710 matches
-
A trecut peste linii și s-a dus țintă la uși, care păreau ca niște porți spre altă lume. Spre infern. Și a parali- zat și s-a cutremurat tot când a văzut podeaua aceea neagră, jegoasă și plină de zgârieturi. Câteva clipe nici n-a respirat, poate a și leșinat, nu-și mai aduce aminte. A întins mâna tremurândă, de parcă ar fi băut un an întreg fără oprire și n-ar fi dormit în acest timp, a întins-o încet
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au dat cu o mână nouă de var. Au uns balamalele, au curățat ferestrele și le-au vopsit, de arătau ca noi. Se trezeau de dimineață, din zori, și munceau până apunea soarele și cădeau istoviți. Plini de bătături, de zgârieturi și fără puterea de a mai rosti cuvinte, dar fericiți. Fericiți cu adevărat, căci dacă unii se laudă că și-au ridicat într-o viață o casă cu propriile mâini, Cristi și Pițu au făcut-o când nici nu împliniseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
micuțul Cristian în fața jafului și a nedreptății care aveau loc în fiecare zi. A văzut răniți veniți de pe front și lăsați de izbeliște să moară în chinuri în loc să fie îngrijiți, ca înstăriții să aibă medicamente pentru familiile lor, pentru vreo zgârietură. A văzut soldații lăsați întinși pe marginea drumului, unde nu preoții le aprindeau o lumânare, pentru că se odihneau sau așteptau să se adune zece- douăsprezece cadavre, să nu facă risipă de timp, ci săracii care nici nu-i cunoșteau, refugiații
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și plămânii umflând ușor sânii când se umpleau de aer. O privea ca pe un tablou. Fascinat, călătorind parcă în altă lume, cu fiecare alunecare a privirii pe corpul ei. Savurând fiecare milimetru al pielii ei brune, netede, fără nicio zgârietură sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spatele sau, Doamne ferește, să am vreo febră. Nici vorbă de vreo depresie, că îi fac pe toți să plângă, aș cânta numai de jale, cu un glas plângăcios și stins, râde Cristi. Mai mult, nu am voie să am vreo zgârietură ! Dacă mă aflu într-un scandal, știi ce fac eu, mamă ? Fug. Ca un cal fug, să mă vezi, zici că am mâncat jăraticul din poveste. Niciodată nu fug pentru că mi-ar fi frică, ba chiar mă înfurii peste măsură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l înjura de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu romanțele sale și inimile oamenilor, seară de seară, cu căldură și bucurie. Ce mai era de recunoscut din Cristi ? Trăsăturile lui fine erau acoperite de zgârieturi și mizerie, nu se mai spălase de săptămâni întregi, barba împuțicioasă îl făcea să pară cu zece ani mai în vârstă, poate și mai bine, slab ca un ogar, pentru că mânca pe apucate și numai mâncare nu era aia o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și a căpătat o culoare aproape normală. — E bine să fii viu, nu ? i s-a părut că-i spune Fernic, râzând, din ușă. — Al dracului de bine. Și-a spălat trupul, a luat pe rând fiecare vânătaie, julitură și zgârietură. A încremenit de durere și nu de puține ori a urlat, speriind-o pe doamna Apostolescu, care imediat l-a întrebat dacă e bine. N-am nimic, plătesc pentru păcate, i-a răspuns. Și am cam multe, a râs, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am reamintit ceva ce-mi spusese Sarah, întorcându-mi încet privirea spre tavan. Se vedeau niște urme chiar deasupra patului ei. N-am fost foarte sigur la început, dar când m-am apropiat, aceste urme arătau mai degrabă ca niște zgârieturi - ca și cum ceva s-ar fi târât pe tavan, înfigându-și ghearele în el. Am început să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la formarea cascadelor. În timp ce mi-am reluat răsfoirea ziarelor, Robby se plângea de zgomotele de astă-noapte, după ce se terminase petrecerea. Însă nu era sigur de unde veneau - din pod sau de pe acoperiș, dar în mod sigur și de la extremitățile casei. Auzise zgârieturi la ușa lui, spunea el, iar când se trezise dimineața mobila din cameră era rearanjată și descoperise trei sau patru tăieturi pe ușă (pe care insistă că nu le-a făcut el), iar când pusese mâna pe clanță, aceasta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi ușa s-a trântit. Am luat un Klonopin, am terminat vinul, mi-am turnat restul în cană și am urcat agale spre camera lui Robby, să văd dacă era bine. În timp ce mă apropiam de ușa camerei lui, am observat zgârieturile de care pomenea azi-dimineață. Erau concentrate la baza ușii, dar cu toate că nu păreau foarte adânci, vopseaua chiar fusese jupuită și m-am gândit că probabil fusese opera lui Victor, încercând să intre. Nimeni din cei prezenți la petrecere nu urcase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că probabil fusese opera lui Victor, încercând să intre. Nimeni din cei prezenți la petrecere nu urcase la etaj, dar gândul m-a dus la perna sfâșiată din camera lui Sarah și mi-am imaginat că poate chiar Robby făcuse zgârieturile - un gest agresiv, încercarea de a atrage atenție sau ceva de genul ăsta - până când am realizat că nu era în stare de așa ceva; era mult prea pasiv și blazat ca să se dedea la una ca asta. După care gândul m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
propria reflexie în ea, însă pur și simplu nu eram în stare. Înghițisem un Ambien și restul de Ketel One și după ce m-am întins în pat, am adormit cât ai clipi, eliberat de povara satisfacerii dorințelor soției, de amintirea zgârieturilor de pe peretele exterior al casei, de mobila care continua să se rearanjeze în camerele de la parter pe mocheta tot mai întunecată, și în timp ce toți patru dormeam, nebunul pe care îl creasem hălăduia prin district, o pătură albă de nori coborând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
săptămână când nu existau restricții dietetice: chifle cu susan și cu brânză, omletă cu costiță și cârnăciori, gogoși Krispy Kreme și pâine înmuiată în lapte și ou, prăjită în stil franțuzesc, pentru Robby (care iarăși s-a plâns de zgomotele zgârieturilor de peste noapte), cacao și clătite pentru Sarah (care părea resemnată și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza filmărilor Jayne a băut doar un pahar de lapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adânc în piept aerul proaspăt de toamnă, m-am gândit câteva clipe că poate Jayne avea dreptate, că era un plai și nu un loc de morminte. După care am intrat în casă și am urcat să mă uit la zgârieturile de pe ușa lui Robby, iar când am îngenuncheat, trecându-mi mâna peste acele șănțulețe pe care le văzusem de Halloween, n-am remarcat nici o schimbare. Din nou: satisfacție. Simțeam că veștile proaste primite ieri de la Kimball se opreau în trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de urme pe mochetă (deși în visele mele aceste urme erau și în sufragerie, iar acum chiar în biroul meu). În cele din urmă m-am îndreptat spre ușa camerei lui Robby și am ezitat din nou înainte de a intra. Zgârieturile se aflau în continuare în partea inferioară dreapta și cineva ar fi trebuit să dea cu un strat de vopsea peste ele și (Te urăsc. De câte ori îi spusesem asta tatălui meu? Niciodată. De câte ori aș fi vrut să i-o spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dat la maxim. Am verificat programul TV din 30, dar nici de data asta 1941 nu era listat nicăieri. Stând în fața televizorului și încercând cu disperare să aflu de ce continua să ruleze acest film, am auzit niște zgomote produse de zgârieturi. Veneau din afara ferestrei camerei-media. Am închis imediat televizorul și am rămas acolo, ascultând. Apoi zgomotele au încetat. După câteva momente au reînceput. M-am ridicat în picioare și am pornit spre bucătărie, luminile din sufragerie diminuându-și și sporindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar Victor dormea pe verandă, tremurând, pierdut într-un vis, dezvelindu-și colții la un dușman necunoscut și nu s-a trezit când am deschis ușile glisante, am ieșit și m-am îndreptat în direcția din care veniseră sunetele acelor zgârieturi. Însă m-am oprit brusc atunci când luminile piscinei s-au aprins, apa devenind de un acvamarin luminos, apoi s-au stins la fel de brusc și apa s-a cufundat în întuneric. Am auzit zumzetul vag dinspre jacuzzi și când m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tocmai i-ar fi dat jos după ce se îmbăiase. Eram pe punctul de a merge să-i iau (să-i storc, să-i duc în casă, să pun mâna pe ei și să mă conving că erau adevărați) când zgomotele zgârieturilor s-au mutat în altă direcție, mai departe, dar amplificate. Am uitat de chiloți și de urmele ude de pași pe cimentul din jurul piscinei și m-am îndreptat hotărât spre dosul casei. Am privit neajutorat marele miraj al peretelui jupuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cimentul din jurul piscinei și m-am îndreptat hotărât spre dosul casei. Am privit neajutorat marele miraj al peretelui jupuit. Întregul perete, de la sol la acoperiș, avea acum culoarea stucaturii roz, făcându-mă să mă simt ca o gâză. Zgomotele zgârieturilor nu mai veneau din această parte. Peretele năpârlise complet, am înțeles asta, iar jupuirea se producea acum în altă parte, undeva în față. Când am dat colțul casei și am pășit pe peluza din față, zgomotele au încetat, dar numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reactivat când m-am dus la fereastra din camera lui Sarah, privind spre gradul viu și pisica mutilată. Scriitorul a propus să mergem în camera lui Robby. Am ezitat pe coridorul din afara camerei lui Robby și m-am uitat la zgârieturile de la baza ușii, apoi am apăsat pe clanță și am intrat. Camera era imaculată. Era în cea mai impecabilă stare în care o văzusem vreodată. Nimic nu se găsea unde nu trebuia. Patul era făcut. Nici un articol de îmbrăcăminte pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby s-a decis să treacă prin baie în camera surorii sale (conform propriei declarații, se pare că și ea era în toiul propriului coșmar), apoi a deschis ușa ei și s-a uitat pe coridor să vadă ce producea zgârieturile de pe ușa lui, niște șanțuri adânci în partea inferioară dreapta. (La un moment dat, declara Robby, se temea că visează toate astea.) Robby n-a văzut nimic atunci când s-a uitat pe coridor din cadrul ușii surorii sale. (Notă: aplicele de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întuneric, și mi-am șters sângele de pe buze. Am scos un strigăt atunci când Robby m-a ținut locului cu o îmbrățișare înspăimântată. Am ascultat atent. Era atât de întuneric în cameră încât ne-am forțat să ne concentrăm asupra sunetelor zgârieturilor. Brusc, zgârieturile au încetat. Strânsoarea lui Robby s-a relaxat. Am expirat. Dar destinderea n-a putut continua pentru că s-a auzit un pârâit. Forța ușa. M-am dus la ușă. Robby încă se ținea de mine. - Robby, am șoptit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-am șters sângele de pe buze. Am scos un strigăt atunci când Robby m-a ținut locului cu o îmbrățișare înspăimântată. Am ascultat atent. Era atât de întuneric în cameră încât ne-am forțat să ne concentrăm asupra sunetelor zgârieturilor. Brusc, zgârieturile au încetat. Strânsoarea lui Robby s-a relaxat. Am expirat. Dar destinderea n-a putut continua pentru că s-a auzit un pârâit. Forța ușa. M-am dus la ușă. Robby încă se ținea de mine. - Robby, am șoptit. Ai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
verde de lumină. A plutit spre mine și i-am luat jucăria. Lumina era anemică. Am îndreptat sabia spre ușă, iluminând-o. - Tată, a șoptit Robby, vocea lui nesigură. Ce e? - Nu știu. (Dar chiar spunând asta, știam ce era.) Zgârieturile au reînceput. Mă întrebam: oare cu ce zgârie? Apoi am realizat că nu zgâria. (Mi-am amintit ceva.) Niciodată nu zgâriase. Rodea ușa. Se folosea de gură. Se folosea de dinți. Apoi rosul a încetat. Robby și cu mine ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cei doi fii ai lui Tăutu, a optat ca dată a construcției anul 1494, așa cum au făcut-o și alți istorici de artă. Inscripțiile scrijelate pe pereții bisericii pot fi interpretate în funcție de unghiul în care le privești. E suficientă o zgârietură în plus ca să permită o interpretare deosebită. Dar inscripțiile de pe lezpezile de marmură puse de Tăutu pe mormântul copiilor săi, nu mai pot fi interpretate diferit, ele sunt săpate în piatră și nu permit decât o singură lectură: anul 1494
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]