcerea adia spre stradă, împinsă de suflul vântului Zefir din Primavera lui Boticelli, acolo în dreapta tabloului, îndreptat spre Cloris, pe care voia s-o fecundeze, să-i insufle rod și s-o prefacă în zeița Flora a primăverii... De când se ridicase de pe scaun, Paul se tot gândise ce să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De o bucată de vreme, Maranda arăta altfel... Parcă se mai împlinise la trup, ochii îi străluceau într-un anume fel. Acum parcă se uita la el cu altă lumină pe chip și șăguia din te miri ce... Afară adia zefir de primăvară, iar în cornul rediului cucii se jucau de-a v-ați ascunselea. În vinerea aceea, Toaibă a venit acasă mai încărcat ca niciodată. Da’ știu că ai adus de toate, Toadere. Păi nu vine Paștele, Marandă? Vine el
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
credință și evlavie către Doctorul sufletelor și trupurilor. Iată câtă Sfințenie este în Sfânta Biserică...” Lumânarea aprinsă din sfeșnicul de pe măsuță pâlpâie cuminte... M-am oprit din citit cu sufletul încărcat de acele multe Taine ale sfintei Biserici... Pe aripile zefirului, în înserarea târzie - când toate vietățile s-au oploșit pe unde își au sălașul - cu unduiri pline de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bine. Asista în mod familiar la confecția acelor "cap de opere"; lua parte în intimitate la acele elegante; văzute astfel în stare de geneză, hainele de lux îi păreau accesibile, nu-1 mai speriau. Băieți buni și simpli în cămașă de zefir, domnul Paul însuși în vestă, confecționau acel chic așa de impunător. Astfel privit din atelier, prin ușa de comunicare, însuși snobul nesuferit Trubadurului, care trebuia să poarte acel veston perfect, înceta de a pare arogant cum era pe pistă, la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]