725 matches
-
curea care-i trecea printre sâni în diagonală, fata avea ceva virginal și decent, ca un personaj din filmele anilor '50 - și ne aflăm de fapt în anul de grație 1955 -, o fată alb-negru evoluând pe un ecran deșirat de zgârieturi într-o sală de cinema puțind a semințe și petrosin. Și totuși luminând cu un zâmbet și cu candoarea ochilor fermi sala cu scaune rupte, mârlani nerași, șobolani și damf de urină de la closetele de lângă ecran. Tocmai pleca în oraș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca într-un joc de-a prinselea, cu IAR-uri și Stukas-uri; văzuse globurile de foc și fum negru ale vreunui bombardier lovit în pântec de un obuz, dar și ciupercile prăfoase crescând, la trei mii de metri dedesubt, pe zgârieturile abstracte ca o hartă ale pământului. Parcă o viață-ntreagă făcuse doar atît: ținuse manșa, apăsase butoanele mitralierelor, privise cadranele bordului, singur în carlinga lui, ore și ore, așa cum și eu, în cabina ascensorului, apăsam butoane și priveam perindarea etajelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
artistic, buzele ei viitoare de la treizeci de ani, încălecate, vinovate și fățarnice, translucide ca pielea cu fire de sânge a rimelor. Ea era șefa între cele două fetițe, ea inventase "tichitana" și, de-a lungul săptămânii, cele mai multe vânătăi, înțepături și zgârieturi le-am căpătat de la ea. Chiar din primele clipe când am rămas singur cu fetele, Caria a tras un scaun lângă chiuvetă, s-a suit pe el și a înșfăcat periuța mea de dinți pe care sora o pusese-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa credeam eu, dacă n-ar fi fost mama să mă apere. Ea încasa, de fapt, cele mai multe lovituri, și câteva zile după aceea, alături de inexplicabilele vânătăi de pe interiorul pulpelor, își purta și stigmatele de pe brațe. Tata avea și el uneori zgârieturi pe dosul palmelor, atât de dementă fusese încăierarea. Furtuna trecea însă brusc, tata pleca deodată, înjurînd, în camera cealaltă, iar mama și cu mine ne lipeam strâns unul de altul, încinși și asudați, până, încetul cu încetul, ne linișteam. "Vezi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
depășeam... Viața mea era-n altă parte, culorile mele erau altele. Totul era aici cenușiu sub înduioșătorul, primăvăraticul cer albastru. Ce straniu: războaiele și cataclismele le văzusem totdeauna ca pe o peliculă alb-negru de film foarte vechi, cu pete și zgârieturi, cu fețe și clădiri înecate într-un noroi unanim. Cum puteai fi atunci arestat într-o frumoasă dimineață cu cer albastru? Cum puteau fi tranșee, tancuri, oameni rupți în bucăți printre copaci înfloriți și iarbă înaltă până la brîu? Dar monștrii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se răsti: - Spune mai repede! - Da... L-am găsit acolo, chiar pe fundul craterului. Părea că nimic nu-l atinsese, deși stătuse chiar acolo unde explodase bomba. Un milion de grade s-au scurs pe lângă el și n-are nici o zgârietură. - Un milion de grade zici? hohoti Brna. Uite, la asta nu ne-am gândit. Să sperăm că sfinții au o altă temperatură de descompunere a ADN-ului sau că Dumnezeu știe altfel de chimie decât mine... Johansson îl privi cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă și imediat cu toții se ridicară și îl urmară, cu mâinile pe piept, căutând parcă să-și păstreze starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar cred că, una peste alta, nu ai nimic grav. Sigur te-ai lovit la cap și probabil ai o coastă ruptă, de aceea ți-am bandajat și pieptul. Și pe urmă, ești umflat peste tot și mai sunt și zgârieturile de pe gât. E o minune că frânghia nu ți l-a frânt. Oricum, o să-ți revii repede. Vorbea pe un ton sigur, cu simplitatea aspră specifică femeilor cu un caracter puternic și, cu toate că intuise că el era de rang, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe bluza sa îmbibată de sânge semnele rănilor: două găuri de la lovituri de pumnal, una în dreptul stomacului, alta la dreapta, în plămân. — Probabil că nu a murit imediat, comentă. Rutilius, în picioarele lângă el, arătă că pământul din apropiere avea zgârieturi adânci și pete de sânge, lăsate probabil de Etbinus în spasmele agoniei. Ridicându-se, Sebastianus scutură capul cu o expresie îndurerată: — Bietul băiat, comentă, în vreme ce Dubritius, cu un gest lent, aproape ca mângâiere, închidea ochii tânărului. — S-or fi certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e prea greu pentru mine.” Mișcat de cuvintele copilului, șoferul a înghițit cu greu nodul pe care-l simțea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă și i-a bandajat zgârieturile și tăieturile. Totul arăta ca și cum ar fi făcut o treabă bună. „Mulțumesc și Domnul să te binecuvânteze” i-a spus copilul recunoscător, străinului. Prea mișcat pentru a mai putea vorbi, omul pur și simplu a privit copilul cum împingea scaunul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
-și dea seama ce face, își răsuci pentru o clipă gîtul îndărăt. Privirea îi îngheță asupra chipurilor celor doi. Avu nevoie de secunde bune pînă să se convingă pe sine că ceea ce vedea era real. Deși fețele scăpaseră fără nici o zgîrietură, cineva le scosese ochii, iar în fundul fiecărei orbite stinsese cîte un chiștoc de țigară. Fraierule, prostuților, începu iar să bîiguie pentru sine, reușind pînă la urmă să-și reia mersul de patruped, și ăsta e doar începutul, își zise simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
băncile pline ochi de participanți, ajunse față în față cu doi dintre cei mai antipatici adversari ai săi. În locul tău, aș fi procedat exact la fel, se distrase de el Bătrînul în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea. Pentru aproape o jumătate de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai încolo, ajunsesem deja în Ghencea, deci trecusem peste ce fusese mai greu fără să facem deloc vîlvă în jurul nostru. Am coborît amîndoi curioși să vedem cum arăta caroseria pe exterior. Mai bine decît ne-am fi închipuit. Doar cîteva zgîrieturi și îndoituri pe aripile din față și farurile bineînțeles sparte, dar oricum nu aveam de gînd nici acum să le folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șaptezeci și cinci, șaptezeci și două de kilograme. Pierduse destul de mult sânge, mai ales din cauza unei tăieturi între a treia și a patra coastă, unde se înfipsese în țeapa unei imitații de cască prusacă, fixată pe schimbătorul de viteze al mașinii. Avea zgârieturi adânci pe scalp și față. Brațul drept îi era dislocat; prezenta fractură de femur drept. Restul corpului era foarte zgâriat și tumefiat, dar altfel era uimitor de întreg. —Aici, în statele de câmpie, folosim adesea cuvântul „miracol“, doctore Weber. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile copacilor. Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se luase la trântă: vechea lor fermă, refugiul din anii nesiguri ai copilăriei lor, casa pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trei. Doamne, căcat. Amândoi prietenii se uită la Mark. Rupp se prinde de genunchi, Duane de umăr. Ești bine, frate? Fir-ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput. Era momentul să încasăm asigurările de viață. Cum dracu’ ai făcut asta? Ai virat înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
verbal și cu promisiunea de a fi definitivată În prezența sectoristului. TU, În baie, la câteva momente după Încheierea tratatului de pace Între mai sus numitele armate ale mai sus numitelor străzi. În timp ce te speli și Încerci să-ți ștergi zgârieturile cu spirt care ustură, Încremenești. Din cuibul de sub subsuori se zbârlesc spre tine, abia crescute, câteva fire de păr. Mai apuci să privești În oglindă chipul de războinic și atât. Căci se aude chemarea la masă a mamei care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de crengile de alun, nu știe dacă zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și nu apucă să răsufle că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându-mi sub pleoape, ca și cum ar vrea să-mi iasă din orbite, părul mi-l simțeam de lână și vroiam să mi-l smulg din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o să-l am. Mi-am scos bandajul și m-am uitat la dungile roșii de pe obraz. Arătau ca o grilă de x și 0, cum desenam pe tabla de la școală când eram mici. Mi-era rușine când mă uitam la zgârieturile alea. Cineva m-a lovit. Nu am făcut niciodată nimic ca să mă lovească cineva, cu excepția lui Bruce, înainte de a merge la școală. Mă întrebam ce o să creadă oamenii dacă ar afla că cineva m-a lovit, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puteau fi vindecate, sau măcar ameliorate, cele ale sufletului erau infinit mai dificile. Cu toate eforturile, recuperarea se dovedea o luptă disperată, iar unii dintre ei o pierdeau. Nu uitase nici acum cazul sublocotenentului tanchist, care supraviețuise absolut fără nici o zgârietură exploziei carului său de luptă. Trebuise însă să plătească prețul. Neputința lui de a stabili chiar și cea mai elementară legătură normală cu cei din jur făcea să treacă brusc de la ieșiri violente la o apatie totală, când nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
supraviețuit vreunul dintre soldații care au fost acolo? Din păcate nu pot să vă răspund la această întrebare, din simplul motiv că nu știu. Îți pot spune cu certitudine doar că ești extrem de norocos. În urma exploziei ai scăpat fără nici o zgârietură, dar trupul tău a fost contuzionat foarte puternic. Din fericire ești tânăr și într-o formă excelentă iar aceste superbe calități pot să-ți ofere vitalitatea necesară unei recuperări complete. Dacă totul merge bine, iar noi vom fi atenți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
te-ai tăiat la mână... Sângerezi... Samuel simți pentru prima oară o părere de rău pentru restricționarea accesului la fișierele ei. Ar fi putut-o vindeca pe loc, dar acum trebuia să lase rana să se închidă singură. — E o zgârietură, o nimica toată... spuse ea sugându-și sângele curgând din încheietură. Ce faci acolo? De nicăieri apăruse un terminal. După o consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acoperire. Dar știam că ăsta nu putea fi considerat un motiv adevărat. Poți foarte bine să pleci la o anchetă periculoasă total nepregătit și să nu pățești nimic. Nu așa fusese Teo Haiduc în Kosovo și se întorsese fără o zgârietură ? Dar eu nu eram Teo Haiduc. Nu eram un vlăjgan plin de curaj și forță, care a scuipat de atâtea ori moartea în ochi. O idee ciudată îmi străpunse deodată inima : violența loviturii de cuțit a cerșetorului nu fusese decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]