602 matches
-
din timp, asemănătoare poate clipei dinaintea morții. Sau celei dinainte de a fi.” Munca este uneori o formă de a uita lumea: „Ca să uit de toate, am lucrat la traducerea poemelor Birgitta de Vadstena.” Alteori este o caznă, mai ales atunci când ziarista e nevoită să se ancoreze în actualitate, ceea ce îi zădărnicește opera, pentru că ea nu poate, asemeni colegilor români, să prindă articolele într-o carte. În 6 mai 2001 notează: „Am lucrat mult în ultimul timp, am scris articole, lucru obositor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de o viață rămăsese la fel de vie. Cu ocazia primirii ei ca membru-pionier în Asociația precursorilor și vechilor aviatori "Les Vieilles Tiges", Nadia face în 1982 o călătorie la Paris, însoțită de Guy. Cei doi sunt găzduiți la verișoara Nadiei, Tania (ziaristă), și petrec un sejur splendid, departe de mediul sufocant din România lui Ceaușescu. În 1986, moartea lui Guy, din cauza unui cancer pulmonar, o afectează profund. Treptat, Nadia își pierde memoria, devine extrem de tăcută, nu-i mai recunoaște pe cei din
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
după cum credea de cuviință. Putea, după propriile ei cuvinte, "s-o țină tot într-un chef", să ducă o viață de femeie liberă. În timpul zilei, tânăra muncește din greu ca "să-și câștige pâinea", mai întâi ca secretară, apoi ca ziaristă. Însă seara, de două sau trei ori pe săptămână, "dansează java", "își roade pingelele" în barurile de noapte din Montparnasse, precum La Boule Blanche, Le Jockey, La Rotonde. "Oh, ce seri am petrecut acolo! își amintește ea. Într-o zi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dar insistă să venim. Nu o refuz direct, însă nu mă duc la ora fixată, pentru că mi se pare o idee absolut nefericită. Abia vom apuca să ne prezentăm fiecare. VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu îmi spun mai târziu că ziarista i-a întrebat și ce părere au despre Rusia. O părere bună, desigur. Îl surprind pe Fatos Kongoli, albanezul de 60 de ani, într-un număr neconvențional-erotic pe stradă: se lasă în genunchi pe trotuarul din fața hotelului și își sărută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o trăiește măicuța Natalia Ilașcu. Am făcut multe copii după caseta din 2 oct. 1998 și am dat profesorului Ioan Alexa, Elvirei Opran, în SUA, la Chișinău lui Nicolae Dabija, Sergiu Nucă, Lidiei Bobână, Luminița Dumbrăveanu, ambele de la Radio Chișinău, ziaristei Gabriela Doboș de la ziarul „Adevărul”, Mihai Vicol, lui Nicolae Tomescu, Mihai Neacșu, ambii de la Radioul Iași, Doina Boghian—Suceava—am dat mai multora, în speranța că numai așa se pot sensibiliza forțele pentru eliberarea grupului Ilie Ilașcu. Am rămas consternat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fotoreporterul Vasile Mărănduca, ambii de la ziarul „Crai Nou” din Suceava, Mihai Vicol și șoferul mașinii, Costel Ungurașu. Am plecat spre Taxobeni cu Doina Boghean, Vasile Mărănduca și șoferul Costel Ungurașu, M. Vicol a rămas la Iași. în drum către Taxobeni ziarista Doina Boghian mărturisește: „Da!.. am emoții, am emoții foarte mari. Sunt pentru prima oară în Basarabia, dar emoțiile cele mai mari sunt datorate întâlnirii cu mama lui Ilie Ilașcu. Speranța mea se contopește cu speranța mamei Ilașcu, de a-l
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spunându-i că se numește Petre Frunză și că este fost coleg cu fiul ei, Ilie. Moment emoționant. Experiența trecerii prin vămi a zdruncinat-o pe Natalia Ilașcu, toată bucuria acestui pelerinaj a dispărut de pe chipul ei. S-a adresat ziaristei Doina Boghean: „Să dai așa tot în ziar. Să stai o zi în vamă? Pentru ce? Pentru o bucățică de icoană? Să scrii, să nu ți fie milă, să nu protejezi pe nimeni. Poate își va aduce aminte cineva. Măcar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sa către Taxobeni, umilință provocată de vameșii din dreapta Prutului, de a nu-i permite măicuței Natalia Ilașcu, să meargă la căsuța cu Sf. icoană primită în dar de la î.P.S. Pimen, a fost o măsură absurdă, moscovită... Ajunși la Taxobeni, ziarista Doina Boghean o întreabă pe măicuța Natalia ce i-a plăcut din tot ce a văzut: „Tot, toată Bucovina mi-a plăcut și dacă ajungeam încolo, spre Maramureș, tot cred că avea să-mi placă. Toată Bucovina și toate mănăstirile
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
s a reușit. Văzând că nu adunăm suma necesară pentru a realiza acel monument, am luat legătura, la Suceava, cu Doina Boghian, cu red. șef Mihai Teodorescu de la „Crai Nou”. Am găsit toată înțelegerea și sprijinul cuvenit. Am mers cu ziarista Doina Boghian la autoritățile locale și până seara, în jurul orelor 17, crucea din marmură albă a fost gata. Bucuria a fost deosebită, văzând că românul cu bani și cu suflet mare, Mihai Ungurașu, a pus la dispoziție mașină pentru transportarea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de Dumnezeire, pe care toți cei prezenți n-o vor uita și în mod special acei îngerași de copii ai satului Taxobeni. La 23 septembrie, am fost iarăși la Taxobeni, la împlinirea unui an de la moartea Nataliei Ilașcu. De la Chișinău, ziarista Aneta Grosu a trimis un cameraman, pentru a lua imagini care să fie folosite în filmul „Ilie Ilașcu”, pe care avea să-l prezinte peste puțin timp la Timișoara, în cadrul Festivalului „Romfest”. Slujba la acest moment comemorativ a fost oficiat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
condițiile contemporane“, Revista economică, 13 ianuarie 1989) SURU George, poet „Viitor de vise așezat în trepte, De șaizeci de ori ninge-n ianuarie, Pentru lumina vieții noastre drepte, Strămoșească sănătate, Ceaușescu Nicolae.“ („Ianuarie - 26“, Orizont, 26 ianuarie 1978) ȘANDRU Areta, ziaristă și scriitoare „Și-n dreapta sa a stat întotdeauna, însoțindu-l în greutăți și revoltă, femeia pe care a cunoscut-o în tinerețe și lângă care nu a obosit să fie mereu tânăr: Elena Petrescu-Ceaușescu, militantă activă și neînfricată în cadrul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o husă jerpelită. Marfa, și nu banii (dialog cu Mihai Chirilov) „8. Nu se acceptă filmele de gen.ș Dogma ’95 Alex. Leo “erban : Am auzit recent o chestie nemaipomenită în legătură cu Marfa și banii : i s a reproșat, de către nu știu ce ziaristă de doi lei, că prea și-a făcut reclamă cu prezența la Cannes ! Cu alte cuvinte, dacă un film românesc iese când iese... , dacă, în plus, are șansa de a fi arătat la cel mai mare festival de film din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un simplu scenariu de film polițist, plasat în lumea interlopă și politică (cele două rimează probabil literar), cu traficanți de droguri, trafic de influență, șefi de partide politice, soții de șefi de partide politice care trăiesc cu bodyguarzii, polițiști conștiincioși, ziariste ambițioase, o crimă ingrediente din care un regizor OK ar fi putut scoate, e drept, nu o capodoperă, ci un film mediocru. Vestea proastă e că sunt mai multe vești proaste : filmul e pe alocuri hilar de prost, actorii (cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
televiziune. Nu doar că povestea la rigoare, plauzibilă e povestită prost. Nu doar că există clișee peste clișee, care-ți sar în ochi pentru că altceva n-are ce să-ți sară. Nu doar că actrița pusă să o joace pe ziarista care investighează cazul ar fi mai la locul ei aducând tava într-un sitcom. Marea problemă a acestui film este că nu reușește nici măcar să fie mediocru ! Filme românești. Vai ! Cineva a spus despre Proprietarii de stele că e cel
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-mi dea curaj; ea însăși e descurajată și fără nicio speranță. Caută să mai ia ore la Institut, în urma făgăduielii lui Cirinelli(?). La ședința de duminecă a venit și Mircea Damian, care m’a întrebat dacă vrei un carnet de ziaristă. Era șfichiuitor cu d-na Post[elnicu]: au fost și Irène și Gaby și faimoasa „vară“ a Sandei, care rămânând la urmă ne-a stricat posibilele eventuale clipe de intimitate. Nu am primit scrisoarea ta cu „mutarea“. Scrie-mi ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așadar acesta a fost „botezul” lui Jorge ca vindecător și șaman confident în propriile puteri. Jorge are o mulțime de povești interesante legate nu numai de experiențele șamanice ci și de viața lui ca rector. Îmi povestește istoria Panchitei, o ziaristă americană care a pornit împreună cu alți doi ziariști, în urmă cu aproape cincizeci de ani, să exploreze culturile indigenilor din jungla amazoniană. Cei trei au plecat înarmați cu camere fotografice ultraperformante, au fost duși cu elicopterul până în inima junglei dar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
universității proaspăt înființate, ca fiind „înțeleptul locului”. Rectorul, Jorge, a luat-o pe femeie la el acasă, a chemat un doctor, a hrănit-o puțin câte puțin și până la urmă a reușit să afle toată istoria femeii necunoscute: era Panchita, ziarista dispărută cu douăzeci de ani în urmă. Când cei trei ziariști au apărut în mijlocul tribului, indigenii s-au speriat la vederea camerelor strălucitoare, crezând că sunt arme și i-au omorât pe ceilalți doi din echipă. Panchita în schimb i-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
română la Bonn cu ani în urmă s-a trezit cu "amorezul" neamț "cuprins de patimă" sărind gardul ambasadei). Vă dați seama ce câmp liber de acțiune pentru serviciile secrete interesate să compromită și să racoleze "colaboratori", gen cazul focoasei "ziariste" dâmbovițene și al ambasadorului elvețian de la București. Știați că în conformitate cu un regulament de ordine interioară în MAE se permite "consumul moderat de alcool", ce înseamnă "moderat" nefiind specificat cantitativ, rămânând la latitudinea fiecăruia? Știați că uneori, cu tot secretul corespondenței, corespondența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
străzi și peisaje în care am trăit și mai trăiesc sentimente puternice. Un „întunecat april” din anul 1974. Mă întorceam acasă de la redacția Luceafărului - articolul meu pentru prima pagină fusese respins, era incoerent, dezlânat. Eram incapabilă să devin cu adevărat ziarista care putea să scrie și în stilul impersonal, plin de vid, al primei pagini. În afara umilinței criticii făcute de un subșef, era și teama de fiecare zi că voi găsi din nou lumina aprinsă în apartamentul meu. Mergând pe bulevardul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să rămân oarecum retras, deși eu am fost cel mai aproape de centrul mișcării și, oarecum, am preconizat-o. Cu toate acestea, juna Rodică (Dăniciuc) de la România liberă mă ironizează scriind că m-am „autointitulat dispecerul Mișcării Goma”. Poate îmi explică ziarista de ce au ajuns tocmai la mine toate aceste scrisori de adeziune, scoase din țară de un diplomat belgian, înverșunat anti-comunist, iar apoi citite la „Europa Liberă”. Eu posed și acum originalele (câteva le-am publicat acum câțiva ani, în Contemporanul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
calomniilor m-am gândit la sinucidere, dar patimile Mântuitorului m-au salvat de la ispita diavolului. Printre actele mele se află o scrisoare pe care o adresam fiicei mele Monica și-i ceream iertare pentru gestul de a mă sinucide. O ziaristă din Câmpulung a văzut și a scris într-o revistă despre această cădere a mea, întrebându-se: Și preoții se sinucid. Revista se poate găsi ! Într-un articol despre „Părintele Adrian Cărăușu”, publicat în revista „Memento” din Timișoara, anul II
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
întoarce în Anotimpuri de trecere (1998) la convenția reprezentării, dar cu valorificarea unor „cuceriri” ale predecesorilor imediați în materie de deconstruire și primenire a romanului „cuminte”. Protagoniștii sunt Matei Bucur, fotoreporter la un cotidian de mare tiraj, și Claudia Ioachim, ziaristă la Radio și soție a unui medic, Dinu Ioachim, ajuns demnitar într-unul din primele guverne postdecembriste. În jurul acestui triunghi gravitează câteva personaje de plan secund - unele bine reliefate, cum ar fi talentatul gazetar vârstnic Sadovski, cu vocație de rechin
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
apporté rien autre que la possibilité de lire les livres sublimes que nous lisons maintenant, déjà nous en féliciter et nous en réjouir.»” Dar efectul unor asemenea lecturi e că ele te fac să dorești și altceva. De aceea, conchide ziarista citată, trebuie „de préserver et de promouvoir de toutes nos forces la perestroïka”. *„Așteptarea îndelungată îmbolnăvește inima, iar dorința împlinită este pom al vieții” (Pildele lui Solomon XIII, 12). Proverbul e valabil atît pentru indivizi, cît și pentru popoare: noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fălticeni - m.14.III.1965, București) este fiu de ofițer care a funcționat În epocă la Regimentul 16 Dorobanți din oraș. 38 Constantin Rădulescu, cărturar din București, fost elev al lui E. Lovinescu la un liceu din Capitală. Tatăl cunoscutei ziariste Pia Rădulescu de la ziarul „România liberă”. Bibliograf, În corespondență cu personalități marcante din țară, a realizat fișiere bogate, la care apelau cu Încredere scriitorii. Pentru a se Întreține, am mijlocit vânzarea de cărți din biblioteca sa, pentru biblioteca Institutului de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din țară, Înscriind totodată o activitate de peste 40 de ani ca medic chirurg În Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu” din București. Cu 125 de ani În urmă, Fălticeniul avusese pe Sofia Cocea, prima femeie ziaristă din țară. Volumul X - Anuarul Muzeului Județean, l-am și cercetat fugitiv (n-am terminat de dactilografiat Micul dicționar istoric al județului, refăcut), fiindcă mă interesează cuprinsul acestei monumentale publicații - nelipsită de contribuția fălticenenilor Eugen Dimitriu, O. Monoranu, M. Iacobescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]