KorAP: Find »[drukola/base=zgâlțâi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...31 >

767 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

oportuniști și au În ei același potențial de răutate. Rasa noastră e condamnată. Doar individul se mai poate salva prin sine Însuși. Aris evită să intre Într-o polemică pe teme sociale cu ea, și tăcu. O frână bruscă Îi zgâlțâi și Aris atinse un plic alb ce fusese strecurat În suportul din portieră, Între permisul de circulație și discul orar. Plicul - care purta Însemnele unei clinici particulare - Îi era adresat Majei. Facem și chestii mai frivole. Concerte, serbări. — Și dansați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În formă de șopârlă - sau era un crocodil? -, dar Kevin refuză: Îl prefera pe al lui, roșu, căci Îi aducea aminte de Camilla și de ziua aceea ciudată care se sfârșea. Din când În când Își agita Încheietura și Îl zgâlțâia: balonașul plutea sus, deasupra capului său, roșu și ușor. Înconjurară de șapte ori elefantul din Piața Minervei. — Elefantul e un animal social, spuse Valentina. Are o memorie lungă și poate trăi până la șaptezeci și cinci de ani, ca un om. Antonio nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ai fi plătit mult mai puțin. — Data viitoare vei plăti tu, spuse Emma, chiar dacă nimic lăsa să se Înțeleagă că avea să mai petreacă o altă seară În compania profesorului Valentinei. Sasha luă pistolul distribuitorului. Cu o vibrație care-l zgâlțâi, benzina umplu tubul și Începu să curgă În rezervor. — Cu toată benzina asta ajung până la Veneția, spuse și Îi trecu prin minte că, de fapt, nu avea nici un motiv să se Întoarcă acasă. Pisoiul avea deja mâncare pentru trei zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Juliette, și Ronan Le Bihan profitau că se pierdeau Într-un grup compact de tineri ca să-și lase mîinile slobode să rătăcească cu discreție. De la barul unde se sprijinea În coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nu te-a silit să vii după mine. - Știi că ai calități de breton? remarcă ea În fața Îndărătniciei lui. Tocmai era gata să-i spună că, venind din partea ei, lua acest lucru ca pe un compliment, cînd un uruit surd zgîlțîi pereții grotei. Schimbară Între ei o privire uluită, apoi, fără să se mai pună de acord, se năpustiră spre ieșire În vreme ce vibrațiile se amplificau. Fragmente de stîncă Începură să se rostogolească precum o ploaie de meteoriți. Erau la doar cîțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
atît de profund, de senzual, de trupește bulversată de Lucas. MÎna care aluneca din nou printre coapsele ei puse capăt Întrebărilor, iar răspunsurile se topiră sub buzele iubitului ei. Îi Înăbușea strigătele de plăcere sub sărutări cînd niște lovituri repetate zgîlțîiră ușa. Uitînd de toate cele care nu Îi priveau, nici măcar nu auziseră telefoanele mobile sunînd. Era Morineau. - CÎinii au detectat urme de C4 Într-unul din depozitele de la fabrica de faianță. Imaginea lui Fersen ieșind cu bustul gol Îl luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
s-o strîng de gît, e adevărat! O detestam deja cînd am mai aflat și că mi-e soră vitregă, iar fiul ei a lăsat-o pe Juliette Însărcinată! Aș fi avut motive să-mi sară muștarul și s-o zgîlțîi un pic, nu credeți? - Așadar ți-a sărit muștarul, i-ai dat Întîlnire lui Gwen pe plajă și i-ai făcut de petrecanie... - Nu, nu și nu! N-a venit, doar v-am spus-o! - Recunoaște că e supărător să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul acela? Nu vrei să-mi vorbești despre el? TÎnăra femeie, incapabilă să răspundă, se ridică și se duse să-și dea cu apă pe obraz Înainte de a putea să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

o decepție. Vulvele lor, lăbărțate de penetrări În poștă și masturbări brutale (adesea practicate cu mai multe degete și chiar cu toată mâna), erau la fel de sensibile ca un calup de osânză. Obsedate de ritmul frenetic al actrițelor porno profesioniste, Îi zgâlțâiau penisul cu brutalitate, ca pe o tijă de carne insensibilă, cu o ridicolă mișcare de piston (omniprezența muzicii tehno, care eliminase ritmurile unei senzualități mai subtile, juca desigur un rol În caracterul prea mecanic al prestației lor). Bruno ejacula rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

băieții mei și comitetul director. UNU Firește că am secrete. Firește că am. Toată lumea are secrete. E un lucru absolut normal. SÎnt sigură că nu am mai multe secrete decît oricine altcineva. Nu mă refer la cine știe ce secrete, care să zgîlțîie pămîntul din temelii. La secrete de genul președintele-are-de-gînd-să-bombardeze-Japonia-și-Will-Smith-e-singurul-care-poate-salva-lumea. Ci la micile secrete obișnuite, din viața de zi cu zi. Iată, de pildă, cîteva secrete spuse așa, la Întîmplare, primele care-mi vin În minte: Geanta mea Kate Spade e o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
SÎnt cîteva informații despre facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinîndu-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgîlțîie puternic. De ce se zgîlțîie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! SÎnt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinîndu-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgîlțîie puternic. De ce se zgîlțîie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! SÎnt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot trece prin chestia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt ca Dorothy. Acum o secundă mă plimbam prin Oz și țineam ritmul lovindu-mi călcîiele, iar acum m-am trezit din nou Într-o lume normală, banală și liniștită. Nu ne mai zgîlțîim, zic prostește. Nu ne mai zgîlțîim de mult, spune americanul. — Deci, totuși... nu murim. Totuși nu murim, e de acord el. Îl privesc de parcă acum Îl văd pentru prima oară - și parcă m-a lovit cineva cu leuca. O oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Mă simt ca Dorothy. Acum o secundă mă plimbam prin Oz și țineam ritmul lovindu-mi călcîiele, iar acum m-am trezit din nou Într-o lume normală, banală și liniștită. Nu ne mai zgîlțîim, zic prostește. Nu ne mai zgîlțîim de mult, spune americanul. — Deci, totuși... nu murim. Totuși nu murim, e de acord el. Îl privesc de parcă acum Îl văd pentru prima oară - și parcă m-a lovit cineva cu leuca. O oră Întreagă, i-am spus acestui străin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunîndu-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgîlțîia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
tine, Emma. NOUĂ CÎnd plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cît se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărîmițe secrete și strălucitoare de Încîntare. De fiecare dată cînd Îi prind privirea și Îi aud glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

pentru cea mai mare luptă de sânge care se dăduse vreodată. Simțeam deja cum sângele Începe să ne alerge În vine. Picioarele vroiau s-o ia din loc, mâinile ni se Încleștau pe sulițe, bâte, topoare și arcuri, inimile ne zgâlțâiau din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care le vedeam deodată cu cerul, cu pământul și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Către ARTUR.): Nu-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea deținuților. Da! Iată cu cine-aveți de-a face! GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Taci! ARTUR (Către GARDIAN.): Adevărat? GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Adevărat! Adevărat! GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată atenția. Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e șarpele! GARDIANUL (Către ARTUR.): V-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pace... CĂLĂUL: E bine? ARTUR: E bine... GARDIANUL (Prăbușit.): V-a întunecat mintea! V-a ucis deja! CĂLĂUL: Și ce dacă? Mă plictisești. ARTUR: Și ce dacă... Mă plictisești... CĂLĂUL: Mai bine du-te! ARTUR: Mai bine du-te... GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe ARTUR.): Nu vă lăsați păcălit! Priviți-mă în ochi! Vă suge sângele, vă scufundă în întuneric! Nu vă lăsați! Faceți un efort! CĂLĂUL: M-ați obosit. Vreau să rămân singur. Nu vreau să fac nici un efort. ARTUR: M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
câinii... GARDIANUL (Cu silă.): Nu cred să-l mănânce... GUFI: Trebuie să-l facem pierdut. Când mă uit la el mă cutremur... (Îl lovește cu piciorul.) Hei, omule! ARTUR (Amețit.): Începem? GUFI (Se întoarce cu spatele, dezolat.): Poftim! GARDIANUL (Îl zgâlțâie pe ARTUR.): Fii bun și du-te! ARTUR: Cum? GUFI: Pleacă unde vezi cu ochii! ARTUR: Unde să plec? COLONELUL: Unde știi! Am hotărât să-ți dăm drumul. ARTUR: Da’ ce, voi hotărâți aici? CĂLĂUL: Nu pricepi? Ne-ai scârbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
VIZITATOR și MAJORDOM are loc dialogul dintre GRUBI și BRUNO.) GRUBI: Uite-i! BRUNO: Nu ți-am spus? Au și început să vină. GRUBI: Cum naiba au aflat? BRUNO: Și ăsta nu-i decât începutul. GRUBI: Ar trebui să-i zgâlțâim puțin, să se care. BRUNO: Degeaba. Pleacă doi și vin o sută. (BRUNO și GRUBI nu-și încetează lucrul în tot acest timp; din când în când însă fac câte o pauză în conversație.) GRUBI: Asta lung mă scoate din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

când dă glas că nu el cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune o chemare lui neînțeleasă. Își va fi dând el seama că o putere de sus îl trage la răstimpuri de limbă și-l zgâlțâie până ce-l ia cu o amețeală asurzitoare, dar o pune pe seama inspirației poetice și se socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
În clubul Cuba, deschis pe teritoriul fostului ștrand studențesc, cu piscină, fete pe tejghea, un ecran de 3 pe 3 metri pe care se perindă forme roz-portocalii, bărbați cu gel în cap și o sută și douăzeci de decibeli care zgâlțâie nervii consumatorilor ca pe firicelele arzătoare din coada unei comete. Până ce coada i se risipește în univers, scântei peste lac. Destule femei și după părerea lor, cel puțin, nu destui bărbați. De ce? Iarăși foarte simplu. Care s-au călugărit, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
a trecut de centru, nu mai sunt acum decât puțini călători. Unul sau doi au rămas în picioare, ca doi marinari lângă catargul ce înfruntă marea agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari sunt zgâlțâiți de colo colo prin marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]