952 matches
-
din lațurile sorții Ghidat fiind de-un înger cu nimbul colorat. Iar cealaltă aripă mi-o-ntinse cu blândețe Când pânza de păianjeni a dispărut subit Și am zburat la stele cuprins de frumusețe Privit de ochii goi ...dansând către zenit. Icarii timpului Din pântec dorința de zbor către soare Copilul o are...născându-se viu Purtând moștenirea strămoșilor care Rămași fără aripi, păcatul și-l știu, Speranța mustește din fragede timpuri Când pasul devine mai ferm pe-al său drum
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
îndeplinit în felul ei, oricât de puțin semnificativ, căci important ar fi, până la urmă, că ele vor exista. Și mai mult ca sigur că vor face bine cuiva, cândva, într-un loc oarecare de pe Pământ”. (ibid. p. 27) Scoborâtor din zenitul demnității zamolxiene protostrăbune, Gabriel Artur Silvesti a reaprins prin suferință, jertfă și dăruirea să pentru cultul și cultură Neamului, flacăra în „Constelația Luceafărului”, în care să strălucească permanent și dumnezeiește Icoana României Tainice. Un fiu strălucit al Națiunii noastre, un
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
pleznind de furie. Când a-nceput să cânte și vioristul cu vioara unsă, toți mesenii au început să râdă. Numai cei doi erau bosumflați se-ntrebau din ochi, cum devine chestia? Așa era Călin când steaua tinereții lui strălucea la zenit. Dar Timpul a împins și steaua lui pe derdeluș. Femeile îl ascultau extaziate din ce în ce mai rar. Cele tinere nici măcar nu-i dădeau atenție. Vecina lui nu mai spunea nimic despre el. Sic transit gloria mundi! Vorba vecinei: vremea trece...trece... De
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar îi fusese mecanicului de ajuns: fuselajul spart, trenul de aterizare schilodit, bechia smulsă... Totul era îmbrăcat într-o mantie luminoasă: la Orizont, te întâmpina strălucirea orbitoare a zăpezii; la Zenit abia puteai zării razele strălucitoare ale soarelui; sufletele celor două ființe erau inundate de o lumină și o pace dumnezeiască. Printre lacrimi și suspine, abia că se mai deslușea o voce a păcii, a fericirii și a împăcării divine! “Bine
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
II. CĂUTÂND IUBIRE, de Cristian Gabriel Vulpoiu, publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. Iubito, am plecat spre infinit, Spre locul unde-și are ca sorginte marea Iar soarele stă numai la zenit Precum un zeu ce-n temple așteaptă închinarea. Mă -nchin doar zeilor iubirii, Inima -mi ofer ofrandă sacrelor altare O nimfă îmi șoptește taina nemuririi Privesc neputincios cum paradisul se transformă într-o floare. Citește mai mult Iubito, am plecat
CRISTIAN GABRIEL VULPOIU [Corola-blog/BlogPost/372433_a_373762]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CĂUTÂND IUBIRE Autor: Cristian Gabriel Vulpoiu Publicat în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului Iubito, am plecat spre infinit, Spre locul unde-și are ca sorginte marea Iar soarele stă numai la zenit Precum un zeu ce-n temple așteaptă închinarea. Mă -nchin doar zeilor iubirii, Inima -mi ofer ofrandă sacrelor altare O nimfă îmi șoptește taina nemuririi Privesc neputincios cum paradisul se transformă într-o floare. Eu îl aștept pe Eros să
CĂUTÂND IUBIRE de CRISTIAN GABRIEL VULPOIU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372432_a_373761]
-
Nepotul poetului, Mircea Goga, povestește că familia lui Goga, în special mama poetului, n-a acceptat-o niciodată pe Veturia. Noră în casă a rămas Hortensia... Iată cum o descrie Lucian Blaga în „Hronicul și Cântecul vârstelor”: „Veturia era în zenitul ființei. Cei treizeci de ani ai ei înfloreau în frumusețea ei matură, fascinantă, al cărei secret consistă mai ales în expresie și mimică. Ea își trăia viața într-un fel degajat, artistic, în izbitor contrast cu modul provincial și cuprins
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
planetelor cunoscute, dar ei și-au dat seama că nu e așa deoarece orice astronom știe mersul acestor astre și nu se poate înșela, cu atât mai puțin ei care erau adevărați magiștri. Apoi, când a ajuns deasupra lor la zenit, steaua s-a oprit și avea o lumină neobișnuită, încât se putea zări și ziua pe bolta cerească iar noaptea strălucea cu putere încât puteai face aproape orice la lumina ei. Steaua pe care ei o vedeau nu era însă
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
2011 Toate Articolele Autorului BEȚIA PRIMĂVERII SUFLETEȘTI IOANA VOICILĂ DOBRE, “Între verde și albastru”, volum în curs de apariție Mamă a seminței roditoare, așa cum se consideră, Ioana Voicilă Dobre, aflată la hotarul dintre verde și albastru, adică pe linia dintre zenit și nadirul privirii, s-a hotărât să ne ofere “bucuria inimii” sale, într-un mănunchi înmiresmat de poeme scăldate-n rouă primăvăratică stând abia să se reverse în tumult din încăperile sufletești. Tumult de zvonuri telurice, zămislind ecouri ancestrale. Dorința
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
rouă pe buze-aș fi strâns, Câte nopți de coșmar aș fi plâns, Chiar trăind, nu m-aș fi simțit vie! Dacă-n vers nu-mi găseam împlinirea, Pe-un peron de tăceri m-aș fi stins, Niciun tren spre zenit n-aș fi prins, N-atingeam, prin cuvânt, nemurirea! Scufundată-n noiane de ceață, Mă pierdeam printre nori, căutând Galaxia de sori tremurând, Rămâneam doar o tristă paiață. Și atinsă de zbuciumul sorții, N-aș avea un refugiu stabil, Aș
DACĂ TU NU ERAI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371302_a_372631]
-
îți iei ochii de la ei. Păcat că spectacolul nu ține mai multă vreme!... Soarele, la rândul lui, ne oferă cu tot mai multă zgârcenie căldura cu care ne-a răsfățat în vară. Obosit parcă, el urcă tot mai anevoie spre zenit și scapătă tot mai grăbit spre asfințit. Ne mângâie acum cu raze blânde, trimise în unghiuri ascuțite. Caută parcă să ne privească drept în ochi, cercetându-ne cu atenție fața. Spre rușinea noastră, ne află deseori încruntați, preocupați, cu priviri
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
de singur și prea departe de patria iubită, Stă sculptorul pe gânduri cu inima-i zdrobită... Ca unda spumei repezi ce-n mare se afundă Când orologiul vieții dă ultima secundă. E trist... și-a lui privire se-nalță spre zenit; În suflet, ce furtună!... Un gând l-a răscolit: „De plec în veșnicie și-mi las pe frații mei... Tu, Creator, mă lasă să fiu mereu cu ei!” „Of!... clopotul iar bate, resemnat ascult... Cine se mai duce și intră
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
Publicat în: Ediția nr. 1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://offer.altervista.org/Sculture/scultura-zenitnadir.htm să uit meleagurile prin care n-am trecut urc muntele și apoi văd ce se deschide în zare între zenit și nadir laturile piramidei uneori se înnegurează muchiile devin ascuțite le ating și creasta gândului redevine ocean o clipă mai târziu - cât o viață netrăită zbuciumul continuă declar pace cu gândacul prezentului îl privesc mergând pe tavanul dormitorului cade și
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
se explică cum epoca noastră (de la apogeul călătoriilor în alte lumi, de la Mahomed la Dante și de Dante până la sfârșitul Evului Mediu), a transformat teoria - adică știința zeilor - în sisteme moarte și reci cu consecințe incalculabile. La urma “urmei de zenit” nu au existat decât cinci perioade de evoluție spirituală a Pământului închise în “Capsula timpului”: polară, hiperboreeană, lemuriană, atlanteeană și greco-romană-creștină. În Grecia antică, știința zeilor - care era în egală măsură și a oamenilor - era o teorie. Numai epoca noastră
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
gândirii, Drept demult uitat al firii Să te-nchegi. Să te guști, să te miroși, În trei părți să te descoși Din rădăcină. Mugur să te-mpăturești, Tăcere să te-ncolțești Cu lumină. Ochi în zbor îmbobocit Dinspre tine la zenit Prefăcând, În elipse siderale, Peste umbr-aceeași cale Încălțând. Referință Bibliografică: Dezvelire / Cruți Cristian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cruți Cristian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DEZVELIRE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346907_a_348236]
-
gândirii, Drept demult uitat al firii Să te-nchegi. Să te guști, să te miroși, În trei părți să te descoși Din rădăcină. Mugur să te-mpăturești, Tăcere să te-ncolțești Cu lumină. Ochi în zbor îmbobocit Dinspre tine la zenit Prefăcând, În elipse siderale, Peste umbr-aceeași cale Încălțând. Citește mai mult De vrei vederi diamantine,Scufundă haosul din tineîn ape peste cer.Ochiul,lin lasă-l să treacăîn ce-i dat să se prefacăLa porți de mister.În întoarceri necuprinse
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
scriu poezie / eu așez zădărnicia în trepte / pe scara timpului în care trăiesc / din ce în ce mai singur / fără nevoia de Herodot / sporind întunericul / prin vot ». Doar poetul știe cum să dea chip Luminii și întunericului. El desenează hașure pe zidul ceresc, de la zenit la nadir, semn că pe aici trec, doar cei ce iubesc Poezia. Atâtea « Căutări în neant » : « caut în lumină / rătăcesc în întuneric / pipăi o imagine de cremene / cuvântul țipă de groază / ca și mine prins între șuri / boncăit de un
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
se va vindeca, însă, pasărea va zbura cu tot cu ață. Va zbura nestingherită, „Cu vie nostalgie, cu lacrimi și cu teamă”, așa cum spune în poezia „Ce liniște...” . Dar și cu bucuria rostului împlinit, cu speranță și încredere. Orizontul este deschis, de la zenit la nadir și așteaptă doar semnalul zborului. E o chestiune de timp. Zborul ei va fi monitorizat și nu va mai putea fi oprit de nici un fel de intemperie. Are toate datele pentru acest deziderat: sensibilitate, candoare, dinamism, îndrăzneală. Îi
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
răsărit al marilor iubiri. Atunci, Tu - polul meu opus Apleacă-ți fruntea să te binecuvântez și întoarce-te în țărână. Eu - sunt raza rece a conștiinței tale. RAMURA Sunt ca o frunză La fiecare adiere mă cutremur și mă închin zenitului. Toamna sunt o fată blondă rămasă în urma pașilor tăi... Pierdută în lacrimi încet mă mistui. Apoi renasc cu o nouă dragoste pe chip E primăvară! E primăvara sufletului meu. ÎN GÂND Hoinăresc... Sunt iar singură! Uneori, mă uit sub umbra
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
șovăielnic micul recipient misterios. Pendula ticăia regulat, monoton, nepăsătoare la trăirile bătrânei. Și-a făcut curaj, a dus la gură licoarea sorbind cu încredere până la ultimul strop. Încăperea se învârtea în jurul ei, s-a prăbușit fără simțire...noaptea era la zenit. Un tunel întunecat se forma în jurul ei. Deschizând ochii, observă că totul era schimbat. Camera cu draperii grele de culoarea rubinului accentua nefirescul locului iluminat difuz de lumânări mari, albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
cred, că privind în perspectivă, orice cădere a unui om de bună credință, din cauza unei ispite sau alta, îi poate fi folositoare dacă el dându-și seama de aceasta, se ridică și pornește mai departe. Fiecare om are drept la zenitul său. Și chiar de acolo de unde cade, poate să se înalțe. Ceea ce ar însemna că, într-un anume fel, încercând să-l despartă pe om de Creatorul său, și satana are în perspectiva mântuirii, „contribuția” lui, prin ispitele pe care
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
deșert mai caut un izvor, Dar zările întinse tot mai mint Cu străluciri de aur și argint Aș șlefui acuma doar un cânt, Doar din tăceri, fără nici un cuvânt, Cu pulbere din visul risipit Pe zare în nadir și în zenit. La ceas de taină-al fluxului astral, Pe axul nevăzut, val după val Ca o visare adieri de vânt, La ceasul îniernării-cântec sfânt. Ecoul stins sub cenușiul cer, Doar pasul meu se deapănă stingher, Tăcere pe pustiile poteci, Cuvintele-mi
FLUX ASTRAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348432_a_349761]
-
decembrie 2014 Toate Articolele Autorului El schimba întregul prin el El avea ideile ruginite de soare, El se apleca peste el Să găsească o primăvară-N ninsoare. El rătăcea rătăcit peste timp Secunda un nisip părea, Când clepsidra picură-n zenit Doar timpul țipa. El iubea dincolo de El Și nu se regăsea într-o lume Pentru că aluneca, aluneca, Pe șina de soare și spume. El. Ce fluviu întins de fantastic Peste gândul scolastic. Referință Bibliografică: El doar El / Petru Jipa : Confluențe
EL DOAR EL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345129_a_346458]
-
a haosului nu era în stare să domine cu toată puterea sa ocultă lumea ... Vorbim aici, evident, despre arcul eonic Tep Zepi, când silueta concordiei desăvârșite a elementelor alcătuitoare ale Universului era opera lui Maat - odrasla binecuvântată a soarelui la zenit Re și zeiță unică a dreptății și adevărului pe malurile mărețului Nil -, iar Egiptul sau pământul negru (Kemi), ca dar sfânt al lui Hapi, își trăia rând pe rând zilele și nopțile-i predestinate în acordurile armoniei perfecte a unui
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
neant nedezlegat, m-azvârl în susul și în josul unui salt, pe fluviul respirației neîncetat. Aici, în fiecare colț de stea, materia-ți spune ceva. De te apropii de locurile pe care îmi așez privirea, îți găsești urma chipului neștearsă, lăcașul de zenit, cu tot ce ai cuprins între mișcări, de mână, talpă, sânge timpul s-a lipit. Dacă asculți sunetul orelor, îți vei auzi glasul direcționând ceasul. Nu mă impiedic de legături tăinuite, de neatingerea lunii, de presupuse poziționări față de centrul lumii
DOR DE TINE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376911_a_378240]